Noul premier de centru-dreapta al Islandei a anunțat miercuri, chiar în ziua în care a fost ales, că țara sa oprește negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Sigmundur David Gunnlaugsson a spus că populația de aproape 320 de mii de oameni a Islandei trebuie consultată la referendum. Țara insulară a depus în 2009 cerere de aderare, după ce Uniunea Europeană o salvase de la colaps financiar. Ce o face să se răzgândească?
Islanda nu va intra in Uninea Europeană, cu toate ca atât economia cât si starea democrației sale o făceau cât se poate de nimerită sa devină al 29-lea membru UE, după aderarea Croației anul acesta.
Miercuri, cele doua partide de centru dreapta învingătoare in alegerile din 27 aprilie au adoptat un protocol de guvernare care include printre altele oprirea negocierilor de aderare la UE.
Negocierile, începute in iunie 2010, avansau bine, Islanda neprezentand niciuna din problemele Turciei, sau ale celeilalte țări care deține statutul de candidat: Muntenegru.
Cele două partide „eurosceptice” care formeaza coalitia guvernamentală au decis că negocierile nu vor fi reluate decât dacă un referendum național decide acest lucru, dar fără a fixa o dată pentru asemenea referendum. Daca un referendum ar avea loc astăzi, toate sondajele prevăd o victorie a lui „nu”.
Procesul riscă sa dureze. Noul guvern va prezenta mai întâi un raport în parlament despre situația economică și politică din UE, iar Parlamentul va trebui sa emit un aviz care de asemenea riscă sa fie negativ.
Negocierile fuseseră initiate de coalitia de centru-stânga aflată la putere în momentul crizei financiare din 2008, care adusese insula in pragul falimentului.
Criza a atins insa între timp Europa, in vreme ce Islanda si-a revenit. S-a speculat mult pe marginea a ceea ce a fost numit „soluția islandeză” a crizei economice, faptul ca Islanda a ales soluția radicală de a nu plăti datoriile băncilor locale către bănci străine. Trei ani mai târziu, economia si-a revenit cu totul, e în continuă creștere și, departe de a fi fost ostracizată pentru ca a refuzat să achite datoriile băncilor, Islanda e, dimpotrivă, curtizată de UE care o dorește ca membru.
Dat fiind insa caracterul compartimentat al economiei islandeze, o țară cu doar 300.000 de locuitori, mult mai mică si decât Luxembourgul, modelul islandez ar fi imposibil de aplicat in țări cu economii complexe si de dimensiuni mari, inclusiv intr-o țară de dimensiunile Greciei.
Principala problemă in negocierile Islandei cu UE a fost pusă de cotele la pescuit pe care UE le impune țărilor membre. Pentru Islanda, asta ar însemna pierderea a sute de locuri de muncă, ceea ce, date fiind dimensiunile reduse ale țării, ar avea importante repercusiuni sociale.
La fel de nepopular in Islanda e si faptul că vânarea balenelor e interzisă in Europa si că Islanda ar trebui, la rândul ei, sa o interzică daca ar adera la UE.
Pentru UE, in schimb, oprirea negocierilor de aderare de către Islanda vine intr-un moment foarte nepotrivit, de scădere vertiginoasă a entuziasmului pentru proiectul european și pe fundalul perspectivei ieșirii Marii Britanii din UE.
