Linkuri accesibilitate

„Nu ne luaţi pădurea!”


Oamenii care mai vor copaci şi aer curat trebuie urgent să caute soluţii pentru apărarea parcurilor şi pădurilor care mai există.



Ţipete, altercaţii, huiduieli, îmbrînceli, săteni strigînd „Nu ne luaţi pădurea! Nu ne luaţi pădurea!” S-a întîmplat asta deunăzi, în satul Soticeni din raionul Ialoveni, iar postul PRO-TV a difuzat secvenţe grăitoare ale noii confruntări pentru spaţiile verzi. Zice-se că nişte agenţi economici voiau să facă acolo un centru de agrement la liziera pădurii.

E de presupus că acei agenţi economici au actele în regulă. De ce? Pentru că aici, în spaţiul tranziţiei interminabile, mai toţi constructorii intră în spaţiile verzi cu documente, cu autorizaţii. De pildă, flăcăii care şi-au înfipt vulcanizarea în părculeţul muribund de pe strada Sarmizegetuza au autorizaţie. Şi constructorii de lîngă Kentford, şi cei din parcul central al capitalei aveau autorizaţii.

De aceea, apărătorii spaţiilor verzi au avut, au şi vor avea mari probleme. Iar ce a fost pînă acum e floare la ureche în comparaţie cu ceea ce va urma. Datele situaţiei sînt limpezi. Republica e mică, terenuri libere sînt puţine, iar constructorii tranziţiei au nevoie de spaţiu vital pentru a-şi făuri blocurile, castelele, benzinăriile, restaurantele, vulcanizările. Acest spaţiu vital nu prea există într-o republică mică. Aşa că ofensiva asupra spaţiilor verzi va deveni din ce în ce mai puternică. Repet, ce a fost pînă acum e un fleac. Iar oamenii care mai vor copaci şi aer curat trebuie urgent să caute soluţii pentru apărarea parcurilor şi pădurilor care mai există.

E lesne de presupus că cele mai vulnerabile sînt spaţiile verzi din capitală şi din preajma capitalei. În Chişinău e concentrată cea mai mare parte a economiei şi a finanţelor. De altfel, Ialoveni e la o zvîrlitură de băţ de capitală.

Nu ştiu exact cît de gravă e problema acolo. S-ar putea să fie mare, dacă luăm în considerare supărarea sătenilor. S-ar putea să fie mică, în sensul că agenţii economici nu voiau să distrugă pădurea, ci doar să facă ceva la liziera ei. Însă frica oamenilor e de înţeles. Aici constructorii tranziţiei au adoptat demult tactica paşilor mici. Mai întîi ciupesc un pic din spaţiul verde, apoi, cu timpul, mai ciupesc un pic...

Lupta pentru spaţiile verzi e fenomenul care ne va absorbi mai mereu în anii următori. Şi va depinde numai de membrii comunităţilor, de unitatea cetăţenilor, dacă spaţiile verzi vor supravieţui.
XS
SM
MD
LG