„Primească legile noastre şi trăiască sau ducă-se unde vor...”

Şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate, Mihai Balan, a spus că SIS monitorizează situaţia din regiunea transnistreană care este o ameninţare asupra securităţii Republicii Moldova. El a fost audiat în Comisia parlamentară pentru securitate, în pregătirile pentru o şedinţă specială a Legislativului, aşteptată joia viitoare. Despre şansele soluţionării conflictului transnistrean, vorbim la acest sfârşit de săptămână.


Autorităţile de la Chişinău şi-au exprimat, în mod repetat îngrijorările faţă de deciziile unilaterale ale Tiraspolului, în ultimele luni. Guvernul a calificat drept provocatoare o lege promulgată săptămâna aceasta de liderul transnistrean care trasează o aşa-numită graniţă de stat a regiunii separatiste. Iar Evgheni Şevciuk critică reacţia Chişinăului vizavi de „legea frontierei” şi dă asigurări că Tiraspolul nu prezintă un pericol militar pentru malul drept. Totodată el a menţionat că „forţele politice de la Chişinău îşi concentrează atenţia în „a aprinde spiritele”, iar „Transnistria îşi demonstrează intenţiile pacifiste nu prin cuvinte, ci prin fapte concrete”, citat încheiat.

De mai mulţi ani, autorităţile separatiste şi-au intensificat prezenţa în satul Corjova, raionul Dubăsari, aflat în Zona de Securitate. Potrivit localnicilor, reprezentanţii miliţiei transnistrene patrulează această localitate şi subminează orice iniţiativă a administraţiei locale, prin intimidarea şi persecutarea cetăţenilor. Ca urmare, Corjova, satul de baştină a lui Vladimir Voronin, a rămas izolat de restul Moldovei.

- „ E foarte greu de trăit. Pământurile nu le putem prelucra. Dacă ne ducem, după traseu ne opresc: „Kuda edeşi? Zacem edeşi?”. Când strângem roada, ne opresc: „Unde te duci?” Stai să ia roada, că trebuie să o ducă acolo, la dânşii la poliţie şi apoi de acolo trebuie să o cumperi cu bani, cu dolari, cu... e tare complicat. Ne simţim ca pe o insulă izolată.”

- „Suntem parcă izolaţi de Moldova, suntem oameni ai nimănui. Unde ne adresăm, puţină susţinere avem.”

- „Te duci la Dubăsari, lor li se pare că noi îi contrazicem cu ceva vorbe, dar noi trăim paşnic...”

Europa Liberă : Ce vor ei, de fapt? Autorităţile de aici, de la Tiraspol, ce şi-ar dori?

- „De la început au vrut ca să dispară satul acesta, de atâta că noi am stat la integritatea republicii şi am stat la apărarea ţării... Ne aflăm mai liberi şi noi în localitatea noastă, dar, de când ei sunt aici, aciuaţi la baştina noastră, Moldova... Dacă le place – trăiască, primească legile noastre şi trăiască. Dacă nu le place, să se ducă unde vor. Dar noi nu îi încurcăm cu nimic, ei ne încurcă nouă.”

Europa Liberă: Mulţi locuitori preferă să meargă la Dubăsari. Acolo mărfurile sunt mai ieftine, serviciile prestate de către administraţia de la Tiraspol sunt la preţuri mult mai mici?

- „Cu asta ei cumpără oamenii, cu sunt mai ieftine produsele la ei. Şi de atâta fiecare om se duce unde e mai ieftin. Şi asta e o metodă de a atrage populaţia în partea ceea. Fiecare spune că, dacă ar fi acum, ne-am duce cu Dubăsariul”.

Europa Liberă: Am înţeles că mulţi locuitori chiar iau cetăţenia Transnistriei.

- „Iau pentru aceea că pot primi şi pensiile.”

Europa Liberă: Şi pensia este mai bună, comparativ cu cea pe care o oferă statul moldovean?

- „Mai bună. Cu 30-40% mai bună.

Europa Liberă: Ce zice lumea? Contează mult unde va merge Moldova, cu Estul sau cu Vestul?

- „O să se unească partea dreaptă şi stângă cu Transnistria.”

Europa Liberă: Cum poate fi reglementat acest conflict Transnistrean?

- „Cu toate instituţiile din ţară, cu întâlnirile din partea stângă şi din dreapta se poate să vina la o condiţie normală.”

Europa Liberă: Contează foarte mult în ce măsură dialogul dintre Chişinău şi Tiraspol e sănătos. E unul care trebuie să dea speranţă oamenilor că Moldova poate fi reunificată?

- „Eu gândesc că da. ”

Europa Liberă: Care e interesul naţional acum, pentru care merită să lupţi, ca cetăţean al statului Moldova?

- „Mi-e greu să răspund la această întrebare, fiindcă eu văd o dezbinare. Cineva vrea la Asfinţit, cineva se trage la Răsărit. ”

Europa Liberă: Cum ar fi bine?

- „Ar fi bine aici să trăim, aici să prosperăm. Sunt doar multe lucruri bune care se poate de făcut în Moldova, dar nu ştiu de ce noi ne aruncăm în Europa. ”

- „Noi, corjovenii, dorim, mai întâi, să rezolvăm principala problemă în ţară şi după aceea o să fie pace în ţară şi economia ridicată. Atunci de-amu putem să apelăm la Europa. Dar nu de stricat relaţiile între vecini, Ucraina şi Rusia, că până ce la ei sunt toate resursele energetice. Şi cu Europa e bine să ne apropiem de dânşii, numaidecât.”

- „Ne ducem în Europa şi lucrăm pe plantaţiile Europei, facem roşii şi castraveţi, îi aducem în Moldova şi îi vindem, şi luăm paralele şi iarăşi le ducem în Europa. Exportăm braţe de muncă şi importăm producte.”

Europa Liberă: Dumneavoastră practic sunteţi mai mult unde, la Dubăsari sau nu?

- „Da, aici locuiesc în partea stângă, în Corjova. Noi, cum s-ar spune, suntem dintr-o parte. ”

Europa Liberă: Şi ce vedeţi, dintr-o parte?

- „Nu se vede încă lumina ceea din tunel. Ar trebui olecuţică să se uite şi la părerile poporului, nu acolo, cineva, de deasupra, îşi spune părerile lui şi ceilalţi se iscălesc, ca şi cum ar fi în numele poporului. Câte probleme sunt la noi, în primul rând, conflictul acesta transnistrean... ”

Europa Liberă: Dumneavoastră aveţi cetăţenia Transnistriei?

- „Înainte eu nu eram de acord să-mi iau paşaportul lor, până când am primit o amendă bună. Îmi trebuiau şi nişte acte să fac şi m-am dus cu buletinul moldovenesc, şi nu mi-au primit, până când nu mi-au făcut paşaport transnistrean. Vrei nu vrei, aici trebuie să-ţi faci, pentru că toate comunalele şi toate serviciile le plătesc acolo.”

Europa Liberă: Sunteţi şi cetăţean al unui stat nerecunoscut, autoproclamat.

- „Vrei, nu vrei, trebuie să fii. ”

- „Eu sunt optimistă şi cred că o să fie Moldova integră, o să ne unim partea stângă şi partea dreaptă, cum şi am fost uniţi. ”


***

După aceste constatări ale localnicilor de la Corjova, am discutat şi cu Ion Leahu, fost membru al delegaţiei moldovene în Comisia Unificată de Control, un mecanism tripartit pentru supravegherea situaţiei din Zona de Securitate de la Nistru.

Europa Liberă: Domnule Leahu, în 21 de ani, această rană deschisă, Transnistria, îşi găseşte vindecare?

Ion Leahu: „Teoretic, da, orice rană poate fi vindecată. Însă, în cazul Moldovei, în cazul conflictului transnistrean, abordarea de către autorităţi este una, cel puţin, eronată. Prim-ministrul învestit în funcţie declară că persoana care va identifica soluţia pentru conflictul transnistrean va merita Premiul Nobel.”

Europa Liberă: Într-un interviu pentru Europa Liberă a făcut această declaraţie domnul Leancă.

Ion Leahu: „Europa Liberă întotdeauna e prima, eu înţeleg lucrurile acestea. Dar soluţia este demult găsită. Baroul de avocaţi din New York, după vizita acestor distinşi jurişti în 2004, în Moldova, au examinat minuţios absolut totul şi au făcut un raport de vreo 40 de foi. La fel şi eu propun. Unica soluţie care poate să aibă un efect pozitiv este adresarea în instanţele judiciare internaţionale, cum ar fi Tribunalul ONU de la Haga.”

Europa Liberă: Cum să existe acest demers pentru Tribunalul de la Haga, dacă există un format de negocieri, „5+2”, în cadrul căruia au fost antrenaţi şi actori internaţionali: şi OSCE, şi Uniunea Europeană, şi Statele Unite.

Ion Leahu: „Dar dacă juriştii, şefii Baroului de avocaţi din New York propun aceasta practic ca unica soluţie, ei consideră că este posibil, aceasta e una.

Şi a doua: negociatorii principali sunt Moldova-Transnistria, mediatori: Rusia, Ucraina, OSCE şi observatori: SUA şi Europa. Adică un subiect al dreptului internaţional negociază cu un nimeni, cu un zero, din punct de vedere al dreptului internaţional.”

Europa Liberă: Nimeni: aveţi în vedere Tiraspolul?

Ion Leahu: „Tiraspolul. Eu sunt convins că în lume, în istorie, aşa o situaţie lipsită de sens nu a avut loc.”

Europa Liberă: Domnule Leahu, dumneavoastră aţi participat la câte şedinţe ale Comisiei Unificate de Control?

Ion Leahu: „Nu ştiu, în fiecare joi, începând cu 2002.”

Europa Liberă: Câte ar fi? Sute de şedinţe.

Ion Leahu: „Evident.”

Europa Liberă: Era prezentă şi partea rusă.

Ion Leahu: „Da.”

Europa Liberă: Ce propuneau, ce doreau cei are reprezentau Federaţia Rusă în această Comisie Unificată de Control? Aţi încercat să menţineţi pacea în zona de securitate. Care e această Zonă de Securitate? Cine a făcut harta? Cum s-a împărţit?

Ion Leahu: „Zona de Securitate este un teritoriu extins pe ambele maluri ale Nistrului, de la 12 până la 22 km lăţimea, lungimea undeva 120 de km de la Camenca până la Cuciurgan, dar destinaţia acestei zone de securitate este separarea forţelor implicate în conflict. Din moment ce aceste forţe au fost separate, urma să fie lichidată această zonă.”

Europa Liberă: De ce nu s-a lichidat?

Ion Leahu: „De ce nu s-a lichidat? Nu vreau să vă deschid chiar toate parantezele...”

Europa Liberă: Dar deschideţi măcar ceva.

Ion Leahu: „O parte am să le deschid. Deci, în urma Acordului de la Odesa, din 20 martie ’98, a fost decizia ca partea de nord a Zonei de Securitate să fie lichidată. Aici nu am lichidat-o noi. Şi vreau să vă spun de ce. Dar poate nu e cazul să vă spun?”

Europa Liberă: Spuneţi.

Ion Leahu: „Va fi divulgarea unui secret diplomatic al Republicii Moldova. Eu mă abţin. În orice caz, vă spun aşa, că nu întotdeauna şi nouă ne convenea asta. Însă nu are nimic comun, niciun fel de linie de separare cu Zona de Securitate.”

Europa Liberă: În aceşti ani, cât aţi activat în cadrul Comisiei Unificate de Control, de ce nu aţi ridicat problema aceasta?

Ion Leahu: „Doamnă Valentina, nu vreau să spun că am ridicat-o la fiecare şedinţă. Dar peste o şedinţă 100%.”

Europa Liberă: Şi fără niciun rezultat.

Ion Leahu: „M-aţi întrebat ce urmărea partea rusă în cadrul acestor şedinţe. Deci, trei probleme eu consider că le urmărea. Prima: să-şi ridice autoritatea, să se manifeste ca unicul factor care influenţează situaţia aici şi a treia: să fortifice Transnistria, în calitate de forţă care, la momentul potrivit, va fi utilizată, în caz că ea va fi nevoită să cedeze o parte din prerogative.”

Europa Liberă: Domnule Leahu, până la urmă, Republica Moldova a pierdut regiunea de Est pentru că nu a ascultat de voinţa Rusiei?

Ion Leahu: „Se poate de spus şi aşa. Deşi eu sunt ferm convins că, chiar dacă ascultam, de exemplu, mâine se întâmplă miracol, se întorc comuniştii la putere, şi Partidul Comuniştilor semnează absolut tot ce vrea Moscova. Moscova vrea ca noi să aderăm la Tratatul de Apărare Colectivă, la Uniunea Euroasiatică şi la Uniunea Vamală. Chiar dacă noi aderăm, devenim membri plenipotenţiari, spunem că suntem devotaţi şi aşa mai departe, totuna regimul de la Tiraspol va rămâne, totuna va avea un anumit grad, foarte înalt, de independenţă faţă de Chişinău şi va rămâne pe vecii vecilor unealta prin care va fi influenţat Chişinăul, pentru orice eventualitate.

Gata, Chişinăul, moldovenii nu mai au credibilitate în faţa Moscovei. Şi ea întotdeauna nu că, pur şi simplu, va avea nevoie de un instrument, de o unealtă de a influenţa, dar ea le va extinde: azi urmează Găgăuzia, mâine încă altceva şi aşa mai departe. Deci va duce la aceea că Chişinăul va rămâne încercuit cu forţe ostile Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Şi de ce Moscova urmăreşte scopul acesta şi ţine cu tot dinadinsul la acest scenariu, pe care l-aţi descris dumneavoastră?

Ion Leahu: „Moscova este capitala unui stat care foarte şi foarte atent se gândeşte la demnitatea sa. Nu întotdeauna demnitatea aceasta este realizată prin alte succese, dar, în primul rând, se mizează pe forţa militară, pe forţa nucleară, însă nu întotdeauna ea poate fi utilizată. Deci este nevoie de o altă forţă. Altă forţă este ceea ce au formulat încă romanii antici: divide et impera.

Europa Liberă: Deci divizează şi stăpâneşte.

Ion Leahu: „Plus la aceasta, este o anumită ură, probabil că, faţă de populaţia românească. Eu gândesc că ea este foarte puternic alimentată încă şi de problema tezaurului românesc. Dacă nu ar fi problema aceasta, probabil că, multe momente s-ar fi soluţionat altfel.”

Europa Liberă: Domnule Leahu, şi totuşi pe cale politică, paşnică poate fi identificată o soluţie durabilă pentru criza transnistreană, prin elaborarea unui statut care ar oferi împuterniciri largi administraţiei de la Tiraspol?

Ion Leahu: „Nu, pe cale politică, pe cale de negocieri, să spunem într-un format sau altul, noi am făcut lucrul acesta, începând cu 21 iunie 1992. Dar poate chiar şi mai degrabă, începând cu 17 iunie, la Helsinki, când a fost, în principiu, format acordul.

Deci, v-aţi convins că, din contra, fiecare zi ne îndepărtează tot mai mult de la identificarea acestei soluţii. Ba mai mult ca atât, dacă noi am avut la sfârşitul anilor ’90 forţă foarte mare în populaţia din stânga Nistrului, nu are importanţă, moldovenească, română, rusă, erau oameni care, în genere, înţelegeau că e nevoie să ne unim...”

Europa Liberă: Şi astăzi vocea populaţiei nu o aude nimeni sau nu mai este atât de puternică?

Ion Leahu: „Doamnă Valentina, eu gândesc că sunteţi foarte şi foarte informată. Analizaţi două cazuri: cazul regretatului Vadim Pisari şi cazul cu vagonaşele de la Varniţa. Câtă lume a participat acolo! Cu ce s-a soldat aceasta? Vadim Pisari... aşa şi nu a fost...”





Europa Liberă: ...elucidat cazul...

Ion Leahu: „...elucidat cazul, până la urmă. Ucigaşul lui este în libertate, un pacificator rus. Situaţia la post practic nu s-a schimbat. Situaţia în forţele pacificatoare, la fel, nu s-au schimbat. Domină aceleaşi ordine şi în orice clipă poate fi altă victimă.”

Europa Liberă: Deci un statut, indiferent cum s-ar numi acest statut, nu ar fi acceptat de către o parte?

Ion Leahu: „El nu poate să fie acceptat că, din start, se merge pe o cale foarte şi foarte greşită. În baza la ce Transnistria, regimul secesionist, regimul rebel – care cu forţa a stăpânit un teritoriu anumit al Republicii Moldova – este pus la masa de tratative şi de la dânsul se cere să accepte un statut oarecare, în cadrul Republicii Moldova?”

Europa Liberă: Dar acum Tiraspolul nu mai poate fi eliminat.

Ion Leahu: „El trebuie să fie eliminat pe cale juridică.”

Europa Liberă: Domnule Leahu, ce pot face Statele Unite ale Americii pentru soluţionarea conflictului transnistrean? Recent a avut loc şi o masă rotundă la Washington, unde a apărut în prim-plan nevoia federalizării Republicii Moldova.

Ion Leahu: „Of, doamnă Valentina, deci, uneori îmi vine greu, când eu aud aceste propuneri care, probabil că, sunt lansate cu cele mai bune intenţii, însă ele sunt absolut lipsite de temei. Scopurile sunt diametral opuse: Chişinăul şi o parte din populaţia din dreapta Nistrului vrea în Uniunea Europeană, vrea suveranitate, vrea democraţie, Tiraspolul supus de Moscova, vrea la est, vrea în tiranie, vrea în supunere. Cum putem noi să sperăm la aceea că vom identifica o soluţie oarecare comună?”

Europa Liberă: Dar sunt şi alte păreri, unii acreditează ideea că, din moment ce partea dreaptă a Nistrului va fi foarte atractivă pentru partea stângă, lumea ar putea să-şi schimbe percepţia.

Ion Leahu: „Pasărea mălai visează. Deci teoretic putem să presupunem, însă Transnistria nu este liberă în decizii şi în soluţii, începând cu populaţia simplă şi terminând cu conducătorii, aceasta e una. Şi a doua: nu vor curge în Moldova râuri de lapte în maluri de miere, nu are de unde.

Petrol nu avem, gaze nu avem, cărbune nu avem, uraniu nu avem. Din două mâini care prelucrează pământul, noi nu vom avea posibilitate să atingem aşa un nivel de trai. Deci noi nu vom putea să devenim Rusia care să înlocuiască practic sursele de existenţă a Transnistriei. Probabil că aţi văzut raportul guvernului faţă de sovietul suprem, unde s-a indicat, încă o dată: 78% deficitul bugetar, 4 miliarde cheltuieli, 2 miliarde venituri şi acelea sub semnul întrebării. De unde vin banii ceia? Din pod? Din cer?”

Europa Liberă: Asistenţa vine de la Răsărit. Şi Moscova anunţă cu text deschis aceasta.

Ion Leahu: „O singură dată, prin ’99, ei au recunoscut că au o datorie de aproape 3 miliarde, atunci erau 3 miliarde de dolari, datoria faţă de Gazprom pentru gaz. Mai mult nu o recunosc.”

Europa Liberă: Domnule Leahu, poziţia Ucrainei este una fermă, este una clară, în susţinerea soluţionării crizei transnistrene?

Ion Leahu: „Poziţia Ucrainei este una fermă, este una clară în susţinerea propriilor interese. Interesele Ucrainei ar fi, probabil, asigurarea unui trai decent a cetăţenilor ucraineni care sunt situaţi în Transnistria, ca de acolo să nu apară probleme, să nu apară reproşuri etc.

A doua: asigurarea intereselor businessmenilor, oamenilor de afaceri, puţin să-l mai împingă pe Sheriff, la Tiraspol, la Bender, la Dubăsari, nu are importanţă unde, 99% mărfuri industriale, alimentare etc., etc., etc. sunt din Ucraina. Pot să vă dau un exemplu, ca să înţelegeţi cât de mult Ucraina are de la acest regim. Într-un sat dintr-o fundătură, regiunea Cernigov, există o fabrică care produce îngheţată în asortiment. Sheriff-ul a comandat de 1 milion de dolari îngheţată în asortiment din acest cătun.”

Europa Liberă: Mai nou, Evgheni Şevciuk a emis un proiect de lege cu privire la frontiera de stat a republicii moldoveneşti transnistrene care ar trebui să intre şi în vigoare. El consfinţeşte de jure limitele statului suveran republica moldovenească transnistreană, deşi enclava din stânga Nistrului nu a fost recunoscută pe plan internaţional şi nici nu are şanse. Ceea ce trezeşte nedumerire: Varniţa este inclusă, Copanca este inclusă, de unde, până unde?

Ion Leahu: „Această lege nu e de ieri. Ea a fost propusă spre examinare şi adoptare nu de către Şevciuk, ci de către un grup de deputaţi din sovietul suprem. Ei demult consideră că republica moldovenească nistreană are nevoie de hotare, ca orice stat suveran. Anume odată cu venirea lui Şevciuk la guvernare, alegerea lui în calitate de preşedinte, a fost anulată hotărârea sovietului suprem din 1993, potrivit căreia era posibilitatea formării unui stat comun cu Republica Moldova. Şevciuk aceasta a lichidat. Deci, el a şters orice posibilitate juridică de a forma această comunitate. Următorul pas evident că a fost, între multe altele, şi adoptarea legii despre hotarul de stat. Şevciuk merge, să spunem aşa, împreună cu cei mai radicali, cei mai extremişti politicieni, deputaţi etc. din regiune. Eu sunt ferm convins că, în spatele lor, la fel, stau reprezentaţii unui stat mare din Răsărit...”

Europa Liberă: Care se numeşte?

Ion Leahu: „Federaţia Rusă... care consideră că a venit timpul, prin 2007-2008, erau gătiţi pilonii, vopsiţi în verde şi roşu, erau gătite turnurile de observare care urmau să fie instalate de-a lungul hotarului cu Republica Moldova, însă atunci, probabil că, nu s-a ajuns la o careva înţelegere. Acuma a venit timpul. Şi fiţi convinşi că, timp de 15 zile, vor apare pilonii, vor apare turnurile, de acuma este indicaţia lui Şevciuk de a transforma punctele de trecere, să spunem aşa, frontaliere între Moldova şi Transnistria, Transnistria şi Ucraina, în puncte internaţionale. Adică va fi înăsprit regimul de trecere.”

Europa Liberă: Eu vă întrebam: cum şi-au permis ei să includă localităţi care sunt în jurisdicţia autorităţilor constituţionale de la Chişinău?

Ion Leahu: „Ei pe nimeni nu întreabă, ce vor aceea şi fac. Între Bender şi satul Chircăieşti sunt teritorii care cândva au aparţinut satelor Chircăieşti, Fârlădeni, pe urmă au fost date în folosire pentru vile, acuma au pus stăpânire reprezentanţii iarăşi ai Transnistriei. Teritoriile acestea nici nu sunt fixate pe hartă. Dar, odată ce ei stăpânesc, fiţi pe pace, ei vor încerca să pună mâna şi pe aceste teritorii. Nu este important că pe noi ne irită: cum Varniţa, Chircăieşti, Copanca? Dar ce, Coşniţa sau Doroţcaia, sau Pârâta pentru noi nu au importanţă?

Pe harta Transnistriei, pe harta lor, aceste teritorii sunt colorate cu culoarea Transnistriei, însă sunt puţin şifonate cu sur, cu gri, chipurile, că sunt ocupate temporar de către regimul de la Chişinău. Din moment ce va fi oficializat de ei hotarul, satele acestea automat trec sub jurisdicţia Transnistriei.”

Europa Liberă: Păi şi în cazul acesta, nu urmează nicio reacţie?

Ion Leahu: „Urmează. Însă care reacţie? Consider că ceva neapărat va fi. Problema constă în pământ. Pământul devine, într-adevăr, de o nouă valoare. Dar pentru satele acestea el este unica sursă de existenţă. Şi atunci când îi vor pune ţăranului sula în coaste: ori rămâi fără pământ, ori acceptă jurisdicţia Transnistriei, eu nu ştiu care va fi decizia acestor oameni.”

Europa Liberă: Ce aşteptări aveţi de la discuţiile care urmează să fie purtate în Parlament joia viitoare?

Ion Leahu: „Turnarea unei cantităţi de apă dintr-un pahar în altul. Un Parlament afectat de contradicţii la orice nivel nu este capabil să analizeze situaţia, nu numai că să mai ia decizii.”

Europa Liberă: Ce s-ar întâmpla, dacă autorităţile de la Chişinău ar renunţa la Transnistria?

Ion Leahu: „Eu gândesc că aceasta ar fi o sentinţă mortală, din punct de vedere politic.”

Europa Liberă: Pentru cine?

Ion Leahu: „Pentru actuala guvernare care ar renunţa la Transnistria. Oricare n-ar fi, să spunem aşa, gradul de ironie cu care ne priveşte şi Uniunea Europeană, şi Consiliul Europei, şi SUA, şi alte state, chiar şi China, totuşi, ei, într-o măsură oarecare, stimează că suntem o ţară afectată de separatism şi luptăm cu separatismul. Din moment ce noi cedăm benevol teritoriul, renunţăm la acesta: „E treaba voastră! Noi închidem robinetele cu ajutor.”