Nouă luni a rezistat Andrei Marga în fruntea Institutului Cultural Român. Un progres faţă de prestaţia sa de la Ministerul de Externe, de unde a fost înlăturat după numai trei luni. E greu de spus ce a cântărit mai mult în această aventură politică a domnului Marga: credulitatea sau vanitatea. Am fost şi eu surprins, ca mulţi alţii, atunci când l-am văzut pe profesorul clujean combătând vehement la postul de televiziune Antena 3.
Partidul Naţional Liberal, din care făcea parte Andrei Marga, se afla în acea perioadă în opoziţie, iar fostul rector al Universităţii din Cluj era una din cele mai vocale prezenţe la postul unde se pregătea debarcarea lui Traian Băsescu şi înlocuirea guvernării democrat-liberale. Alături de alţi militanţi zeloşi, Andrei Marga a fost răsplătit când partidul său a venit la putere şi i s-a dat o funcţie foarte importantă, aceea de ministru de externe, pentru care nu avea nici pregătire, nici vocaţie.
I s-a încredinţat apoi preşedinţia Institutului Cultural Român în nişte condiţii la care, dacă ar fi avut un minim simţ al solidarităţii intelectuale, nu ar fi consimţit. A participat nemijlocit la campania de defăimare a vechii conduceri a ICR, în special a lui Horia Roman Patapievici. A reacţionat violent la adresa lui Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu şi a altor scriitori, coalizându-se în schimb cu nulităţi agresive precum Mircea Arman, impus de actuala putere drept redactor şef al revistei Tribuna din Cluj. A perseverat în nefericitele lui intervenţii televizate, beneficiind de complezenţa unor gazetari semidocţi şi servili.
