Aflăm dintr-un nou raport anual al organizaţiei Transparency International că 50% dintre cetăţenii moldoveni chestionaţi au dat mită în ultimul an. Le mulţumim pentru această sinceritate, căci ea ne ajută să înţelegem în ce mocirlă ne-am cufundat noi, moldovenii, după 1991. Ei bine, dacă 50% au dat mită, e lesne de presupus că la fel de mulţi au luat mita respectivă. Şi se poate constata cu uşurinţă că trăim într-un fief al corupţiei. Mai adăugaţi la asta cele 57% de lucrători care iau salariile în plic (cifră furnizată de o instituţie de stat), amintiţi-vă de caravana interminabilă a funcţionarilor şi vameşilor prinşi în flagrant delict luînd mită, şi tabloul va căpăta rapid o înfăţişare sinistră.
De fapt, trăim de multă vreme în minciună, ne-am obişnuit într-atît cu mişmaşul, cu mita, cu evaziunea fiscală, cu aportul decisiv al cumetrilor, încît acestea ni se par fireşti. Competiţia aici nu mai presupune demult şanse egale şi confruntare a valorilor. Aici competiţia are loc între pilele unuia şi pilele altuia, între sumele oferite de unul şi sumele date de altul, între influenţa unor cumetri şi influenţa altor cumetri. Şi tu intri în această competiţie, utilizîndu-ţi toate resursele, căci altminteri şansele tale sint liliputane.
E suficient să rebobinăm numai povestea BAC-ului moldovenesc de la 1991 încoace ca să înţelegem ce proporţii a luat aici decăderea morală. Nu ştiu dacă au mai existat prin alte părţi liceeni care să scandeze ritos „Vrem să copiem!”
Lucurile mi se par aproape imposibil de reparat. Să aştepţi aici mustrările de conştiinţă ale maselor, transformarea oamenilor simpli în nişte luptători convinşi cu mişmaşul, mi se pare curată pierdere de timp. Nici cei „de sus” nu par foarte interesaţi de eradicarea corupţiei şi a mişmaşului, în ciuda sloganurilor clamoroase. E adevărat că inovaţiile în domeniul învăţămîntului ale Maiei Sandu au schimbat niţel lucrurile, dar mai e mult de muncă acolo, iar în alte domenii nici atîta nu se întrezăreşte. Simptomatic e felul în care tot soiul de dosare ale corupţiei şi mişmaşului se împotmolesc în analize nesfîrşite.
Vorba venind, noi am aflat cine e vinovat de moartea lui Sorin Paciu în Pădurea Domnească? Păi, dacă nu există un vinovat, să ni se spună răspicat că nimeni nu e vinovat şi nimeni nu trebuie să ajungă în închisoare.
Fireşte, aici se luptă demult cu corupţia şi mişmaşul, dar acestea sînt în continuare la ele acasă. Şi nu e exclus că numai nişte experţi din ţările scandinave sau dintr-o altă galaxie, instalaţi în funcţii de conducere, ar putea să modifice obişnuinţele proaste ale populaţiei autohtone.
