Shard, în traducere ciobul, e o construcţie uluitoare înălţată la Londra acum un an. Shard e o clădire netedă ca un ciob, e toată din stiiclă şi ajunge la 308 metri. Shard e cea mai înaltă clădire din Europa şi asta a i-a adus o onoare în plus: a devenit ţinta militanţilor pentru o cauză care nu mai suferă amînare.
Șase tinere bine echipate au urcat ca alpiniştii pe suprafaţa exterioară a clădirii şi au decis că au atras atenţia în acest fel asupra efectelor forajului petrolier în Arctica. Tinerele de la organizaţia Greenpeace au făcut o socoteală foarte la modă: dacă vrei să sprijini o idee fă ceva spectaculos şi periculos. Aşa că s-au suit pe ditamai zgîrie-nor. Acest gen de exhibiţionism a mai fost folosit pentru a feri animale pe cale de dispariţie, pentru a apăra dizidenţii de dictatură şi femeile de discriminare.
Două mici observaţii. Mai întîi, doza de şantaj: am o idee şi trebuie să fiţi de acord cu ea, pentru că s-ar putea să păţesc ceva grav. Apoi, fuga de argumente. Dacă ai o cauză şi trebuie să o susţii căţărîndu-te pe pereţi înseamnă că lumea nu e interesată sau că tu n-ai ştiut să o interesezi.
Şi în cele din urmă: dacă orice poate fi sprijinit cu riscul vieţii, înseamnă că toate sînt la fel de importante şi nu mai există diferenţe. Noua regulă ar fi: oricine are curaj de nebun are şi dreptate.
