Luni
M-ați surprins în cea mai plictisitoare, poate, săptămână din an. Prima săptămână de concediu, în care cantitatea de evenimente tinde dramatic spre zero. Săptămâna va începe în noaptea de luni spre marți.
Am avut de filmat o reclamă socială, anti-fumat. Adresată tinerilor; despre cât de ne-cool este fumatul. Vreau să bucur Ministerul Sănătății: din cei peste 30 de tineri care s-au filmat, zburdând prin discotecă, nu fumau decât doi. Vine o generație nefumătoare, cu nasul în iPhone și coafura lui Dima Bilan. O generație cu un standard al masculinității genetic modificat. Dar sănătoasă.
Din fericire, am venit acasă dimineața, și Karaokele de sub fereastra mea era demult închis. Am adormit ușor.
Marți
Marțea am dormit-o, evident. Sunt în concediu, doar. După o noapte de filmări.
Miercuri
Miercuri l-am întâlnit pe Ali. L-am zărit de pe balconul JurnalTV. Târâia un scaun și o tobă. Un scaun în mâna stângă și o tobă în mâna dreaptă. Ali este un băiețel de vreo șapte ani. Taică-său, cică, este din Arabia Saudită și în Arabia Saudită — a plecat înapoi, mulți ani în urmă. Ali s-a așezat pe scaun și s-a pus să bată toba într-o veselie. Împrăștia în jurul lui kilowați de poftă de viață, de bucurie nemotivată și voie bună. Spectatorii din balcoane îi zvârleau câte un leu. Ali era fericit.
Nu știu cum se face, dar toată lumea din jurul moldovenilor este fericită. Și doar noi — veșnic nefericiți.
Seara, o nefericită urla în microfonul Karaokelui de sub fereastra mea. „Ya uedu jiti v London”, ne comunica cu mare patimă cântăreața, nefericiților care încercau să adoarmă. Pleacă, naibii, odată la London și lasă-ne să dormim!
Joi
Noaptea, cântăreața de sub fereastră mă amenința din nou că pleacă la Londra. Sau poate...? Sau poate e o aluzie tare directă? Poate mă îndeamnă pe mine s-o tund în Anglia? Poate numai așa scap de bădăranii de sub geam?
Vineri
Vineri n-am făcut nimic, sunt în concediu doar. Dar, pentru a lungi istoria, am să vă povestesc că am pornit mașina de spălat de două ori și am călcat o duzină de cămăși. În liniște.
La știri i-am văzut la discotecă: fericiți, transpirați, cu bumbii descheiați neprotocolar. Un prim-ministru, un fost prim-ministru și un prezent președinte. Al Georgiei. Care părea a spune întregului cocos privee: spuneți-mi Mișa. Pur și simplu Mișa. Tineretul tuns ca Dima Bilan, bătea din palme. În sală plutea relaxarea. Sau, vorba procurorilor, raslabon.
Ce-au făcut tustrei după discotecă? Poate, li s-a făcut a cânta? Poate au mers la Karaoke? Poate chiar la Karaokele de sub fereastra mea? Și poate — anume ei m-au îndemnat, pentru a câta oară, îngânând în microfoane: Ya uedu jiti v London.
*Viorel Mardare s-a născut pe 7 octombrie 1981. A absolvit Facultatea de Jurnalism la USM și Regie Film la AMTAP. Regizor și scenarist. Are un blog care a câștigat câțiva ani la rând titlul de cel mai bun, in diverse topuri.
