Două decenii de pace la Nistru. De ce pacificatorii mai poartă arme?

Publicaţia centrului american de cercetare geostrategică, politică, economică şi de securitate Stratfor are astăzi o analiză despre situaţia din regiunea transnistreană şi interesele strategice pe care le are Rusia în regiune. „Sprijinul continuu al Moscovei pentru Transnistria, - scrie publicaţia, - este menit să compenseze „noua orientare politica a Moldovei către Uniunea Europeană”. Mai mult, publicaţia scrie şi că prin poziţia sa strategică, regiunea transnistreană îi permite Moscovei să acţioneze şi asupra politicii Ucrainei. Schimbările de lideri de la Tiraspol, care au fost iniţial văzute ca o şansă a schimbării, arată că, la fel precum Igor Smirnov, şi Evgheni Şevciuk nu este doritor să renunţe la prezenţa militară rusă şi nici la securitatea pe care i-o oferă Moscova, deoarece Şevciuk se bazează pe Rusia tot atât de mult ca şi predecesorul său. În concluzie, Stratfor susţine că nici Tiraspolul şi nici Moscova nu vor face concesii în negocierile transnistrene pentru că nu au nici un interes să le facă şi, ca urmare, conflictul acesta va mai rămâne mult timp „îngheţat”, aşa ca acum, „cel puţin pe termen mediu”…


Vasile Botnaru a stat de vorbă cu analistul politic Igor Boţan de la Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT despre forţele de pacificare ruseşti din regiune şi la care Tiraspolul şi Rusia nu vor sa renunţe:

Igor Boţan: „În Transnistria se sărbătoreşte cu mult fast ziua pacificatorului. Misiunea de pacificare a apărut pe malurile Nistrului în urma înţelegerii sau acordului de la 23 iulie 1992, acordul de încetare a focului.”

Europa Liberă: Forţele de menţinere a păcii însemnând batalioane tripartite: un contingent rusesc şi contingentele părţilor beligerante?

Igor Boţan: „Aşa se prevede de către acordul la care m-am referit. Numărul militarilor, care asigură misiunea de pacificare, a fost prevăzut într-un protocol special. În prezent, Federaţia Rusă este reprezentată cu ceva mai mult de 400 de militari, Transnistria – aproximativ 500 şi Republica Moldova – 300 şi ceva.”

Europa Liberă: Îmi amintesc din viaţa mea de reporter că se considera o mare performanţă reducerea numerică a forţelor de pacificare. În cele din urmă, Chişinăul a ajuns la concluzia că, în general, nu mai e nevoie de pacificatori. Transnistrenii, dimpotrivă, încearcă să dovedească, oriunde pot, că mai sunt necesari pacificatori înarmaţi.

Igor Boţan: „Este absolut firesc că poziţiile diferă. Republica Moldova consideră că faza fierbinte demult a fost depăşită. Mai mult decât atât, vedem că această misiune de pacificare nu-şi are rostul. Misiunea de pacificare a fost un simbol, de fapt, al victoriei regimului transnistrean asupra Moldovei, cu participarea Federaţiei Ruse. Apoi, după această victorie propriu-zisă şi simbolică, a urmat o perioadă în care forţele de menţinere a păcii au fost garanţia menţinerii regimului din Transnistria care şi-a instituit toate organele statale, până în 1997, când Republica Moldova, prin memorandumul Primakov de la Moscova, a decis să recunoască Transnistria drept parte egală în procesul de negocieri. De atunci această misiune de pacificare este simbolul prezenţei militare ruseşti în regiune şi garanţia Federaţiei Ruse că regimul transnistrean se află la adăpost şi, sub acest adăpost, poate să se dezvolte în continuare.”

Europa Liberă: În felul acesta, Rusia presupune că autorităţile moldovene ar putea recurge din nou la o intervenţie armată?

Igor Boţan: „Da, această retorică persistă în permanenţă atât în poziţiile luate de partea transnisteană, cât şi în cele din partea Federaţiei Ruse. Numai că Federaţia Rusă este foarte bine pregătită şi îşi argumentează foarte bine poziţia, invocă în permanenţă acordul din 1992. Aşa că retragerea prezenţei militare şi a pacificatorilor ruşi, potrivit articolului 8 din acest acord, se face atunci când părţile cad de acord. Transnistria nu va cădea de acord niciodată. Mai există o posibilitate ca Republica Moldova să iasă din acest acord, însă Republica Moldova nu are nicio certitudine că va putea controla situaţia. La modul practic, există, din punctul meu de vedere, o singură soluţie şi ea este cea legată de internaţionalizarea procesului de reglementare transnistreană. Republica Moldova demult, de foarte demult, a înţeles că nu poate soluţiona acest conflict fără implicare internaţională.”

Europa Liberă: Totuşi trebuie să recunoaştem că misiunea de pacificare costă nişte bani.

Igor Boţan: „Da, este adevărat. Dar cred că noi, cetăţenii Republicii Moldova, suntem exact cei care achită prezenţa militară rusească în Transnistria. Să nu uităm că noi am cedat 1/3 din potenţialul industrial al Republicii Moldova, pe care l-a preluat Federaţia Rusă. Să nu uităm de cantitatea de muniţii care era estimată la câteva miliarde de dolari şi care a revenit Federaţiei Ruse. Să nu uităm că în prezent procurăm 75% din energia electrică de la Cuciurgan – care era a Republicii Moldova şi a devenit a Federaţiei Ruse – cu un preţ mai înalt decât media regională. Să nu uităm că am făcut cedări foarte mari în privinţa „Gazpromului” şi achităm, până în prezent, nişte datorii formate de o manieră artificială. Sunt o mulţime de lucruri care, la un calcul foarte atent, demonstrează că anume noi, cetăţenii Republicii Moldova, achităm şi prezenţa militară a Federaţiei Ruse în regiune şi suntem, într-un fel, ostatici...”

Europa Liberă: De fapt, aţi enumerat pierderile de război. Şi revin la pacificatori. La modul concret, ce misiune îndeplineşte contingentul rusesc, în special? Vă întreb pentru că ne amintim de incidentul de pe podul de la Vadul lui Vodă, când a fost omorât Vadim Pisari, cetăţean moldovean. Ne mai amintim de incidente în care pacificatorii nu au fost atât de prompţi încât să îşi achite statutul lor.

Igor Boţan: „Cu siguranţă, misiunea pacificatoare a Federaţiei Ruse are un scop bine determinat. Această misiune trebuie să fie una oarecum de succes. Adică să menţină situaţia sub un anumit control. Dar ea nu trebuie să fie un succes absolut pentru că, după un succes absolut, trebuie să se autodesfiinţeze. Deci este un fel de sistem bine controlat de către Federaţia Rusă. Şi drept exemplu putem aduce ceea ce s-a întâmplat, în prima jumătate a anului curent, când au fost un şir de incidente în zona de securitate în care misiunea de pacificatori nu s-a implicat în niciun fel. Iar acum Federaţia Rusă preia iniţiativa, vorbind despre necesitatea unei implicări mai nuanţate. Deci este un proces controlat în totalitate de Federaţia Rusă.”

Europa Liberă: Pronosticul dumneavoastră: când credeţi că ar fi posibilă înlocuirea misiunii de pacificare cu observatori civili?

Igor Boţan: „Eu sunt foarte sceptic că acest lucru se va întâmpla. Republica Moldova insistă asupra acestui lucru, Occidentul insistă asupra acestui lucru, trebuie să avem răbdare până când va exista, va veni acea conjunctură, însă este foarte important această conjunctură să fie activ formată de Republica Moldova.”