De la o vreme conversaţiile jurnaliştilor cu mai mulţi conducători au devenit parcă mai atrăgătoare. Acum conducătorii şi cinovnicii sînt parcă mai abordabili şi mai sfătoşi. Nu mai trebuie să-i cauţi luni de zile ca să le iei un interviu. Acum ei sînt aproape de ziarişti. Le mulţumim din suflet!
Constat chiar că unii colegi de breaslă se bat pe burtă deseori cu ai noştri conducători! Asta-mi place mai puţin, dar înţeleg că e o modalitate de a obţine informaţia necesară.
Să revenim însă la conversaţiile cu conducătorii. Acum aceştia par nişte oameni simpli, modeşti, cu responsabilitate limitată. Ei recunosc, cu strîngere de inimă, că în domeniul lor există lacune. Lacunele acestea îi întristează foarte mult. Şi ei depun eforturi colosale ca să le lichideze, dar nu le stă totul în putinţă.
Dacă cinovnicul e din domeniul justiţiei, el va recunoaşte că, într-adevăr, puţini oameni cu funcţii de răspundere sînt condamnaţi pentru corupţie, dar totodată îţi va lămuri că lupta cu corupţia nu înseamnă numai condamnarea unor funcţionari, că nu depinde totul numai de el, ci şi de anumiţi judecători, că există o sumedenie de aspecte pe care tu, ziaristul, nu le vezi, şi care toate nu pot fi îmbunătăţite în doi timpi şi trei mişcări. E nevoie deci de timp, de răbdare, de o muncă asiduă a întregii societăţi, de o schimbare multiaspectuală. Şi îi vei da dreptate, pentru că cinovnicul acela nu e Dumnezeu, şi are prerogative limitate.
Dacă cinovnicul e preocupat de ecologie, el va recunoaşte, cu mare regret, că Moldova are multe probleme de natură ecologică, dar totodată îţi va lămuri că nu depinde totul de el, că populaţia şi agenţii economici sînt iresponsabili, că amenzile pentru poluarea mediului sînt ridicol de mici, că există o sumedenie de aspecte pe care tu, ziaristul, nu le remarci, că e nevoie de un efort susţinut al întregii societăţi, e nevoie de timp. Şi îi vei da dreptate, pentru că acel cinovnic nu e un faraon egiptean, şi are o responsabilitate limitată.
Şi mai toţi conducătorii şi cinovnicii pe care îi vei auzi îţi vor vorbi cu profund regret despre lacunele pe care, în ciuda efortului lor evident, numai timpul le poate înlătura. Sînt atîtea detalii care contează, iar funcţia lor nu le oferă decît un foarte modest spaţiu de manevră. Nu-i vorbă, ei muncesc cu acribie, ei sînt optimişti, dar într-o clipită lacunele nu pot să dispară. Ei vorbesc cu multă convingere, cu o sinceritate pe care numai oamenii simpli o au, ei sînt mai aproape de tine ca oricînd. Şi tu le dai dreptate. Lor nu le este uşor. Deci să mai aşteptăm...
