„Banii continuă să vină, iar moldovenii sunt cu gândul să plece. De ce?”

Suma transferurilor din străinătate a atins cel mai mare nivel de după criză. Migranţii moldoveni au trimis acasă peste 700 de milioane de dolari, în prima jumătate a anului, cu aproape 10% mai mult. Potrivit Băncii Mondiale, cam 700.000 de moldoveni lucrează în străinătate, iar remitenţele echivalează cu o treime din produsul intern brut al ţării, una dintre cele mai mari ponderi din lume.

Experţii sunt de părere că migraţia este importantă în Moldova, dar şi în alte ţări pentru mai multe sectoare ale vieţii publice. Mulţi migranţi nu revin aici de teamă că nu se vor putea integra pe piaţa forţei de muncă. Alte două domenii, pe care guvernul ar trebui să le aibă în vedere, atunci când îşi propune să integreze migraţia, este educaţia şi sănătatea. Şi, până autorităţile vor crea condiţii mai bune de trai şi de muncă, oamenii sunt cu gândul la străinătate.

– „Toţi vor să plece peste hotare. Salarii mici, condiţii de trai mizere.”

– „Vreau să plec, pentru că am soţ în Europa.”

– „Moldovenii dintotdeauna au vrut să meargă peste hotare să vadă lumea. Dar cu părere de rău, mulţi pleacă din lipsă de bani, din motive economice.”

– „La noi nu faci un viitor cu salariul nostru. Poţi să ai şi studii superioare, poţi să n-ai. Şi de aceea plecăm: să facem mai mulţi bani.”

– „Ce să faci aici? Aici n-ai unde să câştigi un ban.”

– „Eu am fost şi ştiu ce este peste hotare şi e mai bine acasă. Dar oricum peste hotare câştigi un ban, dar aici n-ai de lucru. Decât să umbli cu furatul, mai bine du-te şi lucrează peste hotare.”

– „Eu trăiesc peste hotare, în Republica Cehă. Am învăţat de inginer-constructor, dar aici n-am putut să-mi găsesc de lucru şi am nevoit să mă duc peste hotare şi lucrez la fabrica de cârnaţi. Sunt foarte fericit că acolo primesc 1.100 de euro şi îmi ajunge pentru toată familia. Mi-am cumpărat casă, maşină, am femeie, copii. M-am însurat acolo. Am strâns bani şi mi-am cumpărat o casă de 150.000 euro. Am reuşit, timp de 18 ani, să faci aceşti bani, să am casa mea, nu am nicio datorie la stat, lucrez legal, am un viitor, dar nu ca aici, în Moldova. La noi, în Moldova, nu ai de lucru stabil: acum lucrezi, acum nu lucrezi. Este plină ţara de hoţi. În Moldova mă simt bine, îmi place, aerul moldovenesc e mai bun, dar nu avem niciun viitor. Noi nici nu ştim cu cine suntem, ori cu românii, ori cu ruşii. Nu ştim ai cui suntem. Au împărţit Moldova în Pridnestrovia, Găgăuzia. Cum să furi pământul? Acestea sunt prostii.”

– „Suntem şi noi tineri. Am terminat instituţii superioare, însă locuri de muncă nu avem. Practic, salariul nu acoperă cheltuielile. Tineretul aşteaptă cu nerăbdare să plece din Moldova, pentru că mare perspectivă nu este.”

– „Нет работы. Все разрушается. Выхода нет. Хотя я сам тут родился и вырос, очень больно покидать, но делать нечего. Дети уже уехали, уже уедем и мы.”

– „Mai trebuie de făcut mult în Moldova că să fie ţinut tineretul pe loc. Trebuie de luptat în continuare cu birocraţia, de sus până jos.”

– „Peste hotare e mult mai bine ca în Moldova. Europa e mult mai dezvoltată, în comparaţie cu Moldova, Rusia.”

– „M-aş duce şi eu, dar nu prea am posibilitate.”

– „Eu, în orice caz, nu vreau să plec.”

– „Lumea, care a rămas în Moldova, are familii, au părinţi aici. Cu mare greu pleacă lumea peste hotare, legal sau nelegal, aceasta nu mai este un secret. Vor să trăiască în Moldova, dar să trăiască în condiţii normale. Moldovenii pleacă peste hotare numai după bani. La noi în Moldova, foarte frumoasă, foarte bogată, cu oameni muncitori, poţi să lucrezi, dar nu ai unde, nu ai condiţii normale...”

– „Mie îmi place în ţara mea...”

– „Ei, deja au plecat toţi. E bine că le-au dat voie ca potârnichile prin pădure, când se duce vânătorul şi le vede una într-o parte, alta în altă parte. Aşa şi moldovenii noştri: tare-s cuminţi şi-i iubesc, căci e naţia mea, dar trebuie să se mai gândească să ridice salariile la tineret.”

– „Şi eu tot doresc să plec peste hotare.”

– „Ce să facă aici? Trebuie să plece, trebuie să trăiască. E drept sau nu?”

– „Când o să fie condiţii mai bune de trai atunci o să rămână lumea. Cât nu sunt – lumea se duce.”

***

Vitalie Vovc este născut în Bălţi, acolo unde a absolvit şi Universitatea „Aleco Russo”. Este deţinătorul a două mastere, actualmente – consultant în organizări de fluxuri pentru mari grupuri internaţionale din industria chimică la Paris. Plecat din Republica Moldova încă din 1999. Este cofondatorul Asociaţiei „Impact” din capitala franceză şi primul ei preşedinte. Familia sa, ca şi multe alte familii de moldoveni, are şanse să coexiste cu munca în străinătate. Revenit în Moldova, l-am invitat pe Vitalie Vovc la o discuţie despre migraţie.

Europa Liberă: Vreau să întreb, mai întâi, ce s-ar fi întâmplat, dacă toţi cei plecaţi în străinătate ar fi rămas acasă, aici, în Moldova?

Vitalie Vovc: „Ce s-ar fi întâmplat? Lucrurile ar fi evoluat, cu siguranţă, altfel, fiindcă acea presiune care trebuia să fie exersată asupra puterii politice, executive nu mai există. Deci oamenii care ar fi capabili să exercite o presiune constantă şi destul de puternică, prin diferite forme de protest, nu o mai fac. Ei pleacă în străinătate. Şi atunci puterea politică o simte, dar e foarte diluată.”

Europa Liberă: Şi atunci exodul este favorabil pentru clasa politică de la Chişinău?

Vitalie Vovc: „Indiscutabil. Pe termen scurt, indiscutabil. Nu au forţă contestatară foarte puternică local. În al doilea rând, să nu uităm de remitenţele care vin şi care oricum sunt bani uşori, să zic aşa, pentru economia Republicii Moldova, fiindcă nu necesită, practic, niciun efort local. Şi, în al treilea rând, este scoasă presiunea şomajului, sunt scoase o mulţime de alte presiuni, pe termen scurt. În schimb, apar o sumedenie de alte probleme pe termen lung. Şi dacă nu reuşim să le anticipăm astăzi, ne pomenim cu o situaţie extrem de explozivă, pe termen lung.”

Europa Liberă: Începând de la situaţia demografică?

Vitalie Vovc: „Începând de la situaţia demografică, terminând cu o armată întreagă de potenţiali pensionari care, la un moment dat, vor cere şi vom fi obligaţi să le asigurăm un minim de asistenţă socială, deci, de pensii. Probleme vor apărea foarte multe, dar puterea executivă şi politică este interesată de execuţia mandatului în curs de desfăşurare şi de alegerile ulterioare. Problemele, despre care vorbesc eu, sunt probleme care vor veni în 15-20 de ani.”

Europa Liberă: De ce întârzie aceste reacţii ale moldovenilor aflaţi la muncă în străinătate la îndemnul autorităţilor, care atât de insistent vă cheamă în Republica Moldova?

Vitalie Vovc: „Dar la ce să vină acasă? Nu există locuri de muncă, nu există o protecţie socială, nu există o infrastructură pentru dezvoltarea copiilor. Eu personal cunosc tineri care, până la un moment dat, au rezistat, au luptat şi au sperat să construiască un viitor şi, în momentul în care apare un copil, trebuie să plece, în lipsa unei infrastructuri sociale. Şi aceasta nu înseamnă doar drumuri, grădiniţe şi şcoli. Aceasta înseamnă o totalitate care face ca viaţa omului să aibă un sens şi omul să aibă o speranţă în ziua de mâine, deci, în Republica Moldova ea nu există. Şi aceasta face ca lumea să se ducă în alte locuri, unde are o stabilitate şi o speranţă în ziua de mâine.”

Europa Liberă: De ce nu vin moldovenii să facă investiţii, în baza banilor câştigaţi peste hotare?

Vitalie Vovc: „Fiindcă s-au ars. A venit unul – s-a ars, a venit al doilea – s-a ars, a venit al treilea – s-a ars, şi al patrulea nu mai vine...”

Europa Liberă: Programul „PARE 1+1” nu ademeneşte?

Vitalie Vovc: „PARE 1+1” este un program extraordinar de bun, în condiţiile în care mediul de afaceri, în condiţiile în care ar fi unul sănătos, în condiţiile în care şi fără programul acesta, dacă ai iniţia o afacere, ar merge. Programul acesta ar fi un adevărat catalizator, ar avea efectul unui bulgăre de zăpadă. Ar porni un „PARE 1+1” aici, un „PARE 1+1” acolo şi, pe lângă aceste două „PARE 1+1”, apar 10 alte proiecte business, fiindcă, ştiţi cum este moldoveanul, i-a mers lui, de ce să nu-mi meargă şi mie?.. În condiţiile în care nu funcţionează o afacere care porneşte de la sine, ea nu funcţionează. Deci, programul acesta „PARE 1+1”, am zis, este un program extraordinar, foarte bun, dar el e contracurent. În loc să accelereze nişte procese, el luptă pentru a stopa alte procese. Şi atunci costurile pentru implementarea programului respectiv pentru societate sunt enorm de mari. Deci este iluzoriu să spui că poţi relansa o întreagă economie doar prin „PARE 1+1”.”

Europa Liberă: Are Moldova o clasă mijlocie? Pătura mijlocie e vizibilă în societate?

Vitalie Vovc: „Da. Există o clasă mijlocie în Republica Moldova. Este impresia mea, venită din exterior, care se înfiripează. Dar procesele acestea sunt foarte lente şi aceasta este rău. Se înfiripează şi începe să se afirme. Am asistat la o ceartă între doi automobilişti în oraşul Bălţi pentru un loc de parcare în curtea unui imobil de nouă etaje. Deci, acum sunt autoturisme peste autoturisme. Probabil, majoritatea banilor, pe care s-au cumpărat aceste autoturisme şi apartamente, nu sunt câştigaţi în Republica Moldova. Probabil, o altă bună parte din aceşti bani sunt făcuţi la negru. Dar sunt fenomene care se observă. În acelaşi timp, dacă veţi întreba persoanele dacă trăiesc mai bine astăzi sau au trăit mai bine cândva, vor spune, desigur, că au trăit mai bine cândva.

Paradoxul vine, probabil, din lipsa de încredere în ziua de mâine. Este un stres continuu. Pentru fiecare nimic trebuie să lupţi, pentru fiecare nimic trebuie să fii agresiv, să fii confruntat cu altă agresivitate, care vine din faţă, inclusiv pentru a obţine un loc la grădiniţa de copii, pentru a-ţi scoate o măsea, pentru a procura un medicament... Pentru orice în Republica Moldova trebuie să lupţi... Iar aceasta nu pare o societate normală. Deci, sunt nişte lucruri care trebuie să decurgă de la sine. Omul nu trebuie să se gândească dacă şcoală unde merge copilul său va mai funcţiona mâine sau dacă poimâine va putea să cumpere caiete pentru elev, fiindcă trebuie să meargă la şcoală, sau să se gândească: of, dar uite că o să-mi mai ceară o mie de lei, ca să pună termopane la ferestre în clasa nu ştiu ce... Aceasta este realitatea şi de aceea lumea preferă să plece, fiindcă, cel puţin, în alte părţi, trebuie să fie concentrat asupra propriei munci, să lucreze bine, să lucreze sârguincios, onest şi atunci lucrurile decurg de la sine, în altă parte. La noi, din păcate, nu este suficient.”

Europa Liberă: Te afli cu familia în inima Europei.

Vitalie Vovc: „Da, aşa este.”

Europa Liberă: Cum îi vedeţi voi din exterior acest parcurs european al Republicii Moldova?

Vitalie Vovc: „Noi îl vedem bine. Şansele depind numai de noi... Vorbeam cu o fostă colegă de facultate de aici şi mă întreba: „Ce, mă, vă zbateţi şi voi acolo în străinătate? Ce vreţi şi voi atâta?!” Zic: „Vrem să vă aducem şi pe voi aici, la noi, în Europa, să vă facem mai aproape”. Şi constatarea mea, la urmă, a fost: „Dar se pare că voi nu prea doriţi”. Problemele nu vin din Europa, problemele vin de la noi... Acum sunt de o săptămână şi ceva în Republica Moldova şi am discutat cu mai multă lume. La oamenii simpli de la ţară, oameni care nu fac parte nici din elita intelectuală, dar nici din elita materială, nu prea am văzut eu un mare avânt european. Eram confruntat cu nişte discursuri anacronice, erau nişte discursuri de genul: „Ce mai vrem noi limbă?” sau „Iată democraţia unde ne-a adus!” sau „Toţi sunt hoţi şi oricum fiecare pentru buzunarul lui se străduie” şi lumea nu mai pomeneşte de URSS. Lumea, în schimb, pomeneşte foarte mult de Rusia şi că cu ruşii ne va fi mai bine, fiindcă ei ne dau gazul. Oamenii avizaţi cunosc că este fals. Nu ni-l dau, ci noi îl cumpărăm, şi îl cumpărăm la bani grei! Şi, de fapt, dacă mâine ne închide Rusia robinetul în condiţia în care vom avea alte surse alternative, poate va fi şi mai bine. Dar se comunică foarte puţin. Eu nu prea am văzut comunicări la un nivel accesibil pentru masele largi.”

Europa Liberă: Dar cetăţeanul vrea să fie informat? Pentru ca nu cei din afară trebuie să vrea mai mult bine Moldovei şi cetăţenilor acestui stat, ci chiar oamenii care trăiesc în această ţară.

Vitalie Vovc: „Aveţi perfectă dreptate, cetăţeanul nici măcar nu vrea să fie informat. El se irită foarte repede când începe cineva a discuta despre politică. Şi eu cred că politicienii şi-au atins scopul: pentru ca politicianul să se simtă bine în fotoliul lui, el are nevoie de o masă populară incultă şi care să-l deranjeze cât mai puţin. Alegători, care să le placă suta ceea de kilograme de cărbuni sau pachetul de orez pe care o să-l primească, în preajma alegerilor şi asta e. Noi avem o populaţie care este preocupată, în mare parte, de supravieţuire sau de atingerea unor obiective materiale, cum ar fi: să-mi procur un autoturism mai bogat, un apartament mai şic şi etc., etc.”

Europa Liberă: Şi atunci cine europenizează Moldova?

Vitalie Vovc: „Emigranţii europenizează Moldova. Chiar venind o dată pe an acasă, aşa cum venim noi, dar ei vin cu alte valori, ei vin cu alte modele comportamentale, ei discută regulat cu cei de acasă... Şi cred că este o adevărată forţă pe care poate miza atât guvernul Republicii Moldova, cât şi societatea civilă.”

Europa Liberă: Vedeţi acum aceste jocuri geopolitice, geostrategice, care se fac între est şi vest şi locul, şi rolul Republicii Moldova?

Vitalie Vovc: „Da. Este mai mult decât vizibil din momentul în care s-a soluţionat, eu aş zice, pseudo-criza politică. Şi, în momentul în care a devenit clar că Republica Moldova, cel puţin la nivel oficial, capătă un vector european, s-au acutizat anumite procese de dezmembrare, au apărut probleme şi cu Transnistria, şi cu Găgăuzia, Rusia devine şi în plan mediatic, a propos, mult mai agresivă faţă de Republica Moldova. Deci, sunt foarte vizibile aceste confruntări.”

Europa Liberă: Ce ar trebui să facă guvernarea?

Vitalie Vovc: „Eu nu vreau să vărs ulei în focul care arde deja şi aşa foarte bine. Bine, eu vin din oraşul Bălţi, un oraş mai specific în Republica Moldova acum, dar eu am fost frapat de prezenţa mediatică rusă. Noi trăim, practic, în spaţiul mediatic rus. Este oarecum iluzoriu să afirmi, la nivel oficial, că Republica Moldova doreşte să se integreze în spaţiul european, aflându-ne, în acelaşi timp, în proporţie de 90 la sută, aş spune eu, în spaţiul mediatic rusesc, propagandistic urban, dar ştim noi că există propagandă destulă.”

Europa Liberă: Şi atunci cetăţeanul percepe adevărul în funcţie de mass-media care îi vorbeşte zi de zi?

Vitalie Vovc: „Da, îţi relatează aceleaşi evenimente, dar cu definiţiile aduse de la est, mai est decât estul, Moscova fiind mai est decât estul... Deci se creează o realitate care este realitatea cetăţenilor Republicii Moldova. Noi, chiar şi la nivel de discurs, când ieşim în stradă, operăm cu noţiuni ruseşti, cu categorizări ruseşti, chiar şi dacă sunt traduse în limba română. Dar tot felul de a vedea nu este european, este rusesc şi este vehiculat de mass-media rusească. Deci eu nu am vorbit să-l limităm sau să-l interzicem, dar, cel puţin, să-l echilibrăm. Deci să avem un spaţiu mediatic, ca să nu aţâţ spiritele, şi să zic românesc. Dar să avem un spaţiu mediatic european, foarte prezent în Republica Moldova. Astăzi el nu există. Chiar şi acelaşi „Eurosport” este în limba rusă. Conducerea ţării nu a făcut mari eforturi întru echilibrarea spaţiului mediatic. Eu nu am văzut eforturi de a echilibra această situaţie.”

Europa Liberă: Trei asemănări şi trei deosebiri între moldoveni şi francezi făcute de Vitalie Vovc...

Vitalie Vovc: „Trei asemănări: sunt cheflii, şi moldovenilor şi francezilor le place vinul bun, sunt fuduli şi moldovenii şi francezii...”

Europa Liberă: Trei?

Vitalie Vovc: „Şi trei: sunt buni la suflet, atât francezii, cât şi moldovenii.”

Europa Liberă: Şi la capitolul diferenţe?

Vitalie Vovc: „Francezii citesc mult. Dacă luaţi trenul, metroul dimineaţa, veţi vedea o mulţime de persoane, dacă nu cu o carte, cel puţin, cu un ziar în mână. Francezul este preţios, în sensul molierian, deci, el este extrem de politicos. Te va călca pe picior, conştient de faptul că te calcă pe picior, dar se va întoarce şi va zice: „Pardon”. Moldoveanul – nu. Moldoveanul, dacă are să-ţi dea una în bot, o să-ţi dea una în bot şi merge mai departe, dar nici măcar scuze n-o să-ţi ceară. Or invers, va fi foarte politicos din start. Şi a treia deosebire: noi suferim de un complex de provincialitate, pe când francezul este nombrelist. Deci francezul se simte în centrul civilizaţiei pământeşti, pe când noi... Când a fost Republica Moldova independentă? De la 1991. Este normal să ne simţim provinciali...”

***

Pentru că este autoare a mai multor versuri, Natalia Berega spune că anume cărţile i-au oprit timpul, captând imaginea de altă dată a unor stări, a unor mofturi, mofturi de femeie. E o tânără ambiţioasă. De ceva timp, se află şi ea în Franţa, este membră fondatoare a Asociaţiei Culturale „Saint Trinité” de la Paris, actualmente studentă la Sorbonne, specialitatea Cultură şi Civilizaţie Românească. Iată ce spune ea despre plecarea din Republica Moldova.

Natalia Berega: „Ruptura mea de aici, din mediul în care am crescut, mediul care m-am format a fost mai bruscă, mai francă. Deci eu am luat decizia de a pleca peste noapte, aventurându-mă, într-un fel. La început, nu mi s-a părut un risc, în schimb, când am ajuns acolo, mi-am dat seama că luxul pe care îl aveam la Chişinău nicidecum nu-l puteam avea şi la Paris. Pentru că Europa este o chestie foarte bună, dar care nu se cucereşte din prima, presupune mult mai multă muncă asiduă, luptă, decât la Chişinău, acasă, când deja te cunoaşte lumea, prietenii. Şi n-aş fi spus că acolo nu există aceasta, dar se câştigă foarte greu. Şi pentru mine a fost greu să mă integrez în mediul francez, pentru că, implicându-mă în asociaţiile moldoveneşti, diaspora, de fapt, aceasta şi m-a susţinut moral, aceasta a şi fost forţa de care aveam eu nevoie.”

Europa Liberă: Tu ai mers pe urmele fratelui? Pentru că şi el este acolo...

Natalia Berega: „El este acolo de 10 ani. Şi am mers eu pe urmele lui. Chiar am riscat. Deja încep să nu mai regret. Iau aceasta ca o experienţă foarte bună, ca o experienţă pe care, eventual, o voi adapta în Republica Moldova, pentru că ţara noastră are nevoie de viziuni moderne, văzute din exterior. N-aş spune că sunt puţini experţi străini la noi. Dar eu cred că pe noi, moldovenii, ne doare mult mai mult pentru ţara noastră decât pe străinii care vin la noi.”

Europa Liberă: Ştiu că foarte mulţi moldoveni din nordul Republicii Moldova au ales să muncească în Franţa...

Natalia Berega: „Exact.”

Europa Liberă: În nordul republicii chiar sunt localităţi cărora li se spune Micul Paris.

Natalia Berega: „Villeneuve-Saint-Georges este localitatea cu cei mai mulţi moldoveni din nordul Moldovei. Şi e păcat că nu există un parrainage France-Moldavie.”

Europa Liberă: O înfrăţire de localităţi?

Natalia Berega: „O înfrăţire de localităţi. Deşi noi, asociaţia pentru care lucrez „Saint Trinité” suntem pe unda aceasta, de a face totuşi o înfrăţire între aceste două localităţi, pentru că se merită. Moldovenii sunt un pic speriaţi, dar ei totuşi sunt capabili să se implice şi la nivel local în Villeneuve-Saint-Georges şi s-au integrat acolo foarte bine. Ei stau mai bine de 10 ani, vorbesc un fel de franceză, vorbesc un fel de limbă română francofonă, aş spune. Spre exemplu, doamnele glumesc des şi zic: „Vai, dragul meu, tare mă fatigu-esc eu.”

Europa Liberă: Sunt politicieni care spun că ar trebuie adusă Europa în Republica Moldova. Punându-se accentul pe europenizarea Moldovei, se încearcă să se acrediteze ideea că ar trebui şi locuitorii de aici să ajungă să trăiască cu standardele europene, să aibă această viaţă decentă, salarii comparabile. Tu cum înţelegi aducerea Europei aici, la baştina ta?

Natalia Berega: „Tot ce înseamnă social, nu neapărat politic, ar trebui să avem o parte de Europă aici, pentru că standardele pe care ţi le cere un european sunt prea frumos acceptate de un moldovean. Însă posibilităţile noastre de a face o Europă la noi acasă, la nivel guvernamental, mi se par încă imposibile.”

Europa Liberă: De ce ţi se par posibilităţi limitate?

Natalia Berega: „Din cauza banilor. Pentru că mi se pare că statul nu investeşte în direcţiile necesare.”

Europa Liberă: Unde concret ar trebui să investească şi nu se investeşte?

Natalia Berega: „Deşi se fac investiţii foarte bune la nivel de infrastructură, eu totuşi cred că ar trebui un accent primordial şi urgent de pus pe partea socială, ca şi noi, tinerii, să ne considerăm copiii acestei ţări...”

Europa Liberă: Vă simţiţi cumva abandonaţi de către ţară?

Natalia Berega: „Per ansamblu, da. Pentru că, deşi s-au iniţiat nişte proiecte cu prima casă, au beneficiat o parte foarte mică de tineri, ceilalţi au fost nevoiţi să plece. E şi cazul meu, pentru că, deşi mediul e foarte ok pentru mine, problema spaţiului locativ...”

Europa Liberă: Aceasta te-a fugărit din Moldova? Sau şi asta?

Natalia Berega: „Şi aceasta. Având ca exemplu familia surorii mele, care are trei copilaşi până în cinci ani – două gemănuţe şi o fetiţă mai mică – merg toate trei la grădiniţă. Lunar era asaltată de cereri de bani, plăţi neoficiale. Şi sora mea a plecat, pentru că în Franţa ea are grădiniţa asigurată gratuit, nu plăteşte niciun cent, are program de la 8.00 dimineaţa până la 8.00 seara, de cinci ori alimentaţie pe zi pentru copii. Şi atunci ea a scăpat de o povară financiară. Aceasta cred că Moldovei îi lipseşte la moment. Au mai ieşit din Republica Moldova trei copii, care ar fi putut frumos să fie susţinuţi de către stat şi să rămână aici...”

Europa Liberă: Iar fratele, acum 10 ani, de ce a plecat?

Natalia Berega: „Fratele meu a plecat pentru studii acolo. A făcut studii în teologie, în pictură. Era decis să revină în Moldova, să revină înapoi acasă. Însă tot moldovenii l-au rugat să rămână acolo pentru ei.”

Europa Liberă: A ajuns să slujească într-un locaş sfânt de acolo...

Natalia Berega: „Da.”

Europa Liberă: În calitate de preot?

Natalia Berega: „Da. A creat o asociaţie de moldoveni şi au format o parohie ortodoxă pe stil vechi, aşa cum cer majoritatea moldovenilor, şi a rămas acolo. Avem o activitate foarte frumoasă.”

Europa Liberă: Şi voi, trei copii din familie, sunteţi plecaţi. Părinţii încearcă să vă convingă să reveniţi? Sau, mai degrabă, forţa argumentului vostru ar fi mai puternică şi ar încerca să atragă şi părinţii în Franţa?

Natalia Berega: „Părinţii noştri, ca şi orişicare alţi părinţi, intuiesc eu, vor copiilor lor doar binele, să audă de la ei că sunt mulţumiţi şi împăcaţi acolo unde sunt, indiferent în care colţ al lumii. Aşa şi părinţii noştri. Tatăl meu mai mult insistă ca măcar eu, cea mică fiind, să revin acasă. Eu niciodată n-am spus nu. Chiar sunt gata să revin sau la Chişinău, sau la Bălţi, sau la Sângerei, de unde-mi sunt şi rădăcinile.”

Europa Liberă: Dar ce te împiedică totuşi să revii în Moldova?

Natalia Berega: „O experienţă în străinătate, de fiecare dată, face bine. Şi chiar luna aceasta cât am stat în Moldova am avut mari tentative să rămân aici. Dar prietenii şi cunoştinţele de la Paris au insistat să revin, măcar pentru un an acolo, pentru că eu dirijez corala bisericii şi, deocamdată, simt că ei au nevoie de mine. Şi eu vreau să fiu acolo unde pot să fac lucruri frumoase cu adevărat. Deocamdată Republica Moldova se descurcă şi fără Natalia Berega.”

Europa Liberă: Hai să te provoc, ca pe un bun creştin, ce ar trebui să facă biserica?

Natalia Berega: „Astăzi biserica ar trebui să lucreze cu oamenii. Să bată şi clopote, dar să bată şi la uşile creştinilor, cum spunea şi fratele, şi la sufletul lor...”

Europa Liberă: Cum ar putea şi ce ar trebui să facă feţele bisericeşti?

Natalia Berega: „După mine, la Chişinău, lipsea, în primul rând, predica. Eu nu ştiu dacă copiii în şcolile noastre beneficiază de adevărate ore de religie. Ar trebui să fie preoţi adevăraţi. Noi avem exemple foarte bune în Republica Moldova de parohii de la care am putea lua exemple, dar ele sunt foarte puţine.”

Europa Liberă: Spune trei lucruri pe care le agreezi atunci când te afli în Republica Moldova şi trei lucruri pe care le-ai detesta, nu ai vrea să ştii de ele.

Natalia Berega: „Trei lucruri bune în Republica Moldova sunt: oamenii mărinimoşi de aici, tendinţa unor oameni de a aduce Europa acasă şi al treilea lucru pozitiv ar fi că te simţi acasă şi aceasta nu se schimbă. Deşi mulţi tineri pleacă şi încearcă să-şi înfiripeze un cuib în străinătate, totuşi ei nu conştientizează că mai bine ca acasă nu este niciunde. Chiar dacă este greu, nu este logic să te rupi de unde ai ieşit şi e păcat să-ţi uiţi rădăcinile sau limba pe care ai vorbit-o odată... Şi oamenii, care au pus la temelia ta o pietricică, fie ea şi ascuţită, dar au contribuit cu ceva. Şi noi avem foarte mulţi oameni dintre aceştia. Eu sunt tristă pentru generaţia care vine, pentru că o parte dintre ei – să fac o paranteză, cei care au picat BAC-ul – nu sunt conştienţi de faptul că, deşi vom avea o Europă acasă, până nu te implici tu personal la construirea propriului tău viitor, nici măcar părinţii plecaţi în Italia sau Franţa nu au cum să te ajute... Pentru că avem tineri şi foarte buni, şi foarte activi, dar vorbesc de cealaltă categorie, mai lenoşi, care au crescut pe bani gata, pe bani europeni, să zicem. Ei nu conştientizează că un tânăr activ niciodată nu rămâne fără serviciu, nu rămâne fără un stagiu bun, niciodată nu primeşte o uşă în nas. Eu, spre exemplu, de fiecare dată, am încercat să mă implic în diferite domenii, ca, până la o anumită vârstă, să-mi dau seama ce mi-ar plăcea să fac, până unde aş putea să merg, cine mi-ar plăcea să fiu. Din păcate, nu prea m-am regăsit încă, deocamdată. Îmi place să fiu în mai multe domenii, paralel, implicată, dar aceasta mă ajută foarte mult. Şi la Chişinău am găsit oameni, chiar politicieni, care m-au susţinut, şi nu sunt fiica nimănui. Dar aceasta nu contează atunci când ştii să baţi la uşă îndrăzneţ şi când ştii să ceri, pentru că aceasta şi Hristos ne spune: „Bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da.”

Europa Liberă: Şi trei lucruri negative care ar fi?

Natalia Berega: „Totuşi se simte monopolul economic şi politic al câtorva oameni, care influenţează ţara. Al doilea lucru negativ este corupţia, ea există. Şi al treilea lucru negativ: nu sunt create suficiente pârghii pentru revenirea tinerilor acasă. Şi chiar dacă au fost câteva tentative, tinerii au revenit la un salariu mai mic, dar nu au putut rezista şi au plecat înapoi. S-au dezamăgit, pentru că noi avem unde să ne implicăm profesional, noi avem ce să facem, noi avem mult de lucru în Republica Moldova, dar salariile ne dau de gol. Pentru că nu poţi să revii din Occident sau făcând o şcoală, fiind un student sărac, fiind un student simplu în străinătate, să revii acasă la un salariu de 5-7 mii de lei. Pentru cineva poate e mult, dar e greu să te adaptezi.”

Europa Liberă: Ce le-ai spus părinţilor la plecare spre Paris?

Natalia Berega: „Atunci când te desparţi de părinţi, încerci să le spui că vei fi un exemplu de copil, că nu îi vei dezamăgi, încerci să le spui că vei reveni cât de curând posibil acasă, încerci să le promiţi că zilnic îi vei telefona, ceea ce nu de fiecare dată îţi reuşeşte. În schimb, părinţii sunt deja obişnuiţi, atunci când nu mai primesc un telefon de 2-3 săptămâni. Şi despărţirea este dureroasă, de fiecare dată, e cu lacrimi...”