Ce lucoare vine acum de la răsărit?

În ziua de 8 septembrie, locuitorii Moscovei îşi vor alege nu doar primarul, ci vor consolida poziţiile unui foarte posibil viitor preşedinte al federaţiei Ruse. Aceasta ar fi, la părerea multor analişti, miza adevărată a scrutinului din capitala Federaţiei Ruse. Miză care generează tensiuni, confruntări şi altercaţii mult peste cotele „fireşti” pentru democraţia suverană din Rusia. Angrenate însă în procesul general de reconsiderare a politicii interne şi externe a Kremlinului, urmare a resetării eşuate în relaţia sa cu SUA, recentele evoluţii din Federaţia Rusă sunt foarte simptomatice. Să zicem ca altitudinea la care zboară lăstunii înainte de ploaie ori ca scăldatul vrăbiilor în colb. Iată de ce ne întrebăm astăzi ce fel de lucoare vine de la Răsărit şi dacă populaţia Republicii Moldova, mai cu seamă partea împătimită de matrioşka, compusă din Putin, Lavrov, Gundeaev, Jirinovski, Şoigu etc., are suficient discernământ pentru a citi spectrul cromatic al acestei lucori.

Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere, astăzi, se află Radu Vrabie, director de programe la Asociaţia de Politică Externă şi Anatol Ţăranu, fost deputat şi fost ambasador al Republicii Moldova în Federaţia Rusă.

Europa Liberă: Tema predilectă a presei internaţionale este Mizulina, cea care a ieşit la rampă şi, probabil, la depăşit, deja, pe Jirinovski, deşi, Jirinovski este greu de depăşit. Într-un articol scris de un corespondent ceh în Rusia, rezumând sensul acestui articol, aş spune că acest corespondent constată că Rusia a devenit agasantă pentru întreaga lume. El dă o comparaţie, după mine foarte inspirată: e ca un musafir venit îmbrăcat neprotocolar, într-o uşankă, şi te aştepţi de la el, maximum, să nu iasă cu scandal, nu te mai aştepţi la politeţuri. Acest autor constată că Rusia devine un „глобальный Жириновски”. Dar Cehia este departe şi acestui corespondent s-ar putea să-i pese mai puţin. Republica Moldova este mai aproape de Rusia şi este logic să ne întrebăm ce lucoare vine acum de la răsărit, spectrul cromatic, dacă putem să-l facem? Mai ales că vedem o ofensivă a cărei ţintă este Ucraina, vecinul proxim răsăritean şi vecinul de parcurs european, care la fel trebuia să ia bonusul la Vilnius. Domnule Ţăranu, în ipostaza Dvs. de fost ambasador care cunoaşteţi nu din auzite doar diplomaţia Rusă, puteţi să ne spuneţi ce se întâmplă de fapt şi dacă este adevărat că s-a trecut la o ofensivă fără menajamente împotriva aspiranţilor pentru bonusul de la Vilnius?

Anatol Ţăranu: „În mare este aşa. Vilnius este un element iritant pentru Kremlin. Şi Kremlinul, care încearcă să se afirme printr-un proiect geopolitic, Uniunea eurasiatică, desigur că priveşte cu ochi răi ceea ce se întâmplă acum – apropierea hotarelor UE. Iar ţările care tind spre UE şi care, în viziunea Moscovei, aparţin zonei de influenţă a Kremlinului nu trebuie să se mişte, să migreze înspre occident. Şi atunci Moscova întreprinde toate măsurile posibile, inclusiv şi de acel fel pe care le-aţi menţionat mai sus, pentru a-şi păstra intactă zona de influenţă geopolitică. Cred că aceste eforturi, într-o perspectivă medie şi îndelungată, se vor solda cu un insucces cras.”

Europa Liberă: Domnule Vrabie, Dvs. mi-aţi recomandat un articol, pe care l-am citit cu interes, semnat de Fiodor Lukianov, care constată de fapt că Rusia nici nu a design-at, nici nu a construit această viitoare Uniune, dar miresele le vrea puse în rând, după care să aleagă, să vadă dacă în general are nevoie, adică îşi construieşte harem, folosind terminologia poate inadecvată, înainte să ştie dacă are nevoie de acest harem. Este adevărată această ipoteză a lui Lukianov?

Radu Vrabie: „Domnul Lukianov are o cunoaştere mai bună a establishment-ului rusesc, de aceea eu îl citesc cu mare interes şi cred că are dreptate. Una peste alta, dacă ne uităm la toate eforturile Rusiei de a opri ţările, mai întâi, din fostul lagăr socialist, apoi din fosta Uniune Sovietică singurul lor succes, ca rezultat, a fost în 2008, Războiul din Georgia. Singurul lucru pe care au reuşit să-l obţină, l-au obţinut prin căi militare. Tot ce s-a încercat pe căi non-militare a eşuat.”

Europa Liberă: Ce aveţi în vedere ca succes, faptul că au fost recunoscute cele două regiuni?

Radu Vrabie: „Nu, că iau oprit pe georgieni din calea lor spre NATO, că nu au aderat la NATO cum era aproape evident în 2008. Ceea ce trezeşte probabil îngrijorare pentru ţările din vecinătatea Rusiei este că Rusia nu poate rezolva o problemă pentru ea importantă, despărţirea de zonele pe care le consideră de influenţă exclusivă a Federaţiei Ruse, prin căi de atragere a acestor spaţii. Deci, Rusia, până în momentul actual, nu a reuşit să propună nimic mai interesant pentru ţările din preajmă decât ceea ce propune, de exemplu, UE. În acelaşi timp, situaţia internă a Rusiei e făcută aşa că Vladimir Putin trebuie să cumpere electoratul cu un anumit succes pe intern, fie astă un război, fie un război al gazelor, fie o lovitură de imagine. Bănuiesc că el a devenit ostaticul propriei sale politici de a cumpăra electoratul cu anumite victorii. În fiecare an se confruntă cu aceleaşi probleme. Sincer vorbind, la momentul actual, prin acţiunile sale Rusia este cel mai mare susţinător al integrării europene atât a Ucrainei, cât şi a Republicii Moldova. Deci, cu cât mai multe acţiuni de gen război economic sau oricare altă încercare - va mobiliza forţele interne din Ucraina, din Republica Moldova pentru a merge spre UE.”

Europa Liberă: Fiodor Lukianov, din care vreau să citez iarăşi, spune de fapt că Rusia şi-ar putea complica mult situaţia, dacă chiar va obţine intrarea Ucrainei în Uniunea Vamală şi ulterior în Uniunea Eurasiatică, pentru că va avea un participant plenipotenţiar care va pune mereu piciorul în prag. Putin este, aşa cum spuneţi Dvs., conştient? Kremlinul vrea doar să se dea rotund sau pe bune vrea să zădărnicească parcursul european al Ucrainei?

Radu Vrabie: „Cred că este o simbioză a factorilor pe care le-aţi enumerat. Prin urmare, înclin să dau dreptate domnului Lukianov că Rusia nu ştie ce vrea de fapt. Pe de o parte, există reminiscenţele imperiale că Ucraina, Republica Moldova sunt în zona sa exclusivă de influenţă şi nu pot merge în altă parte. Pe de altă parte, nu ştie ce să le propună în schimb. Mai este şi gândirea asta şovină de a face ca aceste ţări să se supună, nu să fie parteneri. Dacă e să ne uităm la abordările în managementul atragerii ţărilor în UE vedem că UE nu atrage pe nimeni cu arcanul. UE nici măcar nu propune unor ţări să devină membri ai UE. Ţările, la rândul lor, bat la uşa UE, văzând acolo un model, văzând o altă abordare civilizaţională, văzând prosperare. Ţările, de fapt, vor să intre în UE. Pe de altă parte, cu Uniunea eurasiatică Rusia încearcă să tragă ţevile, chiar le ameninţă să vină în aceste structuri. Dacă Ucraina va semna la Vilnius, Republica Moldova este într-un fel apărată de către Ucraina, nu cred că Ucraina va ceda în faţa Federaţiei Ruse. Care vor fi pierderile de imagine ale lui Putin rămâne să vedem. Nu cred că, în general, populaţia din Federaţia Rusă înţelege foarte bine ce se întâmplă între Rusia şi Ucraina. Lor le pare că într-adevăr domnul Onişcenko îşi face griji de sănătatea lor şi periodic găseşte elemente dăunătoare pentru organismul cetăţenilor din Federaţia Rusă în anumite produse de import.”

Europa Liberă: Domnule Ţăranu, uitându-ne la ceea ce se întâmplă totuşi în Rusia, iată Navalinîi, iată Sobeanin, care se presupune că ar putea deveni o entitate suficient de puternică ca să fie comparat chiar cu Elţin, auzim voci de genul acesta, pe de altă parte, unii spun că după ce Sobeanin va câştiga în septembrie, eventual din turul doi, la Moscova se va începe iar strângerea şurubului şi iluzia liberalizării va dispare definitiv. Totuşi există voci optimiste care spun că Moscova s-ar putea să accepte schimbarea şi Rusia ar putea deveni atractivă la un moment dat şi e bine de pe acum să ne întoarcem încolo dacă nu oiştea, cel puţin privirile. Dvs. ce ziceţi?

Anatol Ţăranu: „Cred că marea nenorocire a Rusiei sunt resursele naturale aproape că nelimitate. Această posibilitate de a comercializa gazul şi petrolul şi de a obţine bani căzuţi din pod, în mare măsură, aduce la stagnare, inclusiv şi social-politică, a situaţiei din Rusia. ceea ce se întâmplă astăzi este nimic altceva decât schimbul pe care îl face regimul de la Moscova, comercializând aceste resurse naturale, şi în acest fel cumpărând loialitatea populaţiei. Acest lucru nu poate continua la infinit. Câţiva ani în urmă, adepţii uniunii eurasiatice, inclusiv în interiorul Republicii Moldova, vorbeau despre progresele vizibile economice ale Rusiei. Acesta era argumentul care îi făcea pe ei să pledeze pentru aderarea la acest spaţiu eurasiatic, la uniunea vamală. Dar iată că deja în presa rusească apar tot mai multe articole care semnalizează începutul unei recesiuni economice. Rusia intră într-o stagnare. Criza economică mondială, care a afectat atât de grav principalele economii ale lumii, ajunge din urmă Rusia. Economia Rusiei, care şi aşa este una foarte slabă în raport cu principalele economii ale lumii, începe să resimtă aceste consecinţe ale crizei mondiale. Cred că vom avea de văzut o cădere substanţială a economiei ruse, fiindcă nu are rezervele necesare de creştere. În aceste condiţii, sunt două ieşiri din situaţie. Sau se va înăspri regimul politic pentru a ţine prin, să zicem aşa, metode draconice supuşenia populaţiei. Sau, până la urmă, Rusia ar putea să vină la o nouă revoluţie, la o izbucnire spontană a nemulţumirii, ceea ce ar putea să măture regimul politic existent astăzi în Rusia. desigur că nu vreau să fiu Casandra, dar ca istoric pot să vă spun că acestea sunt două căi, care în ultimă instanţă se realizează în asemenea situaţii.”

Europa Liberă: Navalinîi are şanse să fie vârful de lance sau „fenomenul Navalinîi”?

Anatol Ţăranu: „Nu ştiu, nu pot să spun cu siguranţă acest lucru, dar este absolut evident că Navalinîi este un simptom. Navalinîi şi toţi cei care astăzi protestează activ împotriva regimului, de fapt, reflectă acea nemulţumire care există în interiorul societăţii ruseşti şi pe care, deocamdată, regimul poate să o ţină sub control. Dar va veni momentul când acest lucru deja nu va mai fi posibil. Atunci va apare, iarăşi, marea problemă – ce e de făcut? - marea întrebare rusească. Problema Rusiei de astăzi, problema Rusiei lui Putin constă în faptul că ei pledează ideea unei identităţi civilizaţioniste pentru Rusia. Rusia ar putea să fie un centru civilizaţionist, în jurul căruia trebuie să se grupeze alte state, alte societăţi. Nu e nimic rău în acest lucru, numai că, ceea ce a spus colegul meu, Rusia trebuie să ofere un model fezabil, un model care poate fi acceptat şi de alte popoare.”

Europa Liberă: Modelul care îl propune acum Rusia se bazează şi pe o altă întrebare celebră a lui Gherţîn, în afară de cea a lui Cernîşevschi, - cine e de vină? - şi Rusia răspunde, într-un fel anume, spune occidentul. Vedem vocea lui Mizulina şi legile date de Duma de Stat, seria de legi, inclusiv protecţia celor care sunt ca Mizulina ş.a.m.d. Domnule Vrabie, totuşi, în această balanţă, convenţional numită Mizulina, Jirinovski, pe de o parte, şi pe de altă parte, Navalinîi, eventual Sobeanin, în acest moment, ce pronosticuri faceţi Dvs.? S-ar putea să tragă mai mult partida Navalinîi şi într-adevăr să vedem o altă Rusia spre toamnă sau spre iarnă?

Radu Vrabie: „În termen scurt eu nu văd victoria lui Navalinîi, pentru că sistemul este prea centralizat, prea controlat din centru. Nu cred nici într-un anumit liberalism al actualului primar de Moscova. În acelaşi timp, ceea ce se poate observa în rândurile susţinătorilor lui Navalinîi este faptul că aceştia sunt în mare parte intelectuali şi oameni de afaceri. Deci, conducerea Federaţiei Ruse pierde controlul asupra unui segment care într-o societate normală este motorul acesteia. Eu însă văd că aşa cum este făcut managementul puterii în Federaţia Rusă, el este făcut sub Vladimir Putin. Bănuiesc că Vladimir Putin realizează faptul că anumite lucruri se întâmplă nu aşa cum îşi doreşte, poate nu aşa cum este bine. Dar el, vorbind din punct de vedere istoric, se aseamănă cu Brejnev. În momentul în care s-a ajuns la o perioadă de stagnare şi el înţelege că are două oportunităţi, ori schimbă şi atunci cade, ori prelungeşte într-un fel boala, Brejnev a ales să prelungească boala, ca să nu fie el cel vinovat de căderea Uniunii Sovietice şi, în scurt timp după moartea lui Brejnev, s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Cred că Vladimir Putin este şi el într-o situaţie în care ar accepta mai degrabă să-şi termine ambele mandate puternic, adică controlând tot. Iar ceea ce va urma după el nu îl interesează atât de mult.”

Europa Liberă: Mai există şi modelul Gorbaciov în această schemă. Gorbaciov a fost conştient că s-ar putea să scape frâiele din mână. Putin probabil are şi asta în vedere.

Radu Vrabie: „Nu cred că Putin este gata acum chiar personal, psihologic să dea deliberat puterea din mână, pentru că înţelege că asta ar însemna să piardă frâiele. Cât timp au resursele naturale, despre care a menţionat domnul Ţăranu, el este pe cal alb, adică el poate să menţină iluzia puterii în Federaţia Rusă. În momentul în care preţurile la energie vor scădea sau compania Gazprom nu va avea monopol în Europa, fiind şi furnizor, şi distribuitor, şi proprietarul reţelelor, acest lucru probabil îi va îngreuna situaţia lui Vladimir Putin. Ceea ce este greu pentru Federaţia Rusă, pentru politica Federaţiei Ruse, şi acum vorbesc din punct de vedere neutru, adică nu în calitate de cetăţean al Republicii Moldova care într-un fel sunt afectat de aceste ambiţii ale politicii externe ruseşti, este că ei nu au reuşit timp de 20 de ani să vină cu o propunere care să fie apreciată de către prietenii Rusiei. Dacă ne uităm în raporturile Federaţiei Ruse cu partenerii săi, chiar cei mai apropiaţi care până nu demult erau Belarus şi Armenia, Rusia nu îi tratează ca pe prieteni, ca pe parteneri, îi tratează ca pe nişte apropiaţi, dar care sunt de rang mai jos. Deci, Rusia nu roagă, nu propune, nu cooperează. Rusia, de fapt, crede că dacă le dă arme sau gaz un pic mai ieftin, atunci ei trebuie să fie credincioși aşa cum sunt câinii faţă de stăpâni.”

Europa Liberă: Îi tratează de fapt ca pe nişte prieteni naturali, aţi pomenit exemplul Armeniei. Observatorii notează că Armenia oricum o să stea în anticameră şi o să se căciulească şi de asta îşi permite să facă gesturi prieteneşti faţă de azeri, de exemplu.

Anatol Ţăranu: „Haideţi să ne aducem aminte, recent, liderul belarus Lukaşenko la întâlnirea cu presa, inclusiv cu ziariştii ruşi, a vorbit în termenii următori, literalmente: Rusia ne-a minţit. Aici el se referea la Uniunea vamală. Rusia a intrat masiv cu mărfurile sale pe piaţa internă belarusă şi nu le permite belaruşilor să activeze liber pe piaţa rusească. Despre aceasta vorbeşte aliatul cel mai fidel al ruşilor, cu toate că este un aliat cu adevărat cam greoi în relaţia cu Moscova. Aceste cuvinte spuse de către de către liderul belarus trag foarte greu la cântar. Rusia care îi cheamă pe alţii: veniţi la noi în Uniunea vamală - la ce trebuie să se gândească candidaţii virtuali ai acestei Uniuni vamale, când îl aud pe Lukaşenko, vorbind despre faptul că Rusia i-a minţit?”

Europa Liberă: Şi atunci, pe ce s-a construit, de fapt, mitul acesta al Uniunii eurasiatice, care are tot mai mare aderenţă sau aderenţă crescândă, relativă, în Republica Moldova?

Anatol Ţăranu: „Pentru Belarus acest mit s-a menţinut pe faptul că sunt regimuri politice similare la Moscova şi la Minsk.”

Europa Liberă: Dar în Republica Moldova de ce atâta aderenţă dacă nici măcar nu există osatura, scheletonul acestei uniuni şi iată că şi belaruşii sunt nemulţumiţi?

Anatol Ţăranu: „În Moldova e foarte simplu, de altfel ca şi în alte foste republici post sovietice, este vorba despre un segment numeros al societăţii care în orice condiţii va pleda cauza apropierii de Rusia. Este vorba despre concetăţenii noştri rusolingvi pentru care Rusia este patria lor istorică şi care în virtutea educaţiei pe care au obţinut-o pe parcursul a zeci de ani, poate chiar şi 200 de ani aici în Basarabia, şi această educaţie continuă şi astăzi - să nu uităm că Republica Moldova este o parte integrantă a spaţiului informaţional al Federaţiei Ruse, acest lucru trage, iarăşi, foarte greu la cântar, - în această situaţie, Rusia mizează anume pe această parte a societăţii. Eu, odată, chiar am numit-o coloana a cincea. Cu toate că este o expresie inadecvată, dar într-un fel pentru alegerea noastră civilizaţionistă, a Republicii Moldova, a societăţii moldoveneşti, indiscutabil, aceşti oameni sau acest segment al societăţii joacă rolul coloanei a cincea.”

Europa Liberă: Dar dacă oamenii aceştia într-adevăr vor avea factura înjumătăţită pentru gaz şi pentru încălzire, aşa cum e în Transnistria, de exemplu, pe ei este greu să-i convingi că UE are beneficii mai importante decât factura.

Anatol Ţăranu: „Este aşa, numai că această factură mai mică practic este imposibilă. Deocamdată ea există la nivel virtual. Pentru Transnistria da, fiindcă ea este o zonă foarte subvenţionată direct de Rusia, este o zonă care trebuie să reprezinte, să spunem aşa, o vitrină a Rusiei. Dar atunci când va veni timpul să fie atrase state întregi cu o populaţie foarte numeroasă şi cheltuielile se vor ridica la nişte sume astronomice, eu nu cred că Rusia este capabilă să ţină piept acestor sfidări. Mai degrabă este o operaţiune propagandistică care nu are un substrat economic bine aşezat.”

Europa Liberă: …şi care a reuşit, trebuie să recunoaştem. Ultima întrebare pentru discuţia de astăzi ar fi referitoare la antiamericanismul, antioccidentalismul care a luat turații în Rusia. Vreau să vă întreb: de ce? Ce beneficii obţine Rusia în ideea atragerii sateliţilor, dacă atacă principiile şi valorile spre care tind spaţiile euro-orientate?

Radu Vrabie: „Cred că este complex şi simplu, în acelaşi timp. Este aşa numitul mit al cetăţii asediate. El este uşor de folosit, cu impact, cu rezultate relativ mari. Întotdeauna când ceva merge prost vinovaţi sunt cei din jur, cei externi. Mai ales că, ceea ce a menţionat şi domnul Ţăranu, există şi nostalgia asta faţă de Federaţia Rusă, faţă de patria istorică, faţă de Uniunea Sovietică, care merge în acelaşi pas cu ura faţă de tot ce este occidental. În momentul în care eşti dominat informaţional, primeşti surse din Federaţia Rusă, într-adevăr, ţi se creează impresia că Europa moare deja de vreo 10 ani, că economia este îngreunată, ca iată avem Grecia, Spania, Italia. Cu toate că, nu ştiu de ce, italienii sau spaniolii în criză trăiesc de zeci de ori mai bine decât moldovenii prosperi.”

Europa Liberă: Iar Abramovici, bine merci, stă acolo.

Radu Vrabie: „Exact. De aceea eu cred că este o utilizare a acestui mit pentru a câştiga timp şi pentru a putea cumva acoperi propriile greşeli. Slavă Domnului că atât în Republica Moldova, cât şi în Ucraina creşte numărul celor care mai citesc şi alte surse, care nu privesc la programa „Vremea” ca la o panacee şi ca la un adevăr în ultima instanţă. Prin urmare, sunt oameni care văd altfel realitatea. Ceea ce aţi menţionat Dvs. despre utilizarea, aţi spus Dvs. reuşită, a resurselor de creştere a aderenţilor la uniunea eurasiatică...”

Europa Liberă: …barometrul opiniei publice confirmă acest lucru.

Radu Vrabie: „…cred că sunt nişte explicaţii obiective şi sunt nişte factori care mă fac să fiu destul de liniştit faţă de aceste încercări. În primul rând, banii sunt gestionaţi de către nişte organizaţii gen Liga Tineretului Rus, care s-au decredibilizat, în ultimii ani, foarte mult, prin utilizarea frauduloasă a fondurilor din Federaţia Rusă. Cât despre aderenţii spre uniunea eurasiatică, cred că totuşi este o chestiune mai degrabă internă. Chestiunea internă se numeşte PCRM. Când liderul PCRM, Vladimir Voronin, a declarat în 2005 că prioritatea este UE, toată lumea, susţinătorii vorbeau în Barometru că sunt susţinătorii UE. Când Vladimir Voronin a schimbat macazul, lumea care îl crede pe Vladimir Voronin şi-a schimbat şi ea macazul cu uniunea eurasiatică. Cred că indiferent de rezultatele care vor fi la următoarele alegeri parlamentare, chiar dacă ar veni PCRM la putere, dacă Republica Moldova reuşeşte să parafeze şi ulterior să semneze Acordul de la Vilnius acesta va fi punctul ireversibil pentru Republica Moldova. Chiar dacă actuala opoziţie vorbeşte despre faptul că UE moare, iar uniunea eurasiatică este viitorul, puterea, atunci când vii la guvernare, te disciplinează. Atunci vei vedea realităţile cum sunt de fapt şi Republica Moldova va intra pe acea traiectorie care nu va putea fi schimbată.”

Europa Liberă: Domnule Ţăranu, răspunsul Dvs. la întrebarea referitoare la componenta anti-occidentalistă a politicilor ruseşti.

Anatol Ţăranu: „Este inclusiv şi o concurenţă. Am spus şi anterior că Rusia încearcă să creeze un proiect civilizaţionist. Iar proiectul occidental este unul de concurenţă. Altceva e că acest proiect rusesc încă nu a luat contur şi noi nu prea înţelegem în ce constă esenţa lui.”

Europa Liberă: Dughin ştie deja ce vrea. Vrea ocuparea Europei.

Anatol Ţăranu: „Dughin indiscutabil este un tip foarte abil, un intelectual citit, dar eu nu cred că Dughin este desăvârşirea intelectuală a gândirii sociale ruseşti. Încă un lucru, şi aici vreau să mă refer la ceea ce a spus colegul meu, indiscutabil duşmanul extern este o posibilitate fericită de a devia atenţia publică de la propriile impasuri, de la propriile greşeli. Orice regim politic când vede că îl aşteaptă dezaprobarea de către propria populaţie imediat încearcă să creeze o ţintă falsă. Atunci la îndemână dintotdeauna este factorul occidental, mai ales că pe parcursul a aproape 100 de ani acest factor, permanent, a fost diabolizat şi a fost propus ca răul cel mai mare. Populaţia rusească este gata să primească această ţintă. Încă mulţi ani înainte eu cred că occidentul va apărea în ochii unui simplu cetăţean rus anume în această ipostază.”

Europa Liberă: Republica Moldova, şi asta ar fi pronosticul pe care îl vreau de la Dvs., va ajunge şi ea în vizor, la fel ca Ucraina, până în toamnă? Cu durităţi pe care le ştim deja după interzicerea importului de vin, dar şi alte invenţii la adresa moldovenilor.

Anatol Ţăranu: „Cred că noi vom avea parte, în timpul apropiat, de o înrăutăţire, de apariţia unor complicaţii în relaţia cu Federaţia Rusă şi în primul rând în plan economic. Acest lucru este mai mult decât evident. Nu trebuie să fii mare specialist în relaţia moldo-rusă şi în fond să cunoşti Rusia foarte îndeaproape ca să nu înţelegi că acestea sunt unicele metode pe care Rusia, astăzi, poate să le folosească la scară largă. Cred că Moldova va fi, în timpul apropiat, afectată şi mai mult de aceste politici ale Kremlinului.”

Radu Vrabie: „Eu aş mai adăuga la cele spuse de domnul Ţăranu încă câteva metode pe care poate să le utilizeze Federaţia Rusă. Este vorba de Transnistria, Găgăuzia, probleme în alianţă, „revoluţia de catifea”. Mă tem că la capitolul acesta chiar suntem destul de vulnerabili şi este nevoie de foarte multă pregătire politică, diplomatică ca să putem să facem faţă. Cred că acum aceste tensionări în zona de securitate, cu Găgăuzia, cu anunţul de „revoluţie de catifea” sunt nişte tatonări de teren ca să vadă unde Republica Moldova este mai slab pregătită.”

Europa Liberă: … unde se va rupe aţa.

Radu Vrabie: „Da.”

Anatol Ţăranu: „Aici este important de spus că eforturile de contracarare a acestor pericole trebuie să vină nu numai din partea politicului moldovenesc, dar şi din partea întregii societăţii. Ceea ce numim noi societatea civilă trebuie să se autosesizeze şi aici trebuie un grad mai înalt de organizare pentru a fi gata să facem faţă acestor sfidări.”