Sînt sau nu patrioţi cei plecaţi la muncă în străinătate?

Potrivit Biroului pentru Relaţii cu Diaspora, actualmente, peste hotare sunt în jur de 600.000-700.000 de persoane - ceea ce constituie circa 26 la sută din forţa de muncă naţională - care au transferat în Moldova 1,5 miliarde de dolari în anul trecut. Migraţia este orientată, în mare parte, spre Uniunea Europeană şi Comunitatea Statelor Independente, preponderent Rusia.

Sînt sau nu patrioţi cei plecaţi la muncă în străinătate? Căutăm răspuns la acest sfârşit de săptămână.

Se apropie 27 august, ziua proclamării independenţei Republicii Moldova. În preajma aniversării a 22-a, fâlfâie tot mai mult tricolorul, chiar şi pe Facebook, acolo unde lumea se înghesuie să spună cât de mult îşi iubeşte ţara.

Iată ce cred trecătorii, întâlniţi ocazional în stradă, despre sentimentul de dragoste şi devotament faţă de Patrie şi de popor, statornicit în decursul istoriei.

- „Pentru moldoveni patriotismul înseamnă bani. Până în '89, mai însemna ceva: Patrie, tradiţie, credinţă, moştenire. În ziua de astăzi nu. Unde sunt bani, acolo este şi Patria.”

- „Da, sunt mândră, deşi am foarte multe regrete, că s-ar putea şi mai bine. Dar evident că sunt mândră. Cum poţi să trăieşti în ţara ta şi să nu fii mândru?”

- „Pentru mine patriotismul e suflet deschis. Eu iubesc foarte mult Moldova. Eu am lucrat şi în Germania, şi în Austria, şi în România, dar Moldova pentru mine e Moldova. Eu mă simt aici acasă.”

- „Acei care nu sunt patrioţi se duc din Moldova.”

- „Patriotismul e mândria că suntem pe plaiul acesta, că suntem la Nistru, suntem la Prut, că ţinem minte pe Ştefan. Sunt mândru că sunt moldovean.”

- „Nu am nicio mândrie, absolut, deşi sunt cetăţean conştient, de mulţi ani, şi am făcut foarte mult pentru restructurare.”

- „Есть часть населения которое гордится что здесь родились, живут и делают хорошие дела. Да, я живу в Молдове, я родился в Молдове и никуда не уезжаю, все время работаю здесь на месте, несмотря на все эти трудности которые мы в настоящий момент переживаем. ”

- „А нам есть чем гордится?! ”

- „Мы здесь живем, мы здесь родились, все мы это любим. Даже те же иностранцы, которые приезжают сюда говорят: „Вы живете как в раю! ”

- „Nu toţi moldovenii sunt mândri de faptul că trăiesc în Moldova. Aceasta se vede după migraţie chiar. Foarte multe persoane pleacă.”

- „Sunt care se duc numai de nevoie, că trebuie să se ducă, ca să poată exista aici şi vin înapoi. Dar sunt care se duc de tot şi îşi iau şi copiii, şi totul, se duc şi nu mai vine nimeni. Da, aceia nu mai sunt patrioţi. Dar care se întorc, vin acasă, fac ceva, se pun pe picioare, aceia sunt patrioţi adevăraţi. Eu sunt un patriot înrăit. Eu nu m-aş duce de aici şi nu vreau, şi îmi place ţara noastră. Mai trebuie ceva, ca să poţi exista.”

- „Un om, care îşi iubeşte cu adevărat ţara, un om care e la conducere şi se străduie pentru lume, pentru popor, nu pentru buzunarele lor. Mă consider patriot că nici nu am plecat nicăieri.”

- „Nu avem cu ce ne mândri. Lucrăm, dar totuşi salariul e mizer, nu ajunge.”

- „Ne socotim moldoveni adevăraţi, cum ne-am socotit tot timpul. Nu ne-am socotit altă ţară, alt norod. Sunt multe muzee, parcuri, avem cu ce... Dar, pur şi simplu, nu ne mândrim cu sărăcia aceasta care este în ţară. Dacă ar fi o conducere şi mai mult pentru norod s-ar stărui, am avea cu ce ne mândri. Cu ce ne mândri şi, în primul rând, dacă ar fi locuri de muncă, poate s-ar întoarce şi tineretul.”

- „Patriotismul înseamnă să-ţi iubeşti pământul, ţara, să-ţi iubeşti, rudenia, locul unde te-ai născut, aşa sărace cum sunt ele. Nu m-aş duce de aici pentru nimic în lume. Da, e greu de trăit, e foarte greu, dar să-mi vând demnitatea mea de moldovean, să-mi vând demnitatea mea de om niciodată nu aş face-o.”

- „Mă mândresc de ţara mea, aici m-am născut, aici sunt toţi prietenii mei şi părinţii.”

- „Mă mândresc şi nu mi-e ruşine să spun că sunt moldoveancă.”

- „Я горжусь тем что я молдованка.”

***

În Statele Unite ale Americii, acolo unde este Valentin Dulce şi familia sa acum, oamenii sunt foarte patrioţi şi familişti, au credinţă şi o cultură impresionantă. Ideea este că, din tot ce fac americanii în ţara lor, îi transmit şi lui aceleaşi stări. Dar ce îl mai leagă pe el şi familia sa de Republica Moldova, dacă sunt cetăţeni ai SUA?

Valentin Dulce: „Ce ne leagă? Ne legă mormintele părinţilor, nostalgia, dorul, sentimentele de suflet. Ceva material de acuma, ceva care ai zice că sunt rădăcini de alt gen cam s-a uscat.”

Europa Liberă: Şi străinătatea v-a înfiat pe voi, lăsând orfană Moldova?

Valentin Dulce: „În avion, când veneam cu nevastă-mea, o întreb: „Uite, tu te întorci acuma acasă, în ţara ta, fiind cetăţean american. Ce retrăiri ai sufleteşti, ce simţi?” Şi ea zice: „Nu ştiu, eu nu mă mai simt cetăţean moldovean, mă simt cetăţean american. Am fost pregătită atâta timp pentru a deveni cetăţean american, m-am încadrat atât de adânc în viaţa americană, în realităţile care sunt acolo, că pe cele de acasă nu le prea cunosc şi mă simt cumva înstrăinată”. Am fost impuşi să devenim orfani... Nu că am vrut noi, din mare dorinţă.”

Europa Liberă: Dar această înstrăinare doare?

Valentin Dulce: „Da. Doare adânc. Eu făcusem chiar şi o poezioară, ceva mai devreme, când aveam o depresie cumva şi ziceam: „Sunt supărat pe tine, ţară, / Sunt foarte-foarte supărat... / Ştiu cât de mare e păcatul, / Dar îmi asum acest păcat.” Şi încheiam cu: „Sunt supărat pe tine ţară, / Sunt foarte-foarte supărat... / Dar te-am visat astă-noapte iarăşi / Şi pentru toate te-am iertat...” Adică nu poţi să fii supărat pe pământul care ţi-a dat naştere, pe oamenii care te-au înconjurat atâţia ani, care ţi-au fost colegi, ţi-au fost prieteni, te-au sprijinit în multe clipe ale vieţii tale. Dar circumstanţele sunt necruţătoare şi ne impun realităţile care există.”

Europa Liberă: Şi dacă acest stat, Republica Moldova, devine unul atractiv pentru cei mulţi care au plecat peste hotare, sunteţi pregătiţi să lăsaţi, ca variantă de rezervă, şi revenirea voastră acasă?

Valentin Dulce: „Nu ştiu, sper. Visez să se întâmple aşa ca Moldova să devină un stat atractiv. Dar nu prea văd care sunt temeliile pentru a fi clădit un asemenea vis, o asemenea speranţă. Din an în an, tot mai mult şi mai mult, ne abatem cu gândul să rămânem acolo unde ne-am făcut cetăţeni, ne-am crescut noi rădăcini, unde ni le alimentăm cu un altfel de stil de viaţă.”

Europa Liberă: De ce societatea a tolerat gradul acesta mare corupţie?

Valentin Dulce: „Mentalitatea: omul aşa a fost educat, aşa a fost crescut.”

Europa Liberă: Să-l vezi pe unul că se îmbogăţeşte peste noapte şi să nu reacţionezi?..

Valentin Dulce: „Păi da, să zici că ăsta e gospodar, ştie ce face. Eu nu am nimic împotriva celor care îşi construiesc castele de milioane, dar vreau să văd şi eu care este venitul lui anual şi cât a plătit impozit. Ca să ştiu cât a vărsat în Fondul Social pentru pensia cutărui ori cutărui bătrân, pe care îl văd pe marginea străzii, cerşind. Eu nu am nimic împotriva celui care şi-a deschis o afacere şi are un careva venit şi îşi construieşte o casă şi are o avere. Dar când un funcţionar de stat trăieşte, chipurile, dintr-un salariu, mă rog, din câteva zeci ori chiar sute de mii de lei şi îşi face o casă de milioane, atunci apar nişte semne de întrebare la care ar trebui să răspundă capii statului. Când mă aflam în Statele Unite şi începusem să lucrez la un post de radio, vorbea cineva că cei care vin în America din fosta Uniune Sovietică, chiar din Europa de Est, încep să lucreze ca americanii abia la trei ani. Şi eu mă revoltam: cum, dar dacă este specialist foarte bun, este inginer şi a venit aici să lucreze la un grad mai inferior?! Acum îmi dau seama: este vorba de trei ani care îţi schimbă mentalitatea. Nouă ne trebuie o idee naţională care ne-ar uni foarte strâns.”

Europa Liberă: Dar această integrare europeană nu ar constitui o idee naţională pentru statul Republica Moldova şi cetăţenii lui?

Valentin Dulce: „Cred că, pe parcurs, ideea integrării europene a fost cumva simplificată, pe alocuri chiar profanată. Prea se pedalează pe chestia aceasta, fără rezultate concrete.”

Europa Liberă: Este o diferenţă cum îşi aleg moldovenii şi cum îşi aleg americanii slugile poporului?

Valentin Dulce: „Diferenţa este foarte mare şi nu ştiu dacă aş găsi careva tangenţe. Acolo este o tradiţie de ani, este o regulă în tot, este o atitudine foarte serioasă. Atunci când te duci la votare, vrei să alegi un reprezentant în administraţia oraşului ori a statului, eşti foarte serios, analizezi în detalii ce a făcut, cine este, cine sunt membrii familiei, de unde şi-a făcut averea, principiile politice pe ce şi le construieşte, a făcut nişte promisiuni, care este gradul de posibilitate ca să le realizeze. Nu este o credibilitate din aer, că, uite, ăsta e mai simpatic, mai bun, îl vrem pe acesta.”

Europa Liberă: Şi alegătorul din Moldova pe ce principii alege?

Valentin Dulce: „Pe emoţii, pe nişte acţiuni de moment. Alegătorul din Moldova nu ştiu de ce am impresia că este manipulat, pe ultima sută de metri. Şi atunci decizia o ia chiar în ajun, fără să conştientizeze ce o să urmeze după.”

Europa Liberă: Are Moldova o elită politică?

Valentin Dulce: „Aici chiar mă faci să zâmbesc. Ce înseamnă elită politică? Moldova, în primul rând, este lipsită de aristocratism. Noi nu am avut o clasă aristocratică, de la care să luăm exemplu, pe care să-l urmăm. Şi atunci mergem şi noi aşa cum ne duce apa. Cei care au venit acum la putere, cei care reprezintă ţara, cum se zicea la noi, la Codru, sunt nişte scăpătaţi, adică, s-a întâmplat ceva în viaţa lor, au reuşit să facă o avere, au reuşit să intre într-o sferă politică, cumva să avanseze, dar nu s-au demonstrat prin nimic ca inteligenţă, sub aspect cultural. Multe, multe sunt care trebuie să reprezinte o elită.”

Europa Liberă: Şi această divizare a societăţii pe criterii politice este în detrimentul edificării unui stat prosper?

Valentin Dulce: „Ba da, este. Fiindcă un stat, ca să fie edificat, să fie puternic, să devină stat în deplinul sens al cuvântului, trebuie să o vrea de la vlădică la opincă. O idee naţională care ar uni moldovenii nu prea o văd şi trebuie căutată, găsită, proclamată pentru toată lumea, să fie acceptată, absorbită.”

Europa Liberă: Poate şi faptul că Republica Moldova se zbate între Est şi Vest ar fi o frână pe calea dezvoltării statului?

Valentin Dulce: „Zbaterea aceasta a Moldovei va mai dura cred că nu cinci şi nu zece ani. Fiindcă sunt foarte-foarte multe momente care determină acest zbucium. Aflarea Moldovei sub influenţa Imperiului Rus, apoi a Uniunii Sovietice, şi-a lăsat amprenta destul de apăsat asupra destinului ţării şi a populaţiei.”

Europa Liberă: Voi trăiţi cu ideea că totuşi Republica Moldova, ca să ajungă în UE, trebuie, mai întâi, să poată să reunifice cele două maluri ale Nistrului? Pe cât de mult vă mai interesează pe voi această rană deschisă, care rămâne a fi Transnistria?

Valentin Dulce: „Eu sunt participant la conflictul armat de la Nistru. Pe mine mă doare această întrebare, dar trebuie să recunoaştem că problema Transnistriei deja a fost decisă în lipsa Moldovei, în lipsa Chişinăului. Aceasta s-a discutat de alte puteri şi în alte capitale. Mi se pare că Rusiei îi va fi cedată Transnistria ca siguranţă pentru extinderea Uniunii Europene, inclusiv a NATO. Eu nu ştiu pe cât îi trebuie Uniunii Europene o ţară cu o zonă de conflict.”

Europa Liberă: 27 august e o sărbătoare pentru Valentin Dulce?

Valentin Dulce: „E o sărbătoare. E o sărbătoare mare. Chiar mi-am programat vacanţa pentru Moldova anume în perioada aceasta, ca să pot să fiu şi eu prezent la evenimentele din 27 august, din 31 august.”

***

Grigore Donică de la Străşeni a fost participant la luptele de la Nistru. Glontele nu l-a ocolit. Rana mai sângerează şi azi. Sărăcia l-a alungat şi pe el în străinătate. A lucrat în mai multe ţări europene. L-am întrebat ce crede despre Moldova de azi.

Grigore Donică: „Nu sunt deloc schimbări. Îmi pare că schimbări spre bine nu se fac.”

Europa Liberă: Cine trebuie să facă schimbarea?

Grigore Donică: „Noi trebuie să o facem, dar nu avem puterile celea. Noi ne-am făcut datoria faţă de Patrie, faţă de popor, faţă de pământ şi faţă de neam. Noi nu ne-am încumetat să furăm, cât am fost, în 1992, în Transnistria.”

Europa Liberă: La război?

Grigore Donică: „Da. Noi ne-am făcut datoria faţă de Patrie, dar atitudinea Patriei faţă de noi nu e bună.”

Europa Liberă: V-aţi răspuns la întrebarea pentru ce aţi luptat, în 1992, la Nistru?

Grigore Donică: „Am luptat pentru neam, pentru popor, pentru limbă. Câteodată mă gândesc că nu trebuia...”

Europa Liberă: Nu trebuia să mergeţi să luptaţi?

Grigore Donică: „Da, că degeaba a fost războiul acesta. Degeaba. L-au provocat acei de sus care se bat că-s eroi mari, dar, într-adevăr, nu au făcut nimic. Întrebaţi băieţii care au fost acolo, din primele zile, de la ce s-a început războiul acesta şi în ce stare sunt în timpul de faţă băieţii aceştia! Că nimeni nu le acordă nicio atenţie! Politicienii trebuie să iasă în sate să vadă cum trăiesc bătrânii la sate. E tare greu. Sunt oameni în sate care nu au ce mânca. Eu i-aş dori unui politician de la noi, din Chişinău, să primească numai 400 de lei ca să vadă cum se poate trăi timp de o lună. Ei nu au niciun respect faţă de oamenii de la sat!”

Europa Liberă: Moldova pe calea eurointegrării are şanse? Ce trebuie să facă autorităţile?

Grigore Donică: „E corupţia mare în Moldova.”

Europa Liberă: Cine e de vină: cel care dă sau cel care ia?

Grigore Donică: „Acel care dă şi acel care ia.”

Europa Liberă: Ziceţi că aţi văzut Europa în lung şi în lat. Ce ne aseamănă şi ce ne deosebeşte?

Grigore Donică: „Mentalitatea! Când vom gândi altfel, când vom gândi ca şi occidentalii...”

Europa Liberă: Dar o altă gândire ce ar însemna: să îţi faci ordine în curte, alături de gospodărie?

Grigore Donică: „Să îţi faci ordine în curtea ta, dar să nu te uiţi în curtea străină. Pur şi simplu, la noi trebuie de schimbat gândirea. Şi să fie stârpită corupţia, mitele.”

Europa Liberă: Există interes să fie stârpită această corupţie?

Grigore Donică: „Peştele se strică de la cap. De schimbat nişte persoane, să vină altele, sincere, nu corupte şi să nu se bazeze totul pe cumetrism, cum e la noi la Moldova.”

Europa Liberă: Acest exod al moldovenilor ajută ţării sau aduce dezavantaje?

Grigore Donică: „Sunt destrămate tare multe familii la Moldova. Pe moldoveni tare îi stimează în Europa. Toţi spun că sunt harnici, că sunt tare, tare harnici.”

Europa Liberă: Dar acasă, în ţara lor, sunt harnici?

Grigore Donică: „Sunt harnici, dar nu au posibilitate să-şi arate hărnicia asta pentru că nu au unde. Ei se duc şi trebuie să lucreze cu o sută de lei pe zi.”

Europa Liberă: Ce salariu i-ar trebui unui om, ca să simtă că duce o viaţă decentă?

Grigore Donică: „Eu v-aş spune un lucru: 500-700 de euro dacă era salariul la Moldova, nimeni nu pleca.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi agonisit bani, muncind peste hotare?

Grigore Donică: „Da.”

Europa Liberă: I-aţi investit?

Grigore Donică: „Numai nu în Moldova.”

Europa Liberă: V-a fost frică?

Grigore Donică: „Mi-e frică tare. Şi prietenii mei îmi spun că e riscant tare în Moldova.”

Europa Liberă: Vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?

Grigore Donică: „Da, sunt mândru.”

Europa Liberă: Cu ce vă mândriţi?

Grigore Donică: „Pentru că sunt cetăţean.”

Europa Liberă: Unde trebuie să meargă Moldova: spre Est, spre Vest?

Grigore Donică: „Unde e mai bine.”

Europa Liberă: Dar o Moldovă integră mai poate fi edificată?

Grigore Donică: „Eu v-aş spune că da, poate că şi Transnistria tot aceasta doreşte.”

Europa Liberă: Aţi mai trecut vreodată Nistrul, după 1992?

Grigore Donică: „O dată, am văzut locurile. Dar am avut aşa nişte sentimente că nu le-aş dori nimănui. Şi copiii au simţit ceva, când ne duceam acolo.”

Europa Liberă: În 5 ani cum vedeţi Moldova?

Grigore Donică: „În următorii 5 ani? Până în 2014, nu va fi nicio schimbare.”

Europa Liberă: Când se va produce adevărata schimbare, în opinia dumneavoastră?

Grigore Donică: „Când s-a schimba guvernul, să vină nişte băieţi tineri, bătrâni, dar să fie sinceri şi oneşti, şi necorupţi.”

Europa Liberă: Dacă mâine ar fi alegeri, pentru cine aţi vota, cu cine aţi vota?

Grigore Donică: „La aceasta trebuie să mă mai gândesc.”

Europa Liberă: Dar mai există politicieni care merită să le dai votul?

Grigore Donică: „Sînt. Şi în timpul de faţă sînt politicieni, într-adevăr, sinceri, dar nu se pot mişca înainte, pentru că ceilalţi nu le dau voie.”

***

Fiecare dintre cei plecaţi a luat drumul străinătăţii, pentru că, în Moldova, nu a găsit mijlocul de a se realiza şi nu contează a cui e vina. La ceas aniversar, discutăm cu un alt moldovean stabilit peste hotare, Dorin Duşceac, doctor în fizică, rezident în Franţa.

Dorin Duşceac: „Ţara noastră, la această aniversare, se vede, în primul rând, prin prisma cetăţenilor care o reprezintă în exterior. Cel puţin, aşa percep eu imaginea Republicii Moldova din exterior. Iar cetăţenii, care sunt acolo, au nişte speranţe bine întemeiate şi o oarecare doză de optimism pe care, probabil, acasă o găsim din ce în ce mai rar. Optimism pentru continuitatea unui parcurs care să arate rezultate, în sensul unei veritabile integrări europene.”

Europa Liberă: De cine depind aceste rezultate?

Dorin Duşceac: „De persoanele care sunt astăzi la putere. Dar nu numai guvernarea promovează integrarea europeană. Un rol foarte important poate fi jucat de către migranţii moldoveni, de către diasporă. În sensul că diplomaţia populară este un concept bine promovat în alte diaspore, dar, din păcate, la noi încă nu s-a născut cu adevărat respectivul concept. Cred că este ceva cu un potenţial foarte-foarte mare.”

Europa Liberă: Moldovenii aflaţi în străinătate sunt patrioţi? Uneori se aud fel de fel de voci că ei ar fi trădat şi şi-ar fi găsit un locuşor mai călduţ.

Dorin Duşceac: „Anume aceasta era concepţia vizavi de migranţi intens promovată înainte de 2009 de către guvernarea comunistă. Ţin minte că, în perioada când se aflau comuniştii la putere, migranţii erau percepuţi ca şi nişte trădători de Patrie. La un moment dat, am auzit personal nişte formulări foarte urâte la adresa migranţilor. Se spunea că suntem ruşinea ţării sau suntem nişte oameni care am trădat Patria şi am fugit.”

Europa Liberă: Şi asta fără să se ia în calcul faptul că produsul intern brut se ţinea pe remitenţele trimise de către cei plecaţi peste hotare la muncă.

Dorin Duşceac: „Într-adevăr. Oamenii, care proferau astfel de acuze grave la adresa concetăţenilor noştri, nu ţineau cont de nimic. Probabil că nu aveau niciun Dumnezeu, fiindcă nu-şi dădeau seama de un adevăr foarte simplu, că oamenii au plecat nu din viaţă bună, ci dintr-o mare tragedie a întregului nostru popor şi anume din cauza unei situaţii materiale foarte şi foarte grave. Iar guvernarea comunistă şi guvernările care au precedat-o pe cea comunistă nu aveau cum să nu aibă partea lor de vină în această situaţie dramatică a concetăţenilor noştri. Propagarea unei astfel de idei cum că migranţii sunt nişte trădători era un fel de justificare pentru guvernarea comunista ca să arate că, de fapt, vina nu le aparţinea lor.”

Europa Liberă: Dar vouă vă place să vi se spună că sunteţi patrioţii Republicii Moldova?

Dorin Duşceac: „Bineînţeles. Oricărei persoane îi place şi îi convine să audă cuvinte de laudă. Dar vă garantez faptul că noi, migranţii, nu căutăm, cu orice preţ, laudă sau apreciere.”

Europa Liberă: Pentru voi patriotism ce înseamnă?

Dorin Duşceac: „Înseamnă păstrarea identităţii, înseamnă păstrarea unei legături cu ţara din care am plecat, cu oamenii care au rămas în această ţară, fie că este vorba de familie, de prieteni, de cunoştinţe. Înseamnă promovarea intereselor şi a unei imagini pozitive a ţării noastre acolo unde ne aflăm noi, în Europa Occidentală, în Europa de Est, în Rusia, în Canada, în SUA, oriunde pe glob.”

Europa Liberă: Cum ţi-ai explica tu, de exemplu, patriotismul la moldoveni şi patriotismul la francezi? Este o diferenţă? Sunt asemănări?

Dorin Duşceac: „La bază ne uneşte aceeaşi mare cultură europeană din care facem parte şi noi, şi francezii. Să nu uităm faptul că între noi, moldovenii, românii de aici, şi francezi există o afinitate istorică de foarte multe decenii, chiar de secole la rând. Elitele noastre tot timpul au fost într-o legătură foarte strânsă cu cultura franceză, au vorbit întotdeauna limba franceză la perfecţie şi s-au inspirat mult din modul de viaţă, din operele literare, din descoperirile ştiinţifice ale francezilor. Iată de ce şi manifestările patriotismului cred că sunt destul de asemănătoare. Într-adevăr, cuvântul „dor” nu are traducere în nicio limbă a lumii, dar sunt convins de faptul că francezii înţeleg perfect ce înseamnă dorul de casă, atunci când se află departe de ţara lor şi sunt la fel de ataşaţi, ca şi noi, faţă de ideea de a promova o imagine bună a ţării din care sunt originari.”

Europa Liberă: A fi mândru şi a avea demnitate e ceva care se complimentează?

Dorin Duşceac: „Bineînţeles, se complimentează foarte bine şi trebuie doar găsite proporţiile cuvenite. Iar această proporţie este la discreţia fiecărui individ să o găsească pentru a combina, a nu transforma mândria în trufie şi demnitatea în şovinism.”

Europa Liberă: În aceşti 22 de ani de independenţă, s-a găsit ideea naţională care ar trebui să fie un scop de atins?

Dorin Duşceac: „Ideea naţională a Republicii Moldova este bine conturată şi bine exprimată deja de ceva timp. Probabil că foarte multă lume nu conştientizează faptul că aceasta este ideea noastră naţională, vorbesc aici despre integrarea europeană. Acesta este nu doar un obiectiv major al politicii interne şi externe a statului nostru. Cred cu adevărat că integrarea europeană este acea idee naţională de care avea nevoie Republica Moldova, chiar dacă nu toate forţele politice promovează sau luptă pentru integrarea europeană. În acelaşi timp, sunt extrem de minoritare sau chiar forte rare forţele politice care se pronunţă deschis împotriva integrării europene. Chiar şi opoziţia parlamentară are un discurs oarecum duplicitar, dar care nu este contrar integrării europene. Comuniştii zic, până în ziua de azi, că Republica Moldova trebuie să tindă şi la Est, şi la Vest.”

Europa Liberă: Şi aceasta ar fi păgubos?

Dorin Duşceac: „Da. Din perspectiva din care suntem astăzi, mult mai apropiaţi de Est, în virtutea istoriei pe care am avut-o, în ultimele decenii.”

Europa Liberă: Dar care este diferenţa dintre uniunile din Est şi cele din Vest?

Dorin Duşceac: „Este vorba de spaţii cu valori foarte diferite. În primul rând, la nivel ideatic, noi suntem, prin definiţie, parte a spaţiului occidental de valori. Noi nu putem să ne regăsim într-un spaţiu de valori împreună cu ţări cum sunt Kazahstanul sau Tadjikistanul, sau nu ştiu care alte ţări, care fac parte sau vor face parte, în viitor, din Uniunea Vamală care există în ziua de azi şi include Federaţia Rusă, Belarus şi Kazahstan.”

Europa Liberă: Care ar fi cele trei probleme prioritare ca guvernarea să le aibă în grijă, pentru a fi soluţionate?

Dorin Duşceac: „Este vorba despre nişte reforme serioase în domeniul justiţiei. Ar fi mediul economic, mediul de afaceri, care are nevoie de o însănătoşire foarte grabnică, de o racordare la sistemul de valori şi la funcţionalitatea pe care o are un astfel de mediu de afaceri în Occident. Şi, în al treilea rând, ar fi un complex întreg de probleme, care sunt legate de cetăţenii noştri din afara ţării, cred încă nu pe deplin conştientizate la nivelul societăţii. Guvernarea a început deja să depună unele eforturi în acest sens, dar este foarte mult de lucru şi trebuie să continuăm.”