Am văzut deunăzi pe sticlă o jurnalistă tînără-volubilă-zîmbitoare care, fără nici o jenă, a declarat că portalul de ştiri pe care îl reprezintă este SINGURUL CARE INFORMEAZĂ CORECT ŞI DIN PRIMA SURSĂ! Nici o îndoială, nici un dram de ruşine nu am întrezărit pe faţa acestei colege de breaslă! Ea vorbea cu multă convingere, de parcă rostea nişte adevăruri biblice.
Atunci cînd declari ritos că numai un anume mass-medium informează corect, tu nu doar bagatelizezi munca altor ziare, agenţii, posturi de radio şi de televiziune. E un soi de demagogie dizgraţioasă, căci e de domeniul evidenţei că mai există aici ziarişti care consultă prima sursă şi informează fără parti-pris-uri. Iar dacă m-aş apuca acum să analizez politica editorială a acelui portal de ştiri, aş putea chiar să găsesc acolo mari probleme în ceea ce priveşte corectitudinea...
E oarecum explicabil că, pe o piaţă mică şi arhiplină, tot soiul de mijloace mass-media au luat obiceiul să-şi proclame valoarea şi unicitatea. Lucrul acesta e firesc şi e potenţat de concurenţă. Numai că un dram de bun-simţ ar trebui să existe şi atunci cînd îţi promovezi instituţia. Una e să spui că eşti bun, că ai nişte atuuri, nişte chestii care te singularizează, şi alta e să declari că tu eşti singurul care informează corect şi din prima sursă. E ca şi cum ai desconsidera discernămîntul oamenilor. Sau poate jurnalista sus-pomenită glumise? Asta e puţin probabil.
Cînd văd asemenea colegi de breaslă, care susţin că informarea corectă e monopolul lor, mă copleşeşte o tristeţe cruntă şi nu mai pot urmări emisiunile postului lăudăros. Încep să caut alte posturi şi portaluri, mai modeste şi mai puţin ritoase. Acestea din urmă mă fac să mă simt mai bine...
