Sosirea patriarhului Kiril la Chişinău ne-a confirmat, încă o dată, că Moldova e plină de oameni evlavioşi, cucernici, pioşi, drepţi şi buni la suflet. Printre cei care au venit să-l asculte cu mare atenţie pe Kiril erau, de altfel, şi conducătorii ţării. Iar dacă ne gîndim cîţi concetăţeni de-ai noştri merg de Paşti la biserici, putem lesne constata că mai toţi oamenii din Moldova sînt credincioşi. De fapt, religia pare a fi singura valoare, singurul reper moral care a mai rămas în acest teritoriu bîntuit de tranziţie.
Prea entuziasmaţi nu ar trebui însă să fim. Şi asta pentru că, în ciuda existenţei atîtor oameni evlavioşi, Moldova continuă să rămînă cea mai săracă ţară din Europa, un spaţiu în care hoţia, mita, evaziunea fiscală, decăderea morală şi răutatea au prins rădăcini adînci. Şi e normal să ne întrebăm: de ce societatea moldovenească e dezagregată, de ce nu putem soluţiona nişte probleme elementare, cum e murdăria de pe trotuare, dacă avem atîţia oameni pioşi? Unde se evaporă bunătatea noastră creştină atunci cînd e vorba de banii publici?
Fireşte, am putea să admitem că sutele de mii de oameni evlavioşi sînt doar o aparenţă, că lumea dă buzna în biserici, de sărbători, nu din convingere, ci din frică, şi că pur şi simplu respectă mecanic un ritual.
Dar un asemenea scenariu e prea fantasmagoric, şi nu poate fi considerat adevărat. A spus doar şi un fost şef de stat, foarte răspicat, că Moldova e ţara oamenilor frumoşi şi harnici. Prin urmare, sîntem evlavioşi, frumoşi, altruişti, buni. Atîta doar că oamenii evlavioşi şi frumoşi nu sînt în stare să-şi aranjeze viaţa, să anihileze murdăria şi hoţia. De ce?
E o întrebare importantă asta la care ar trebui să găsim urgent un răspuns. De ce omul evlavios şi frumos îşi scuipă flegma pe trotuar, de ce acceptă salariul în plic, de ce rage noaptea pe scara blocului, de ce se îmbată criţă, de ce e bădărănos şi indiferent atunci cînd nu e în biserică? E nevoie pesemne de un colectiv de specialişti în istorie-psihanaliză-antropologie-folclor-economie ca să se poată dezlega enigma asta. După două decenii de tranziţie interminabilă, e timpul să convocăm acest colectiv care să ne spună ce se întîmplă cu noi...
