Modul in care Rusia revine „in forta” pe scena internationala, propunand o solutie pentru conflictul din Siria, este analizat de Cristian Campeanu in România liberă in stransa legatura cu Parteneriatul estic si cu soarta statelor semnatare. Cea de a doua tema ar fi, de fapt, cu adevarat importanta pentru Moscova, care, in timp ce ochii tuturor sunt atintiti asupra Siria, isi continua efortul de subminare a tendintelor pro-europene ale unor state din fosta Uniune Sovietica.
Campeanu reaminteste pe scurt istoria Parteneriatului estic, in vigoare din 2009, pentru a constata ca, din sase tari semnatare, doar doua au mai ramas cat de cat pe orbita pro-europeana: Ucraina si Moldova, care ar urma sa parafeze la Vilnius acordurile de asociere la Uniunea Europeana. Belarus, Azerbaidjan, Georgia si Armenia au abandonat incercarea de desprindere, fiecare din alte motive. Deja sansele ca Ucraina sa ajunga in noiembrie in ”finala” mai sunt pe la 70%, iar Republica Moldova, spune comentatorul de la Romania libera, are multe restante, fiind intr-adevar „povestea de scces” a Parteneriatului estic, dar povestea de succes a unei „clase de repetenti”.
Comentatorul consulta doi cunoscatori in domeniu. Dan Dungaciu, director al Institutului pentru Ştiinţe Sociale şi Relaţii Internaţionale din cadrul Academiei Romane, atrage atentia ca Parteneriatul estic nu ofera nici dupa Vilnius vreo garantie de aderare. Fata de premisele din 2009, acum se vede clar ca elanul de extindere spre est a Uniunii este mult diminuat, inclusiv din pricina performantelor indoielnice ale pretendentilor. de pildă: Dimitri Rogozin si patriarhul Kiril nu au venit de capul lor la Chisinau, ci invitati de guvernantii moldoveni, arata Dungaciu, citat de Cristian Campeanu.
De asemenea, este straniu cum Republica Moldova a „amanetat” rusilor principala banca de stat si le-a concesionat aeroportul din capitala, citam ”pentru a le oferi ruşilor un hub regional de importanţă strategică”. Eugen Tomac, europarlamentar, lider al noului partid Miscarea Populara si fost sef al Departamentului pentru românii de pretutindeni, e mai optimist. Mesajele transmise in ultima vreme de emisarii Moscovei ar fi, in opinia sa, „iesiri disperate, care nu pot schimba cursul”.
Intr-un articol mai amplu publicat pe blogurile Adevarul, Radu Preda isi propune sa analizeze vizita Patriarhului Kiril la Chisinau. Prima parte a articolului prezenta astazi pe pagina ziarului se opreste insa doar la ezitarile si contradictiile din atitudinea Rusiei in postcomunism. Momentul actual rusesc este vazut ca o a treia incercare de modernizare a fostului imperiu rus. Prima, cu directie net de occidentalizare, ar fi fost epoca lui Petru I. A doua a mers in directia total opusa: perioada bolsevica. Postcomunismul rusesc nu si-ar fi gasit inca un proiect clar de tara. Il citam pe Radu Preda: Rusia este o „țară postcomunistă, dar nu şi anticomunistă; post-totalitară dar nu şi democratică; [...] parte a jocului economic internaţional dar captivă unei oligarhii locale [...] majoritar ortodoxă, la nivel declarativ, dar şi masiv necatehizată” s.a.m.d.
