Cum te ajută un embargo rusesc

Aflăm în fiecare zi detalii despre amploarea embargoului pe care Rusia l-a instituit asupra vinurilor moldoveneşti, după ce mesagerii săi politici – Rogozin şi patriarhul Kiril – nu şi-au atins ţinta. Faimosul medic-sanitar rus Onişcenko a fost atât de nerăbdător să anunţe interzicerea vinurilor, fructelor şi a ce va mai găsi el suspect în exporturile moldovenești, încât n-a lăsat nici măcar o zi să-şi facă lucrarea rugăciunile preafericitului Kiril pentru „sufletul poporului moldovenesc”. Chiar a doua zi după vizita la Chișinău a patriarhului rus, Onișcenko a decretat pedepsirea Moldovei.

La fel ca precedentele, și acest val al sancţiunilor ruseşti este motivat politic, chiar dacă guvernul de la Chişinău, prin vocea ministrului Lazăr, încearcă să liniştească spiritele și ne recomandă să nu tragem concluzii pripite, să mizăm pe dialogul cu „colegii ruşi”, capricioşi şi foarte schimbători la standarde. Dacă partidele de la guvernare s-au arătat deranjate de noul embargou al Rusiei, comuniștii moldoveni și alți reprezentanți ai stângii par să se erijeze în avocaţi ai lui Onişcenko. În orice caz, au avut o reacţie mult prea anemică. Percepţia publică a fost că PCRM de fapt salută embargoul rusesc, dacă nu chiar l-a încurajat prin emisarii săi la Moscova, pentru a câștiga puncte electorale, așa cum au sugerat unii politicieni din arcul guvernamental. Dacă aceste bănuieli s-ar confirma, ar fi o dovadă de trădare a intereselor naționale din partea opoziției comuniste. Oricum, a cere demisia guvernului când interdicțiile impuse de ruși sunt în mod evident inspirate de apropierea summit-ului de la Vilnius, sună fals și demagogic din gura ortacilor lui Voronin.

În schimb, ne-a bucurat solidaritatea europenilor, a României în mod special, care au asigurat Chișinăul că vor mări cota de import a vinurilor moldoveneşti pe piața Uniunii şi au taxat prin mesaje dure, fără echivoc, atitudinea Rusiei față de Moldova. A fost impresionant și apelul lansat de principalele vinării din Basarabia, care și-au chemat la unitate colegii din ramură, precizând că sancțiunile rusești, lipsite de orice temei, nu-i afectează atât de mult pe producătorii şi exportatorii de vin, chiar dacă, desigur, aduc pagube ce nu pot fi eliminate peste noapte. Experienţa tristă din 2006, la primul embargou rusesc, atunci când Moldova a refuzat să intre în capcanele „planului Kozak”, i-a mobilizat pe vinificatori, i-a făcut să îmbunătățească substanţial calitatea vinului, să identifice alte pieţe de desfacere. Cu alte cuvinte, „ce nu te omoară te întăreşte”.

Noul embargou rusesc este plin de învăţăminte pentru cei care îşi mai făceau „iluzii eurasiatice”. Rusia are un stil absolut inconfundabil de a atrage Republica Moldova în Uniunea Vamală. Rusia nu convoacă experți, nu activează grupuri de lucru, comisii făcute să vegheze la îndeplinirea unor acorduri comerciale, nu aduce probe de laborator, pentru a-și demonstra buna credință, ci îl trimite pe ecranele televiziunilor pe volubilul domn Onişcenko, cel care este gata să formuleze cele mai caraghioase acuzații. Când nu îi sunt îndeplinite ordinele, Rusia se comportă violent, necivilizat, ignoră orice reguli şi convenţii internaţionale (cum sunt cele ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului, unde a fost primită cu mari rezerve, tocmai pentru că i se cunoștea năravul). Cum să ai încredere într-un asemenea „partener strategic”?

Șantajul Moscovei nu face decât să grăbească avansarea Moldovei spre Uniunea Europeană. Tot ce au de făcut moldovenii e să reziste, să arate lumii că merită o soarta mai bună. Dacă am mai reuși să înfrânăm pofta unor potentați de la noi – care nu se vor „oameni de stat”, ci niște samsari jalnici, ce se înfruptă din avutul public, acum, până nu s-au introdus reguli aspre, europene, în Moldova –, chiar am putea spune că am sărit hopul.