„Toată lumea ne susține, dar sîntem cu temele interne nefăcute...”

După o săptămână zbuciumată, în care am avut de toate, şi marşuri „catifelate” ale kinovarului, şi un preşedinte la papion, şi 28 de ambasadori la patru ace, şi un comisar european care şi-a făcut deja un obicei din popasurile la Chişinău, vă propun să încercăm să ordonam impresiile... Împreuna cu doi oameni cumpătaţi, cunoscuţi pentru îndeletnicirile lor de a raporta elanurile puterii la viaţa cotidiană, cu micile şi marile-i probleme, ale celor mulţi. Aşadar, în studioul de la Chisinau al Europei Libere, astăzi se află directorul Institutului pentru Politici Publice, Arcadie Barbăroşie, şi directorul IMAS Chişinău, Doru Petruţi.

Europa Liberă: Eu aş vrea să începem cu o întrebare din abecedarul democraţiei. Oponenţii guvernării pretind că ea nu mai reprezintă votul autentic, dat iniţial. Şi, din această cauză, nu ar fi legitimă opţiunea politică pro-europeană. Ei chiar dau cifra măsurată „farmaceutic”: 15% mai reprezintă coaliţia de guvernare. Acuma să vă întreb în ce măsură, pe final deja de mandat sau, cel puţin, după ecuatorul mandatului parlamentar, câtă legitimitate şi reprezentativitate mai are Parlamentul, astfel încât să fie întrebat dacă merge pe direcţia cuvenită sau ar trebui să tragă frâna?

Vă întreb pentru că ambii sunteţi dintr-un domeniu care, cu regularitate, măsoară starea de spirit şi, în special, răspunde la întrebarea dacă este corectă sau greşită direcţia pe care se mişcă Republica Moldova, direcţie pe care o gestionează coaliţia de guvernare, domnule Barbăroşie?

Arcadie Barbăroşie: „Problema – astfel cum este formulată de opoziţie – din punctul meu de vedere, din punct de vedere al luptei, al logicii luptei politice, este o întrebare absolut legitimă. Opoziţia poate şi trebuie să folosească diverse mijloace pentru a ţine, în permanenţă, în gardă guvernarea.”

Europa Liberă: Inclusiv să dea foc la casă?

Arcadie Barbăroşie: „Mijloace legale... Chiar dacă este casa proprie, nu cred că poate să dea foc la casă. Dar, după mine, ceea ce face opoziţia este foarte bine, pentru că guvernarea, inclusiv această guvernare, dar, în general, guvernarea are tendinţa să-şi ia nasul la purtare, să nu mai respecte ceea ce a promis în campanii electorale, să încerce să forţeze legea, să încerce să ia decizii care stau la limita legalităţii, dacă nu chiar sub acea limită. Şi opoziţia poate formula diverse pretenţii faţă de guvernare, inclusiv şi aceasta.

Este altceva că o astfel de formulare a problemei de către opoziţie nu are consecinţe asupra mandatului guvernării şi nu poate forţa guvernul să-şi dea demisia. Dar, dacă va reuşi, inclusiv folosind acest slogan, să adune zeci sau, eventual, sute de mii de oameni în piaţă, în demonstraţii, în manifestaţii de durată, atunci guvernul ar putea fi forţat să-şi dea demisia.”

Europa Liberă: Domnule Doru Petruţi, aşa e?

Doru Petruţi: „Am văzut, tot mai des, în ieşirile la rampă ale comuniştilor, invocarea percepţiilor şi părerilor populaţiei. Aş rezuma jocul lor şi al celor de la guvernare printr-o frază foarte simplă: cei de la guvernare s-au folosit de speranţele noastre, pentru a veni la putere, iar comuniştii nu fac altceva decât să pună în valoare dezamăgirile pe care le avem şi să joace pe această carte... Ne place sau nu, indiferent cât cinism ascund, aceste lucruri fac parte din jocul democratic.”

Europa Liberă: Dar e cinism sublimat chiar...

Doru Petruţi: „Poziţia comuniştilor, aş spune că, e încărcată de cinism, pentru că n-am văzut, în cei patru ani, nicio alternativă constructivă, nu văd ce doresc ei să pună în loc... E şi foarte greu de tras linia. Ce e mai dureros: faptul că speranţele noastre au fost năruite şi prestaţia guvernării actuale a dus la lucrul acesta sau faptul că comuniştii se folosesc şi se vor folosi, chiar şi în campania electorală, de dezamăgirile pe care le-am acumulat, dezamăgiri care au ajuns în sondaj la praguri de-a dreptul istorice...”

Europa Liberă: De ce am formulat întrebarea de intrare în felul acesta? Pentru că, de fapt, în mijlocul acestei controverse şi acestei bătălii, se află un subiect vital, după mine, orientarea europeană, pe care, iată, opoziţia şi ce mai gravitează în jurul opoziţiei comuniste, recomandă să se renunţe, să se întoarcă oiştea carului cu „380” de grade, vorba unui celebru speaker al Parlamentului, şi să se renunţe.

Vreau să vă întreb pe dumneavoastră dacă societatea îşi dă seama că acuma, de fapt, suntem într-un moment de răscruce şi dacă se acţionează, în funcţie de această stare? Şi cum se acţionează? Dacă pilitura aceasta de fier se agită şi magnetul acesta al răscrucii orientează pilitura aceasta într-un fel anume sau este o stare de bonomie, cu tulburelul şi cu toamna de aur, domnule Barbăroşie?

Arcadie Barbăroşie: „Atunci când 75% dintre respondenţii sondajelor, aproximativ 70-80% dintre respondenţi, zic că veniturile familiilor lor le ajung doar pentru strictul necesar sau nici pentru strictul necesar, preocupările acestora, în mare măsură, sunt unele de existenţialitate imediată. Nu prea se preocupă lumea, dacă sincer să vă spun, de nişte întrebări strategice, aceasta este părerea mea. Pentru că, la întrebări indirecte, lumea confundă lucruri care nu ar trebui să fie confundate. Spre exemplu, ar fi bine să fim şi acolo, şi acolo, vă va răspunde un segment important din cetăţeni. Sau, spre exemplu: „Cine este ţara partener care ne ajută cel mai mult în orientarea europeană?”, răspunsul este: „Rusia, partenerul nostru strategic”. Deci cred că probleme de asemenea importanţă vitală trebuie soluţionate de elite, nu prin referendum.

Îmi place o comparaţie, zic: dacă vom scoate la referendum, spre exemplu, întrebarea cu pedeapsa capitală – noi ştim că Republica Moldova a refuzat să mai practice o asemenea pedeapsă pentru crime oricât de grave – eu cred că în referendum 80% ar zice: „Da, reintroducem pedeapsa capitală pentru crime grave şi deosebit de grave”.

Europa Liberă: Dar, domnule Barbăroşie, aceşti 75% oricum sunt folosiţi drept carne de tun. Şi iată cea mai proaspătă dovadă o dă Liga tineretului rus, care a lansat sloganul „Europa înseamnă NATO, NATO înseamnă coşciuge de zinc”. Se mizează exact pe publicul neavizat, neiniţiat, care să încline balanţa şi mai mult împotriva orientării europene. Adică, vrei nu vrei, oamenii aceştia oricum sunt manipulaţi şi folosiţi.

Arcadie Barbăroşie: „Că politicienii au folosit întotdeauna slogane populiste, adesea departe de adevăr, nu este o noutate şi nu este pentru prima dată. Este altceva că coaliţia de la guvernare nu are o strategie coerentă de comunicare, care să explice cetăţeanului de ce este bine să fim integraţi în Uniunea Europeană, de ce Uniunea Europeană nu înseamnă neapărat NATO, de ce NATO nu înseamnă neapărat coşciuge. Pentru că NATO înseamnă, spre exemplu, surse şi echipamente, tehnologii pentru distrugerea acelor depozite enorme de chimicale care s-au adunat la noi, în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Proceduri acceptate de cel mai mare adversar al NATO-ului, Vladimir Voronin.

Arcadie Barbăroşie: „Da. A propos, Vladimir Voronin a şi semnat IPAP-ul, adică Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova-NATO. Deci aceasta trebuie să facă guvernarea. Că o fac, într-o oarecare măsură, organisme din societatea civilă, da, mass-media – da, dar nu este suficient.

Este foarte important ca guvernarea să spună de ce este bine să aderăm la Zona aceasta de Comerţ Liber Aprofundat şi Comprehensiv, ce înseamnă această. Pentru că, întrebaţi zece economişti şi nu o să vă zică, poate doar unul dintre ei, care este deosebirea dintre Zona de Comerţ Liber şi Zona de Comerţ Liber Aprofundat şi Comprehensiv.”

Doru Petruţi: „Transmiterea aceasta de mesaje, de care şi dumneavoastră spuneaţi, din partea comuniştilor sau a altor organizaţii, e, pe undeva, de înţeles. Ea introduce deruta necesară pentru a administra mai bine lucrurile din...”

Arcadie Barbăroşie: „Este logica luptei politice...”

Doru Petruţi: „...strict din punct de vedere electoral. Dincolo de aceasta, într-adevăr, aici lucrurile sunt de înţeles. Sunt de neînţeles lucrurile ce ţin de actuala guvernare, care nu a comunicat, timp de patru ani de zile, eficient această temă. De curând, a fost lansat sloganul turistic al Republicii Moldova: „Ospitalitate. Tradiţie. Mister”. Multă lume a rămas oarecum uluită, legat de acest ultim concept: mister. Iată că şi tema...”

Europa Liberă: Mai ales, de taxa pe turism...

Doru Petruţi: „Da. Iată că şi tema Uniunii Europene, şi a integrării e una extrem de misterioasă, în momentul acesta... Dacă îmi permiteţi o abordare mai familială, mai umană a acestui subiect: mă uitam la prestaţiile nonverbale ale politicienilor noştri. În momentul în care ai un succes şi te îndrepţi, cu paşi repezi, spre el, mă gândeam la situaţia fiecărui individ, păi, îţi suni nevasta, îţi suni prietenii, le spui vecinilor ce succes mare se apropie.

La politicienii noştri vedem exact varianta opusă. Nimeni nu vorbeşte, toată lumea murmură ceva în surdină, un mediu semiopac, legat de ce lucruri sunt, ce teme sunt în acel Acord, nimeni nu se laudă cu aceasta, nimeni nu e expansiv. Din perspectiva aceasta, mi-e greu să înţeleg atitudinea lor.”

Europa Liberă: Domnule Petruţi, dar există constrângerea aceasta, pe care au acceptat-o negociatorii că, vezi Doamne, există clauza confidenţialităţii. În plus, toţi miniştrii sau unii dintre ei spun: „Domnule, nu putem să divulgăm, înainte de vreme, pentru că noi renegociem mereu”, adică se schimbă datele problemei. Adică e o situaţie dificilă, trebuie să facă echilibristică...

Doru Petruţi: „Eu, ca cetăţean, un pic nu sunt de acord cu jocul acesta, la mare altitudine, cu mesaje care se trimit, pe deasupra Republicii Moldova, între Rusia şi Uniunea Europeană. Noi am votat nişte politicieni care să ne reprezinte, pentru a discuta aceste teme. Sunt de acord că unele, probabil, nu se pot discuta în detaliu, dar să nu ştim, nici în acest moment, cum va fi tratată tema acelor puncte vamale... Mie mi se pare că şi Parlamentul e într-o mare confuzie şi într-o situaţie uşor jenantă, neştiind, nici măcar la nivel lexical, cum vor fi catalogate aceste puncte.”

Europa Liberă: Ministerul de Externe, în sfârşit, ne-a anunţat că este vorba de puncte migraţionale mobile.

Doru Petruţi: „Bine. Şi acest lucru e un aşa mare secret de stat, astfel încât să nu poată fi expus public şi discutat de către cetăţeni, reprezentanţii mass-media, societăţii civile, să avem şi punctul de vedere al politicienilor?! Vedeţi, jocul acesta, la mare altitudine, ascunde un pic, din punctul meu de vedere, lipsa de fond, pe intern.”

Europa Liberă: Dar, poate, ascunde aroganţa? Aroganţa lor de politicieni care, cum zicea şi Voronin, pe timpuri, vor înghiţi şi aceasta?

Doru Petruţi: „Nouă, tuturor, cred că ne e dificil să înţelegem în ce joc intrăm. În mediul acesta, cu umbre şi penumbre, s-a lansat tema aceasta cu Vilnius-ul, în condiţiile în care, haideţi să ne uităm ce mesaj au transmis diplomaţii europeni, mesajul a fost exact acelaşi, ca acum trei-patru ani, problemele sunt aceleaşi, ţin de justiţie, de corupţia care a atins cote îngrozitoare, de un mediu economic neatractiv pentru investiţiile străine. De aceasta spun de jocul acesta, la mare altitudine.

Noi suntem, în continuare, cu temele nefăcute, pe intern, în timp ce mesajele Rusiei le-am văzut. Susţinerea europeană a venit imediat. Mesajele preşedintelui român, Traian Băsescu, au venit imediat. Toată lumea ne susţine. Acuma întrebarea, la care chiar trebuie să răspundem, la un moment dat, sincer, şi clasa noastră politică e rugată să iasă în faţă, după patru ani de guvernare, şi să ne spună sincer: „Domnilor, în ciuda tuturor lucrurilor care s-au întâmplat, în ultimii trei-patru ani, a tuturor neînţelegerilor, poziţia pe care noi ne-o asumăm, ca clasă politică, este următoarea...”.

Să nu ne mai tot ascundem şi să punem gunoiul sub preş, gunoi pe care, de fiecare dată, îl găsesc oficialii europeni, care se uită cu sinceritate şi onestitate la problemele pe care noi le avem.”

Europa Liberă: Domnule Barbăroşie, iată, în subiectul concret al conţinutului acestui Acord, că tot bat comuniştii în acest punct, cum ar fi să procedeze guvernarea, astfel încât să convingă populaţia sau puţinii, sau mulţii susţinători, pe care îi are, că va semna un Acord favorabil şi nu unul în detrimentul Republicii Moldova?

Arcadie Barbăroşie: „Eu cred că guvernările nu sunt deprinse cu actualul nivel de cerinţe ale societăţii vizavi de transparenţa guvernării. Sincer să vă spun, şi atunci când, în 2004-2005, s-a elaborat şi a fost semnat Planul de Acţiuni UE-RM, exista exact aceeaşi clauză de confidenţialitate, pe parcursul negocierilor cu Uniunea Europeană. Şi proiectul Planului de Acţiuni nu a fost publicat, nu se ştia ce se negociază. S-au mai scurs, mă rog, prin diferite surse, nişte informaţii, dar oricum niciodată nu ştiai dacă ai de a face cu un original sau cu nişte proiecte depăşite. Exact aceeaşi situaţie este şi acum. Condiţia confidenţialităţii nu o înţeleg.

Ce se negociază? Nu este nimic care să lovească în interesele comerciale ale Republicii Moldova sau ale Uniunii Europene, absolut nimic! Zona de Comerţ Liber nu este altceva decât lipsa barierelor fiscale, vamale. Dar Zona de Comerţ Liber Aprofundat şi Comprehensiv mai înseamnă şi ajustarea legislaţiei Republicii Moldova la acquis-ul comunitar. Şi eu cred că guvernarea ar fi putut, foarte bine mersi, să explice, dacă nu detalii, cel puţin, nişte principii generale care nu cred că sunt confidenţiale: da, noi nu vom avea de suferit sau vom avea de suferit, în cinci ani, dar, în zece ani, vom recupera şi vom fi în câştig.

Explicaţi cu agricultura, pentru că aici bat comuniştii: noi devenim necompetitivi, în comparaţie cu agricultura europeană. Lucrul acesta nu este tocmai aşa. Uniunea Europeană îşi modifică politica agricolă, probabil, vor fi diminuate mult subsidiile acordate fermierilor, iar fermierii noştri trăiesc, practic, fără subsidii. Şi, deci, ei vor deveni mai competitivi cu fermierii europeni, atunci când aceia nu vor mai avea subsidii, a propos. Este aşa sau nu, eu doar ghicesc.”

Europa Liberă: Eu vă aud, în permanenţă, vorbind în locul guvernării.

Arcadie Barbăroşie: „De ce eu vorbesc în locul guvernării? Pentru că mă doare faptul că cetăţeanul nostru este în permanenţă lipsit de informaţie.”

Europa Liberă: Sau prostit...

Arcadie Barbăroşie: „Sau prostit. Într-adevăr, prostit. Pentru că, atunci când i se zise: domnule, n-o să mai poată tăia fermierul porcul aşa cum îl tăia, în Uniunea Europeană. Dar pe mine nu mă interesează că el nu va putea, pe mine mă interesează eu, consumatorul, să pot cumpăra o carne cu nişte standarde asigurate.”

Europa Liberă: Exact. Şi nu vom avea pepeni vânduţi, la răscruci, din caroseria camionului.

Arcadie Barbăroşie: „Spre exemplu. Sau când pepenii aceştia nu vor conţine nitraţi.”

Europa Liberă: Exact.

Arcadie Barbăroşie: „Că roşiile sunt din Turcia sau sunt din Cahul, sau sunt din Edineţ – nu mă interesează. Mă interesează ca ele să fie gustoase şi bune.”

Europa Liberă: Întrebarea mea este de ce, având aceste argumente de suprafaţă, guvernarea are un sprijin atât de mic? Şi, invers, opoziţia a reuşit revoluţia lor de „catifenea” să, iată, ajungă la blocaje de artere, că înţelegem că are legătură. Deci se întâmplă un meci: eu cu parul, tu cu fularul...

Doru Petruţi: „Din punctul meu de vedere, lipsesc argumentele pe intern, lipsesc realizările. În jocul acesta, de altitudine între Est şi Vest, ar putea fi foarte clar decis, în momentul în care noi ne-am face temele, pe intern. Aceleaşi reforme, aceeaşi luptă împotriva corupţiei – sunt lucruri de care noi nu avem cum să fugim, indiferent care va fi orientarea Republicii Moldova, indiferent ce se va întâmpla, la Vilnius, indiferent dacă vom avea gaz sau nu vom avea gaz, la iarnă...

Acestea sunt probleme pe care noi trebuie să le rezolvăm. Ele sunt moştenite din guvernarea comunistă, trebuie să spunem lucrurile acestea... Din păcate, multe dintre ele, aşa cum o arată şi sondajele sociologice, s-au acutizat, deşi aşteptările noastre, în 2009-2010, erau altele... În perioada aceasta, din păcate, unele s-au acutizat. Şi comuniştii nu fac altceva decât să exploateze această oportunitate.”

Europa Liberă: Domnule Petruţi, dar sunt deja made by new power...

Arcadie Barbăroşie: „Exact ce spune domnul Petruţi. Guvernul, în loc să ne trimită semnale: „Iată ce am realizat noi, progresând în orientarea noastră europeană, pe parcursul nostru european, iată ce avem noi”, ce fel de semnale trimite guvernul? Haideţi să ne uităm. Guvernul zice că, de fapt: „Noi am furat o bancă sau două bănci, o bancă de stat noi am falimentat-o, practic, ca să o preluăm ilicit, Aeroportul l-am dat nu ştiu cui, nu ştiu cum”... Acestea sunt semnalele care le trimite guvernul!.. Şi cetăţeanul ce percepe: aceasta este integrarea europeană?! Scuzaţi, dar aceasta nu e integrare europeană.”

Doru Petruţi: „E conform sloganului turistic: foarte multe sunt învăluite în acest mister... Începând cu evenimentele din 7 aprilie şi terminând cu cazul Aeroportului şi al Băncii de Economii.”

Arcadie Barbăroşie: „Furau şi comuniştii, se ştie, doar că... Ce mai vede cetăţeanul? Pe timpul guvernării comuniste, era un „stăpân” în ţară, care decidea totul. Unii miniştri nici nu ştiau că sunt demişi, aflau din mass-media, inclusiv prim-miniştri. Dar aici, pe lângă faptul că sunt acele semnale despre care am vorbit, cetăţeanul mai vede că stau trei „baroni”, care se ceartă, în faţa camerelor de televiziune, se înjură, în fel şi chip, se învinuiesc reciproc de corupţie, şantaj politic etc., dar totuşi merg împreună, ca şi cum împreună... Sunt nişte mesaje, într-un fel, schizofrenice: noi vrem integrarea europeană, dar, iată, cum ne comportăm... Pe când, este completamente altceva ce ar trebui să facem...”

Europa Liberă: Mihai Ghimpu a recunoscut, în repetate rânduri, poate sinceritate care l-a dat de gol, că, de dragul integrării europene, a răbdat şi, la un moment dat, s-a rupt răbdăul. Or, iată, deal-ul acesta, pe care îl vedem, în spatele scenei, probabil, aceasta presupune: ascundem furăciunile, ca să ajungem la Vilnius... Dar cetăţeanul vrea să ştie totuşi cum s-au împărţit posturile de televiziune, ce compromisuri au făcut între ei „baronii” – cum i-aţi numit dumneavoastră – şi dacă guvernul este pe bune sau doar este să acopere marile înţelegeri...

Doru Petruţi: „Poziţia domnului Ghimpu nu cred că poate fi trecută în dreptul unei virtuţi. Un compromis atrage, după aceea, un alt compromis...”

Europa Liberă: Sinceritatea e o virtute, asta am zis.

Doru Petruţi: „Sinceritatea, da. Dar ascunderea adevărului e, de fapt, tot o minciună...”

Europa Liberă: E de discutat, da.

Doru Petruţi: „Da. E de discutat cum se interpretează astfel de lucruri. Sarcinile noastre, legate de integrarea europeană, trebuiau luate foarte în serios, încă din momentul anului 2010. Mi-e foarte greu să explic lipsa de comunicare pe această temă şi chiar am rămas surprins, inclusiv de aşteptările unor oficiali europeni, care se aşteptau ca lucrurile să se îmbunătăţească cumva de la sine.

Fără o comunicare adecvată, fără a explica etapele, pe care le avem de parcurs, ce va însemna aceasta? Unde se poate atrage bunăstare? În cât timp va veni ea? Deocamdată, mă uit la prestaţia politicienilor noştri care, sigur, se străduie să dea bine în cadru, să avem cât mai multe întâlniri, dar, după patru ani de zile, conştientizăm faptul că a rămas o singură temă pe care ei, cumva, mai pot întoarce soarta alegerilor...

Să înţelegem bine momentul actual: ei nu fac ceva nou, ei fac ceva, ceea ce ne-au promis, la alegerile din 2009 şi 2010. Şi anume parcurgerea unor paşi legaţi de integrarea europeană a Republicii Moldova. Cred că există şi perspectiva aceasta sau, mă rog, interpretarea aceasta de natură electorală, carte care se joacă, la o anumită altitudine, încă o dată, fără a avea temele şi un fundament solid, pe baza căruia să putem construi momentul Vilnius şi ceea ce va urma, după momentul Vilnius.”

Europa Liberă: Acuma, când vorbeaţi, mi-a venit în cap o comparaţie, care, ca şi oricare altă comparaţie, este neghioabă, dar, păstrând proporţiile, treaba aceasta cu integrarea europeană seamănă foarte mult cu conducta de gaz Iaşi-Ungheni, care a generat tot felul de aşteptări, inclusiv la cetăţeanul de la Anenii Noi, care aştepta ca imediat să apară gaz şi în robinetul dânsului. Or, lucrările nici măcar nu se desfăşoară – constatarea preşedintelui Băsescu, nici nu se ştie dacă va fi ţeavă de la Ungheni la Chişinău, nu se ştie cum se vor uni între ele două infrastructuri incompatibile – una de Gazprom şi una a Uniunii Europene – dar cetăţeanul de la Anenii Noi deja a pus de măligă... Deci cam aşa e şi cu treaba aceasta, cu Uniunea Europeană, sau nu?

Arcadie Barbăroşie: „Cred că comparaţia şchiopătează.”

Europa Liberă: Am exagerat, intenţionat.

Arcadie Barbăroşie: „Haideţi să încercăm să vedem ce se întâmplă cu gazoductul şi, după aceea, încercăm să vedem dacă este validă comparaţia. Gazoductul respectiv face parte dintr-un plan mai mare, care să ne asigure nu independenţa, că oricum nu vom fi independenţi din punct de vedere energetic, nu avem resurse, oricum vom cumpăra gazele, fie de la Gazprom, fie din România sau, mă rog, Uniunea Europeană, prin România. Ceea ce îşi propune acest proiect este să nu ne mai găsim în faţa riscului de a fi şantajaţi...”

Europa Liberă: Adică diversificare, dacă nu chiar alternativă?

Arcadie Barbăroşie: „O diversificare a resurselor din care cumpărăm gaz. Că s-au făcut prea multe declaraţii populiste şi nu s-a explicat foarte clar ce înseamnă, de fapt, acest proiect, este, mă rog, toţi politicienii fac lucrul acesta, am mai zis-o. În esenţă, sigur că, conducta Ungheni-Iaşi, la una din primele etape, nu va face decât să asigure, eventual, raionul Ungheni cu ceva gaz, poate, mai ieftin.

Într-o următoare etapă, dacă se mai construieşte şi conducta Ungheni-Chişinău, care costă şi ea ceva milioane de euro şi se mai construiesc staţii de compresie a gazului, atunci, într-adevăr, riscul şantajului va fi diminuat puternic. Deocamdată, la prima etapă, acest proiect nu este altceva decât un semnal trimis şi Gazpromului: noi încercăm să găsim şi o altă sursă, pentru a nu mai putea fi şantajaţi...”

Europa Liberă: Vedeţi, domnule Barbăroşie, dumneavoastră, ca un om ordonat şi cu gândire matematică, analizaţi tehnologic proiectul. Eu am apelat la această metaforă, că înainte de a produce beneficii, acest proiect a produs iritări, supărări, inclusiv la Moscova. Tot aşa e şi cu treaba aceasta cu Uniunea Europeană, Vilnius-ul în special.

Arcadie Barbăroşie: „Nu, nu este aşa. De fapt, semnalele despre această conductă au fost mult mai pline de euforie, decât realitatea. Pe când la noi, discutam cu nişte colegi din Ucraina, care au venit din Odesa, la Chişinău, acum nu demult: „Păi, domnilor, dar voi, de la Palanca la Chişinău, aveţi stradă europeană”. Să ajungi de la Odesa până la Palanca, îţi trebuie un tractor, lumea care călătoreşte ştie. Se fac nişte lucruri despre care nu se vorbeşte mult or, aici, ar trebui să se vorbească.

Eu sunt, într-un fel, cinic, în acest sens: dacă totuşi consideri că integrarea europeană este ceea ce trebuie să facem noi, păi, trebuie să încercăm să explicăm cetăţeanului şi într-un mod mult mai populist. Cum s-a făcut cu această conductă, beneficiile imediate ale căreia sunt destul de iluzorii. Ziceaţi dumneavoastră, puţin mai înainte, că Partidul Comuniştilor este destul de cinic, elita lor, cel puţin. Haideţi să mai explic, încă o dată, şi ascultătorilor dumneavoastră că acesta nu e partid comunist... Eu cred că şi denumirea este simbolică, pentru că este Partidul Comuniştilor, dar nu e partid comunist. În esenţă, ideologia şi ceea ce a făcut el, acest partid, timp de opt ani la guvernare, nu este comunist.”

Europa Liberă: Da, e o mare mică diferenţă...

Arcadie Barbăroşie: „Este o mare mică diferenţă, da. Adică este un partid, care, în modul cel mai cinic, şi-a propus să speculeze nişte aşteptări ale unui sector important de electorat, nostalgiile acestui sector, folosind doar denumirea, un simplu slogan. Că ei nu sunt comunişti, îşi dau prea bine chiar ei seama... Să ne amintim că acelaşi Voronin, în august 2001 încă, declarase revoluţie liberală economică. Şi cred că, atunci când promisese, în 2001, la alegeri, că vor naţionaliza fabricile, uzinele, vor restabili colhozurile, a fost, de fapt, o minciună pe care ei o înţelegeau foarte bine, că nu vor face niciodată lucrul acesta...”

Europa Liberă: Da, ca să ajungă la un regim facil pentru un cerc anume de capitalişti.

Arcadie Barbăroşie: „Aşa este. Acuma aş vrea să-i întreb eu pe comuniştii care, de fapt, nu sunt comunişti, ci buni capitalişti, pentru dânşii, acei susţinători ai ai Partidului Comuniştilor, ce este mai bine, în fond...”

Europa Liberă: Bună întrebare.

Arcadie Barbăroşie: „...comerţ liber cu Uniunea Europeană, din punct de vedere comercial, pur capitalist profit, sau Uniunea Vamală? Haideţi să amintim că ceea ce face Rusia cu Uniunea Vamală este, iarăşi, o chestie foarte cinică, pentru că 50% din comerţul exterior al Rusiei este orientat spre Uniunea Europeană... Rusia face comerţ cu Uniunea Europeană, nu cu Uniunea Vamală...”

Doru Petruţi: „Eu m-aş întoarce, din nou, la politicienii care guvernează acum şi iar sunt uşor surprins de lipsa lor de reacţie şi de faptul că nu se folosesc de posibilitatea de a reacţiona la aceste poziţii şi aceste iniţiative pe care le au comuniştii. S-au văzut şi în măsurările anterioare, când comuniştii au recurs la boicotare, au îndemnat la nesupunere civică, s-au văzut şi în măsurători, că aceste iniţiative nu au atins nici măcar susţinerea necesară, în propriul lor electorat, în simpatizanţii comunişti. La fel se întâmplă şi acum.

Un alt lucru, de care nu se folosesc politicienii noştri, pentru a răspunde acestor iniţiative, e faptul că întotdeauna credibilitatea, încrederea şi, dacă vrei să câştigi imagine în ochiul electoratului, foloseşti mesaje afirmative şi nu mergi pe negaţii, cum procedează comuniştii. E o altă oportunitate, pe care aceştia nu o văd şi nu o valorifică, sub aspectul jocului politic.

Şi să fim serioşi, la manifestaţiile acestea sunt 10 oameni, 20 de oameni. Nimeni nu spune, în spaţiul public, că nici comuniştii, de fapt, nu au atât de mulţi simpatizanţi... Şi lumea e foarte dezamăgită de ce s-a întâmplat, în aceşti patru ani, şi, probabil, votul va bascula, inevitabil, în partea stângă, pentru că nu există alternative... Dar aceasta nu înseamnă o loialitate şi o adeziune la ceea ce fac comuniştii, la ceea ce gândesc şi la acţiunile pe care ei le-au făcut, timp de patru ani...”

Europa Liberă: Îmi spunea un coleg jurnalist, de altfel, din Belorusia, că aceşti comunişti, care vor să ridice, în societate, nivelul de venin, nu ştiu cum vor gestiona, după aceea, acest val de nemulţumire, pentru că nu au „biscuiţi” pentru toată lumea nemulţumită. Eu totuşi sper că autorităţile – mai au, până la ceasul al doisprezecelea sau fiind în ceasul al doisprezecelea – vor încerca, câtuşi de puţin, să înceapă să comunice, astfel încât să neutralizeze această stare de panică, pe care încearcă să o inducă opoziţia, pentru că aceasta le este meseria, dar, nefiind împiedicaţi de autorităţi, care au sarcina să dea senzaţia, cel puţin, că au mandatul plin, legitim şi pot reprezenta alegătorii. Vă mulțumesc.