Moldova: o absență la Tîrgul Internațional de Carte de la Frankfurt pe Main

La Frankfurt pe Main, în Germania, duminică seara și-a închis porțile Tîrgul Internațional de Carte, cea mai mare manifestare de acest gen din lume, la care au participat expozanți din peste 100 de țări. Nu și din Moldova. Victor Eskenasy a stat de vorbă cu Lucian Dan Teodorovici, cunoscut scriitor și editor la Editura Polirom din Iași.

Despre importanța Tîrgului de Carte de la Frankfurt cifrele spun aproape totul: circa 7300 de firme expozante din mai mult de o sută de țări, cîteva mii de profesioniști ai cărții și ai industriilor atașate ei, - de la cea a lemnului, trecînd prin turism și gastronomie, pînă la informatică - circa 9000 de ziariști acreditați, aproximativ 276 de mii de vizitatori anul acesta, în decursul ultimelor două zile, din cele cinci, cît durează Tîrgul. Nimic mai propice și mai ușor de a da și a întreține o imagine despre o țară, dacă prezența la Tîrg este organizată și administrată inteligent și cu puțin ingeniozitate.

România a dezamăgit cu totul, printr-un stand lipsit de orice concept, organizare, materiale de presă. Una din explicațiile date a fost că ministrul român al culturii, Daniel Barbu, nu a semnat ordinul de aprobare a participării la Tîrg decît cu exact șapte zile înainte de deschiderea acestuia...

Republica Moldova, printre puținele, dacă chiar nu singurul stat european absent, și-a făcut cu siguranță un mare deserviciu. Umblînd prin sălile labirintice pe zeci de km, ale Tîrgului, am întîlnit o singură dată numele Moldova, la standul editurii franceze Non Lieu, la care figura cartea semnată de istoricul Matei Cazacu și Nicolas Trifon, intitulată Un stat în căutare de națiune: Republica Moldova (Un État en quête de nation. La République de Moldavie), apărută în prima ediție în 2010.

Prea puțin, iar despre ocaziile pierdute de Republica Moldova și despre dezonoranta prezență a României am stat de vorbă cu scriitorul și ziaristul Lucian Dan Teodorovici, de la Iași:

Europa Liberă: Să spunem un cuvînt, ca de obicei, despre Republica Moldova, din nou absentă, într-un moment în care la Chișinău se vorbește enorm despre nevoia de imagine în străinătate. Dacă veneau măcar cu cataloage ale vinurilor moldovenești, își făceau deja o imagine și o publicitate formidabilă...

Lucian Dan Teodorovici: „... și aș zice, pe de altă parte că sînt și scriitori foarte buni. În ultima vreme sînt scriitori interesanți din Moldova pentru editurile străine. Eu chiar la momentul în care vorbim, m-am despărțit de un editor, cu jumătate de oră în urmă, care a fost interesat de un scriitor din Republica Moldova. Nu știu... Cred că se transmite lucrul acesta.

Există ceva în românismul de pe ambele maluri ale Prutului, anume un dezinteres față de lucrurile care - o spun fără pic de emfază - în ultima vreme au atras atenția asupra noastră. Pentru că și literatura a făcut-o și filmul a făcut-o! Literatura din Republica Moldova începe să însemne tot mai mult în spațiul românesc, dar iată că și dincolo de spațiul românesc. În schimb, cei care ar trebui să ia anumite decizii, care să arate un minim interes, se pare că au cu totul și cu totul alte treburi. Și asta ne costă și o să ne coste pe termen lung!”


Europa Liberă: Ne întîlnim a treia oară la Tîrgul de la Frankfurt, în al treilea an, într-un moment în care, aș zice, că standul românesc arată mai rău ca niciodată după 1989. Ce se întîmplă?

Lucian Dan Teodorovici: „ Aș vrea să știu ce se întîmplă, fiindcă mi-ar fi mai ușor să le spun editorilor cu care mă întîlnesc în stand, ar fi mai ușor să le dau explicații; nu știu...

Este un stand, într-adevăr, care arată mai rău decît oricînd altcîndva, n-ar trebui să ne ferim să o spunem. Eu vin constant de nouă ani la Tîrgul de la Frankfurt, care este, totuși, cel mai mare din lume, iar prezența noastră anul acesta, nu aș zice că ne onorează, cel puțin al modului în care arată standul.”

Europa Liberă: Dimpotrivă, aș zice că ne dezonorează totala lipsă de concept, totala lipsă de materiale de prezentare ale editurilor. Comparat cu celelalte țări, cu Albania, cu Bulgaria, este o jale...

Lucian Dan Teodorovici: „Da, eu aș spune chiar că, dacă pînă acum, de fiecare dată cînd mă întîlneam cu editori din Bulgaria simțeau ei nevoia să se scuze, anul ăsta am simțit eu nevoia să o fac și s-au uitat așa în jur și ne-au dat dreptate. Au spus că [standul] e neașteptat, pentru că îl știau pe cel din anii trecuți.

Ce să zic? Din moment ce cultura pare a fi, în ultimul an cel puțin, dacă nu în ultimii doi ani, a nu știu cîta roată la căruță, că nu este nici măcar a cincea, e firesc ca rezultatele să se vadă și în modul cum reprezentăm România. Din păcate, e firesc să fie așa, dar e firescul nostru românesc, acela întors pe dos...”

Europa Liberă: Cum vezi viitorul îndrăznesc să te întreb?

Lucian Dan Teodorovici: „Eu am fost optimistul de serviciu ani de zile. Am văzut viitorul în roz și întotdeuna, atunci cînd am vorbit chiar noi [doi] despre ceea ce văd că se va întîmpla cu cultura română în viitor, am avut numai cuvinte bune de spus. Nu am cum să fiu la fel de optimist și de data aceasta și regret foarte mult că nu am cum să fiu. Dar dacă lucrurile vor continua așa, o să ajungem la un nivel la care nu am mai fost, cred, de dinainte de anii '90...”

Europa Liberă: Și ce ar fi de făcut?

Lucian Dan Teodorovici: „Nu, aici, din păcate, soluțiile nu-mi aparțin în nici o măsură. În schimb, mi se pare absolut îngrozitor să văd că ajuns cultura iarăși să nu mai însemne absolut nimic pentru cei care administrează; să nu mă refer la planul politic neapărat, dar pentru cei care administrează interesele, pînă la urmă, ale României sau ale Republicii Moldova.

Nu pot să-mi dau seama cum oamenii devin tot mai limitați după ce li s-a arătat ani la rîndul că poate însemna ceva și din punct de vedere economic cultura, că poate atrage atenția asupra României, că putem atrage turiști, că putem, pînă la urmă, interesa lumea asupra spațiului din care venim. S-a întîmplat lucrul acesta, a fost extraordinar, am avut momente nemaipomenite care reprezentant al României, fie editorial, fie ca scriitor... Toți scriitorii, cred că pot vorbi în aceiași termeni, iar acum ne uităm unii la alții, atît de puțini cît mai sîntem prin străinătate, fie la un Tîrg de Carte, fie la un Festival, și ne întrebăm și noi același lucru: ce se întîmplă și ce se va întîmpla în continuare? Perspectivele nu sînt de loc roz și acum o spun totuși temperat...”