Moldova este una din țările europene care au primit refugiați sirieni în urma conflictului care le-a cuprins țara în urmă cu doi ani și jumătate. Povestea unei asemenea familii, în relatarea Valentinei Ursu.
Urmăreşte cu familia, în fiecare zi, scenele cu oamenii ucişi în plină stradă, case incendiate şi bombardate, povesteşte Mohammad Aref Khalil. Se afla pribeag într-o ţară, pe care a îndrăgit-o mult, Moldova. Cu alte cuvinte, poate rămâne aici pentru totdeauna, ca să nu fie victimă sigură a războiului din Siria. Dar gândul îi este şi la cei rămaşi în zona de conflict, la familie şi cei apropiaţi. Pentru ei se roagă:
Mohammad Aref Khalil: „Mă rog, în fiecare zi, ca să fie pace în Siria, linişte şi lumea să trăiască bine, şi familia mea.”
Doctorul Mohammad Aref Khalil, care, de aproape 20 de ani, trăieşte la Chişinău, este îngrozit de ceea ce se întâmplă în ţara sa natală.
Mohammad Aref Khalil: „Prezidentul în Siria a făcut rău pentru oameni care trăiesc în Siria. Numai familia preşedintelui face ce vrea, dar alţi oameni ca şi cum nu sunt, asta e, ca nişe animale. Acuma e război, oamenii care trăiesc în Siria vor libertate, oamenii nu pot să lucreze. Acolo e corupţie multă.”
Europa Liberă: Aţi lăsat acolo fraţi, surori?
Mohammad Aref Khalil: „Au rămas în Siria tata, mama şi trei fraţi, şi trei surori, restul am plecat la Turcia, un frate era în armată, dar nu vroia să împuşte oamenii care trăiesc în Siria.”
Europa Liberă: Şi a fugit din armată?
Mohammad Aref Khalil: „Şi a fugit din armată. Acuma trăieşte la Instanbul, a dezertat în Turcia, în prima lună de război.”
Europa Liberă: Când vă uitaţi la televizor, la ce vă duce gândul, urmărind evenimentele de acolo?
Mohammad Aref Khalil: „Esli bâc padaet, to mnogo nojei citobî rezati miaso. E tare greu, e tare complicat, toţi oamenii au fugit.”
Europa Liberă: Discutaţi la telefon cu părinţii, cu cei rămaşi acolo?
Mohammad Aref Khalil: „Da.”
Europa Liberă: Ce vă spun ei?
Acolo, în Siria, a mers ultima dată cu întreaga sa familie pe care a înfiripat-o aici, la Chişinău. Dorina Butucioc spune cum a ajuns să fie soţia sirianului Mohammad Aref Khalil:
Dorina Butucioc: „Oricât de paradoxal ar fi, ne-am cunoscut prin internet. Am discutat prin internet vreo jumătate de an, apoi i-am permis, i-am dat numărul de telefon, am discutat încă vreo jumătate de an la telefon şi aproape peste un an, într-o lună de toamnă, ne-am dat întâlnire. După ce a terminat el studiile de medicină, a plecat în Siria, pentru câteva luni, a cerut binecuvântarea părinţilor şi peste trei luni a revenit, a cerut binecuvântarea părinţilor mei, deci, a urmat oficializarea căsătoriei şi aşa mai departe. Dar în Siria am plecat mult mai târziu.”
Europa Liberă: Şi cum aţi găsit această ţară?
Dorina Butucioc: „Chiar este leagănul civilizaţiei. Este o ţară în care şi-au dat întâlnire toate culturile, nu mai zic de religie. M-au întristat foarte multe lucruri acolo, fiindcă am stat o vară întreagă şi am avut posibilitatea să o cunoaştem aşa, puţin. Dar am descoperit atunci o ţară prosperă, frumoasă şi cu nişte oameni sigur că deosebiţi. Atunci când eram, încă în 2010, în acea vară, am simţit că această ţară este ca un butoi cu pulbere care va exploda în curând. Şi aşa şi s-a întâmplat şi exact peste jumătate de an după ce am fost noi. Ne bucurăm totuşi că am reuşit să mergem să vedem rudele, părinţii şi ţara.
Chiar dacă am cunoscut puţin această ţară, pe mine personal mă doare când văd unele imagini care ne şochează, dar văd imagini de prin locurile prin care am trecut noi, ruinate acum, în totalitate. Cred că, de câteva ori pe zi, când ne amintim sau când îi sună pe cei de acasă, sau face legătura prin internet cu ei, subiectul zile la noi în casă principal este ce se întâmplă acolo: cum pot ei rezita, cum pot ei trăi, în această stare permanent de război, de frică, de teroare.”
Europa Liberă: Acest conflict din Siria înseamnă mai mult decât un război civil?
Mohammad Aref Khalil: „Acuma în Siria fiecare face ce vrea. Sunt multe grupări înarmate care fac ce vor, nu le poate controla nimeni. Sunt grupuri din Arabia Saudită şi le dau armament.”
Europa Liberă: Situaţia poate să revină la normal? Şi în ce condiţii ar putea să revină la normalitate?
Mohammad Aref Khalil: „Asta e tare greu. Nu cred că va fi normal. Multe ţări au interes ca acolo să fie război şi să slăbească Siria.”
Dorina Butucioc: „Ne rugăm acuma ca să nu treacă acest război şi într-un război religios. Deci este un război civil, un război politic, social, dacă mai trece şi într-o altă latură, atunci, într-adevăr, va fi un război neterminat şi poate să fie acea mică ţară despre care se spune şi în premoniţii că va fi ţara în care va începe al treilea război mondial sau războiul înaintea Apocalipsei. Până la urmă, nu mai înţelegi cine cu cine luptă, cine pentru ce luptă. Într-adevăr, a devenit incontrolabil, noi vrem doar să credem că familia noastră este, cât de cât, într-o siguranţă, chiar foarte relativă.”
- „Mama Aziza şi tata Abdul.”
Europa Liberă: Vă este dor de ei?
- „Da! Am fost în Siria şi am văzut-o pe bunica şi pe bunelul, şi pe toate rudele, şi pe fratele lui tata.”
- „Tata meu are şase fraţi şi trei surori.”
Europa Liberă: Ce le doriţi? Ce mesaj aţi avea voi pentru bunici şi rudele de acolo?
- „Să trăiască mulţi ani şi să scape de război.”
Europa Liberă: Voi de unde ştiţi că acolo este război?
- „Tata nouă ne-a spus şi avertizat că în Siria va fi război.”
Europa Liberă: Ce e războiul?
- „Oamenii acolo se bat şi nu pot trăi. Nu au mâncare şi apă, şi mor.”
- „Ne rugăm pentru pace şi armonie, şi linişte în ţara bunicilor.”
Europa Liberă: Părinţii vor rămâne acolo?
Mohammad Aref Khalil: „Eu am sunat la tata şi i-am spus să vină la mine la Moldova. A spus: „Nu pot”. Şi trăieşte acolo. Nu vrea...”
Europa Liberă: ... să se despartă de locul de baştină.
Mohammad Aref Khalil: „... da, să se despartă.”
