Aşadar, şi mîine cinovnicii şi conducătorii vor ieşi din cabinete să înverzească patria. Anul trecut campania de înverzire mi-a lăsat un gust amar, în ciuda faptului că ai noştri conducători sădeau cu însufleţire copăcei şi vorbeau despre dragostea lor pentru natură. Chestia e că anul trecut înverzirea plaiului avea un fundal nu tocmai prielnic. Eram atunci în plin scandal, cel provocat de posibila hăcuire a părculeţului de lîngă Kentford. Era de-a dreptul ciudat să-i vezi pe cinovnicii de la primărie plantînd copaci, vorbind cu drag despre natură, în timp ce chiar cu acordul lor cineva voia să radă un părculeţ simpatic.
Lucrurile nu s-au schimbat esenţial într-un an de zile, dacă stau să mă gîndesc mai bine. În spaţiile verzi din capitală se împlîntă mereu tot felul de construcţii şi buticuri dubioase. Înainte de a înverzi patria cu cele mai puţine păduri în Europa, nu ar strica să păstrăm parcurile pe care le mai avem. Dar acesta nu e un lucru simplu.
Să revenim însă la înverzirea plaiului. Vasăzică, anul ăsta autorităţile vor să planteze 252 mii de puieţi, cu precădere în municipiul Chişinău. De fapt, în fiecare an sunt plantaţi mii de puieţi. Dacă toţi aceşti copăcei ar fi supravieţuit, am fi avut acum o patrie cu adevărat înverzită. Mă tem însă că mulţi dintre copacii plantaţi au dar ortul popii.
Eu, bunăoară, ştiu un sat în care, din sutele de puieţi plantaţi ani de zile, au rezistat numai vreo doi-trei copăcei. De ce? Pentru că lumea nu-i mai îngrijea ulterior. Şi ei se uscau şi mureau. Prin urmare, e prea puţin să plantezi copaci cu surle şi trîmbiţe. Mai trebuie şi să ai grijă de ei cel puţin o vreme. Dar cine are timp pentru aşa ceva în epoca tranziţiei interminabile?
Şi mai e ceva. Ni se spune că în octombrie şi noiembrie „au loc şi alte manifestări pentru sensibilizarea opiniei publice în ceea ce priveşte importanţa mediului ambiant, inclusiv al pădurilor”… Măi să fie! Tare aş vrea să văd şi eu vreo două-trei „manifestări” de acest fel, să văd nişte concetăţeni sensibilizaţi…
