Linkuri accesibilitate

„Speranţa că tinerii noştri vor reuşi să construiască lucruri bune în Moldova”


Jurnalul săptămânal cu Ecaterina Covali.


Născută la 7 ianuarie, 1989 la Chişinău. Absolventă a facultăţii de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii de Stat din Moldova. A urmat cursuri de masterat în studii diplomatice la aceeaşi universitate. A fost preşedinte al Centrului Tînărului Jurnalist din Moldova, membru de birou la Consiliul Naţional al Tineretului şi a realizat o emisiune de audienţă la Televiziunea Naţională. Este implicată în proiecte media şi proiecte sociale.

Luni

Găsesc dimineaţa un mesaj, e de la o prietenă dragă mie, îmi aminteşte cu grijă de recepţia de Ziua Naţională a României, se va desfăşura la sfîrşit de noiembrie în acest an. Semn că vine iarna, păşesc cu bucurie spre începutul unei noi săptămîni. Aştept iarna!

Îmi sorb în grabă cafeaua, un tabiet nesănătos ce mi se trage din anii studenţiei.

Între timp, citesc un articol de Luminiţa Paul, cîteva rînduri mă fac să cred că gîndim comun.

Luminiţa atrage atenţia asupra investigaţiilor veritabile. Scrie că jurnalismul de clasă trebuie să supraveţuiască în pofida oricărei tendinţe de imbecializare masivă.

Acum cîteva luni, am lansat un proiect pentru tinerii jurnalişti „Jurnalism de calitate pentru tinerii din Moldova” cu sprijinul ambasadei Statelor Unite.

Ne-am propus să le vorbim mai mult tinerilor despre meseria adevarată şi bunul simţ in mass-media!

Sînt încrezătoare că munca noastră va da roade , lucrăm cu profesionişti de calibru, jurnalişti cu standarde înalte pe care le respectă cu rigoare.

Cu gîndul la proiect, schiţez un plan de acţiuni pe care urmeaza să-l discut cu colegele mele.

Mail-urile şi telefoanele sunt la ordinea zilei.

După-masă, aranjez o deplasare în teritoriu pentru joi.

Ajung acasă, vreau să ştiu cum le-a fost ziua celor mai scumpi oameni. Îi văd senini şi optimişti, sînt impacata acum!

Marţi

Mă trezesc cu gîndul la „Născut să cîştigi” un proiect de suflet.

În ultimii opt ani, am avut norocul să cunosc tineri valoroşi pentru Moldova care şi-au pus ideile în aplicare şi n-au renuntat nicio clipă la visele lor. Au demonstrat ca se pot face lucruri mari şi aici, la noi acasă!

În primăvară am pornit să le fac cunoştinţă acestor curajoşi cu tinerii din intreaga ţară. Echipa de la ARTICO a acceptat provocarea şi le mulţumesc pe această cale! Joi, reluăm seria întîlnirilor. De această dată, eroina proiectul este o fată, Irina Calancea!

Pregătesc scenariul, textul pentru Irina şi CV-ul ei în imagini. Fug apoi în studioul de la ARTICO, unde înregistrez coloana sonoră pentru filmuleţ, acolo mă întîlneşte zîmbitoare Anişoara Ţurcan, aş lucra în fiecare zi cu Anişoara! Punem la punct şi alte detalii pentru evenimentul de joi. Ne luăm rămas bun …şi iată, un apel telefonic îmi face ziua mai colorată!

E de la Sabrina Covali, aşa se prezintă nepoţica mea mai mare.

- Mătuşica, bună ziua, am să-ţi spun ceva! Secretul nostru nu mai e doar al nostru, a aflat şi Ilaria!

Ilaria e nepoţica mea mai mică.

Rîd cu poftă, le spun că le iubesc şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că le am!

Ajung acasă mai devreme decît am preconizat, azi am timp de „America în etaje” cartea de pe noptiera mea. Se citeşte altfel după ce am revenit din Statele Unite.

Miercuri

Dimineaţa începe cu o şedinţă skype, apoi planificări, confirmări şi probleme logistice. Dar le fac repede şi cu plăcere, partea a doua a zilei se anunţă a fi una cu multe emoţii pozitive.

La două şi un sfert ajung pe strada Galbenei. Împreună cu colegele de la Clubul Internaţional al Femeilor confecţionăm jucării pentru Tîrgul de Crăciun, urmează să le vindem iar banii colectaţi vor ajunge la casele de copii. Stăpîna casei vorbeşte franceză, imi aduc aminte de vremurile asachiene, ne antrenăm într-o discuţie despre copii, distanţe, diferenţe culturale şi alte lucruri lumeşti.

Mai tîrziu, undeva în perimetrul străzilor Micle şi Eminescu, o cuprind cu dor pe Elena, eu îi zic de 3 ori femeie…stăm la poveşti tomnatice, nu ne săturăm de vorbă…dar telefoanele nu contenesc să sune, aşa că pornim fiecare pe la casele noastre!

Joi

Azi proiectul „Născut să cîştigi” ajunge la Hînceşti, suntem aşteptaţi de elevii ce vor absolvi anul acesta liceul.Urmează să le-o prezint pe Irina Calancea, o tînără cu ambiţie sănătoasă ce şi-a transformat pasiunea în afacere şi brand.

Găsim sala plină cu tineri frumoşi. Irina le vorbeşte despre curaj, muncă şi abnegaţie.

Iar asta pentru că ei au nevoie de exemple şi o motivaţie solidă pentru a rămâine aici, la noi acasă!

În sală e un maraton de emoţii ne despărţim cu aplauze şi cu gîndul la visele noastre!

Ne întoarcem la Chişinău entuziasmaţi şi cu speranţa că tinerii noştri vor reuşi să construiască lucruri bune în Moldova.

Pe drum mă sună mama mea, mă anunţă că cinăm azi la prietenii noştri de familie, e ziua de naştere a lui nenea Valera, mergem să-l pupăm cu dragoste şi să-I cîntăm la mulţi ani !

Micuţul şi talentatul familiei ne cîntă la pian „Jingle Bells”. Da, e cert, iarna mă urmăreşte, sînt nerăbdătoare s-o găzduiesc…

Vineri

Citesc mailurile venite peste noapte, avem confirmările pentru Forumul Tinerilor Jurnalişti ce se va desfăşura în noiembrie. Vom avea şi doi vorbitori de peste hotare.Vîrfuri fiecare în domeniul său. Cynthia Dechant, din Statele Unite, o bună specialistă în marketing, şi Michel Schmolzer, jurnalist austriac.

I-am cunoscut personal pe ambii, tinerii jurnalişti vor învăţa multe de la ei, sînt sigură!

La miez de zi, am drum spre Casa Radio, aleg să urc într-un troilebuz nou.

Iau loc lîngă doi domni, sînt atentă la discuţia lor, din dialog înţeleg că vecinul meu de scaun e academician, domnul de vis-a-vis îl intreabă:

- Şi ce-aţi făcut domnule timp de 60 de ani la acea Academie de Ştiinţe? Nimic, domnule, vă zic eu, muritor de rînd.Spuneţi-mi şi mie, de ce avem nevoie de o Academie de Ştiinţe?”

- Avem nevoie de ea ca să nu facem „Mu”!, răspunde academicianul cu fruntea sus ridicată, apoi întoarce capul spre mine şi mă întreabă „aşa-i?”

Zîmbesc, îi salut respectuos şi cobor...

Sfîrşitul săptămînii mă găseşte la Teatrul Naţional Mihai Eminescu, am venit să-mi revăd profesorii,unii dintre ei vor juca în scenă azi. Începe „Zgomote din culise”. Sînt împăcată!
XS
SM
MD
LG