Linkuri accesibilitate

Criteriile etice ale rețelei de socializare Facebook


Vasile Botnaru în dialog cu Elizabeth Linder, expert în probleme de guvernare şi politici la compania Facebook.


Bine v-am găsit, doamnelor şi domnilor! La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii Punct şi de la capăt.

Astăzi vă invit să intrăm în bucătăria uneia dintre cele mai cunoscute reţele sociale de pe Internet, Facebook, reţeaua căreia i-a reuşit performanţa să inducă, în diverse medii de utilizatori, o dependenţă pandemică, chiar dacă, la origini, fusese gândită ca o ustensilă endemică, adică de nişă, pentru uzul studenţilor de la instituţii americane. Cel puţin, aceasta este versiunea cinematografică, acreditată în pelicula „The Social Network”, realizată în baza romanului scris de Ben Mezrich.

Profitând de vizita la Chişinău, la invitaţia Centrului de Guvernare Electronică din Moldova, a unei importante reprezentante a companiei Facebook, Elizabeth Linder, expert în probleme de guvernare şi politici, responsabilă de zonele geografice Europa, Asia Mijlocie şi Africa, ne-am propus să discutăm despre criteriile etice, pe care le au în vedere managerii acestui mega-vârtej comunicaţional ce captează noi şi noi participanţi.

Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere, astăzi se află Elizabeth Linder, expert în probleme de guvernare şi politici la compania Facebook.

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru
Europa Liberă: Foarte multă lume a văzut filmul despre Mark Zuckerberg şi cunoaşte un fel de istorie de apariţie a Facebook-ului, apărut ca o jucărie, ca şi marele Apple, care s-a construit într-un garaj şi acuma va deveni loc de pelerinaj al amatorilor de Apple şi de tot felul de scule. Acum Facebook-ul este un monstru care a ieşit ca duhul din ulcior. Şi prima întrebare ar fi cât de controlabil este? Sigur că este imposibil să-l bagi pe duh înapoi în lampa lui Aladin, dar cât de controlabil este acest duh?

Elizabeth Linder:
„Din punctul meu de vedere, cea mai mare realizare sau cel mai mare avantaj al Facebook-ului este că a reuşit să conecteze mai mult de un miliard de persoane pe o singură platformă de comunicare, un lucru pe care nu l-am mai întâlnit niciodată, în istoria comunicării. Şi, în acelaşi timp, aceasta reprezintă o oportunitate enormă, este un spaţiu enorm de idei creative, un spaţiu unde oamenii fac schimb de idei şi schimb de opinii. Şi, în comunicarea mea cu politicienii, cu reprezentanţii autorităţilor publice, eu încerc să-i conving pe ei şi încerc să-i învăţ pe ei să înţeleagă mai bine această forţă creativă şi să o utilizeze mai eficient. Şi, pe măsură ce Facebook-ul creşte, şi pe măsură ce numărul de utilizatori Facebook creşte, desigur, întrebarea la care trebuie să răspundem frecvent, din punct de vedere al tehnologiilor sau al produsului pe care noi îl gestionăm, este cum să creăm instrumentele adecvate, pentru a putea auzi vocea pe care o căutăm, din multitudinea de voci care răsună. Şi un exemplu, în acest sens, sau o
Politicienii au tendinţa doar de a spune publicului ce fac ei, doar de a prezenta informaţia. Ei nu sunt deprinşi să se implice într-un dialog cu oamenii, să afle care sunt opiniile lor, ce activităţi şi-ar dori oamenii să fie întreprinse de politicieni.
noutate, în acest sens, ar fi aşa-numitele hashtags, adică semnele diez care au fost introduse recent şi care ne ajută să căutăm exact informaţia de care avem nevoie, în multitudinea de informaţii disponibile pe Facebook. Acest produs este foarte util atât pentru publicul larg, cât şi pentru politicieni, fiindcă ei vor putea afla exact care sunt domeniile de interes al publicului larg. În lumea politică sau, în general, politicienii au tendinţa doar de a spune publicului ce fac ei, doar de a prezenta informaţia. Ei nu sunt deprinşi să se implice într-un dialog cu oamenii, să afle care sunt opiniile lor, ce activităţi şi-ar dori oamenii să fie întreprinse de politicieni şi aceasta, de fapt, aş zice că este marea provocare, pe care trebuie să o depăşim. Şi aştept, cu nerăbdare, posibilitatea - pe care o voi avea - să lucrez cu politicienii din Moldova, să îi învăţ cum să utilizeze Facebook-ul ca o platformă de comunicare cu oamenii, ca acest instrument să nu fie utilizat doar ca o platformă de prezentare a anumitor scurte informaţii care, în esenţă, sunt inutile, cum ar fi, spre exemplu, AOL sau alte instrumente similare de pe Internet, dar să reprezinte o platformă de comunicare.”

Europa Liberă: Dar politicianul moldovean s-ar putea să se simtă deranjat că iese la o tribună, unde sunt mesageri de tot felul, unii mai destrăbălaţi, unii mai puţin ordonaţi. Şi ei ca şi cum ar ieşi la Hyde Park să vorbească, într-un mediu străin pentru ei. Ei, care sunt obişnuiţi să vorbească doar de la tribuna parlamentară, lucru care, probabil, este specific nu doar pentru politicienii moldoveni.

Elizabeth Linder: „Aveţi dreptate. Cu adevărat, aceasta seamănă cu aducerea politicienilor într-un ungheraş sau în faţa unui public cu diverse opinii, cu diverse aşteptări. Însă, tocmai din acest motiv, funcţia pe care o am, rolul meu şi este scopul meu e să învăţ politicienii cum să se implice mai mult în media socială. Spre exemplu, conform ultimelor rezultate al unui studiu efectuat de Institutul Uniunii Europene pentru Securitate, în următorii 30 de ani, oamenii vor avea aşteptări din ce în ce mai înalte din partea politicienilor şi anume vor aştepta o implicare mai mare a politicienilor în astfel de comunicare prin reţelele sociale şi, dacă acest lucru nu se va produce, aşteptările lor vor rămâne nesatisfăcute. Fiindcă, între timp, oamenii şi-au dezvoltat, din ce în ce mai mult, abilităţile lor de comunicare prin reţelele sociale, pe când, în această perioadă de timp, politicienii s-au focusat, s-au axat doar pe politică. Aşa că rolul meu este să îi învăţ şi pe ei cum să o facă, în mod eficient.”

Europa Liberă: Deci dumneavoastră daţi drumul la vapori din cazanul care să nu explodeze? Sau aceasta face parte din filosofia dumneavoastră că vreţi, într-adevăr, să îi aduceţi în lumină pe guvernanţii care împart banii, decid cum să trăim noi?

Elizabeth Linder:
„Ambele sunt adevărate şi noi încercăm să încurajăm comunicarea în ambele direcţii, atât din partea politicienilor către oameni, cât şi din partea oamenilor către politicieni. Şi, de fapt, sunt două lucruri, pe care le pot face politicienii. Deci primul lucru este ca, în fiecare dimineaţă, să îşi plaseze agenda pentru ziua de lucru unde să noteze toate întâlnirile, toate discuţiile pe care şi le-a planificat pentru ziua de astăzi şi, în aşa fel, oamenii să înţeleagă şi să vadă care este viaţa unui politician. Chiar dacă în agendă avem planificată doar o singură activitate, cum ar fi, spre exemplu, participarea la un eveniment sportiv local, oricum aceasta este o informaţie utilă pentru public, deci, ei văd cum politicianul planifică să
Este foarte important să avem această posibilitate de a primi informaţia direct de la sursă, informaţie care nu este filtrată, prin intermediul conferinţelor de presă sau a altor tipuri de filtre care există.
interacţioneze cu publicul. O altă modalitate, un alt lucru pe care îl pot ei face este să explice de ce au votat pentru un anumit proiect de lege aşa cum au votat. Explicaţia poate fi sau lungă sau scurtă, deci, Facebook-ul nu impune nicio limitare cu privire la numărul de caractere. Însă, chiar dacă noi nu suntem de acord cu decizia luată de politician sau, dimpotrivă, suntem de acord, este foarte util să vedem ce raţionamente au stat în spatele deciziei, pe care a luat-o politicianul. Şi este foarte important să avem această posibilitate de a primi informaţia direct de la sursă, informaţie care nu este filtrată, prin intermediul conferinţelor de presă sau a altor tipuri de filtre care există. Şi chiar dacă informaţia respectivă este scrisă de specialistul în comunicare, oricum este parte a comunicării directe, pe care o are politicianul cu populaţia.”

Europa Liberă: Dumneavoastră, având în mână acest instrument, cu un auditoriu enorm, vă asumaţi responsabilitatea ca acest instrument să nu fie folosit pentru manipulare? Pentru că un politician abil s-ar putea să fie atât de iscusit, încât să folosească genul acesta de comunicare pentru a manipula publicul. Vă asumaţi răspunderea aceasta? Sau aceasta e la discreţia fiecărui consumator, să se protejeze de manipulare?

Elizabeth Linder:
„Doar cerem o platformă comună de comunicare, unde utilizatorii sunt liberi să facă schimb de opinie, să facă schimb de păreri, deci, trebuie să le asigurăm această libertate. Aceasta este misiunea noastră. Dar, evident, în acest mediu liber, unde toată lumea se poate exprima liber, în modul în care consideră, doreşte să se exprime, trebuie să ţinem cont şi de etică, şi
Noi, ca companie, nu ne propunem drept scop să judecăm opiniile şi informaţiile care sunt plasate. Personal, încerc să mă implic cât de mult posibil în instruirea utilizatorilor, încerc să instruiesc jurnaliştii.
de responsabilitatea noastră. Însă noi, ca companie, nu ne propunem drept scop să judecăm opiniile şi informaţiile care sunt plasate. Personal, încerc să mă implic cât de mult posibil în instruirea utilizatorilor, încerc să instruiesc jurnaliştii, cum am făcut, spre exemplu, şi astăzi dimineaţă. Am avut o şedinţă cu tinerii jurnalişti din Moldova. Un alt exemplu: două săptămâni în urmă, am stabilit o relaţie de parteneriat cu Institutul pentru Pace din Irak, în cadrul căreia îi voi învăţa pe ei cum să utilizeze, în mod eficient, reţelele sociale şi îi voi învăţa pe ei aşa cum îi instruiesc şi pe politicieni.”

Europa Liberă: Am o întrebare ce ţine de filosofia reţelelor sociale: unde e limita pentru libertatea despre care vorbiţi dumneavoastră? Pentru că Julian Assange consideră că nu există nicio limită. Cunoaştem site-ul celebru care acuma, în sfârşit, a fost depistat de serviciile speciale americane care vindea orice: şi droguri, şi arme, şi produse piratate tocmai considerând că aceasta este dovada libertăţii absolute. În compania dumneavoastră sau în modul de a organiza Facebook-ul, unde stabiliţi limita libertăţii?

Elizabeth Linder:
„Compania Facebook are o atitudine foarte serioasă faţă de această întrebare, deci, în permanenţă, ne preocupă foarte mult această chestiune. Şi noi am creat propriile standarde, standarde care trebuie să fie respectate de către toţi utilizatorii Facebook, când hotărăsc să se implice pe această platformă. Şi, de fapt, orice platformă, care este prezentă pe Internet, la fel ca şi orice companie, care are prezenţă pe Internet, are propriile standarde, în acest sens. Şi, respectiv, utilizatorii pot decide de sine stătător ce platformă de comunicare să utilizeze. Noi, la Facebook, interzicem intimidarea online, interzicem glorificarea violenţei sau atacurile personale faţă de alte
Standardele cu referire la libertatea de exprimare vor fi aplicate mai atent faţă de un politician.
persoane. Şi, respectiv, standardele cu referire la libertatea de exprimare vor fi aplicate mai atent faţă de un politician. Evident, în contextul global, în care activăm noi, suntem în situaţia în care trebuie să ne revizuim, în permanenţă, standardele, fiindcă, printre utilizatorii noştri se numără persoane care au fost educate, care au crescut în diferite contexte şi trebuie să ne asigurăm că standardele noastre sunt suficient de sigure şi asigură o protecţie suficientă, la nivel global. Însă, în acelaşi timp, asigură şi posibilitatea de liberă exprimare a tuturor utilizatorilor, la nivel global.”

Europa Liberă: În acelaşi timp, oamenii se abonează la Facebook benevol, nimeni nu-i impune. Deci şi atunci când eu devin abonatul Facebook-ului, accept regula casei. Şi, chiar dacă eu sunt, eu ştiu, de alte convingeri, în mod automat, accept diversitatea. Or, pentru mine, ca utilizator al Facebook-ului, dacă ar fi să dau o definiţie pentru Facebook, este lumea diversă, aşa cum este ea. Şi fiecare utilizator plonjează, în această lume, şi acesta e farmecul. Şi atunci întrebarea mea este dacă în mod deliberat dânşii încearcă să aducă această diversitate, ca lumea să se educe, astfel încât, în ultimă instanţă, să devină toleranţi, să înţeleagă că nu sunt singuri pe lume şi toporul sau arma, pe care au inventat-o ei, nu trebuie folosită ca să-ţi dobori adversarul, inclusiv în dezbateri verbale. Adică fiecare dintre utilizatori poate deveni un pastor pentru un grup care începe să discute un subiect.

Elizabeth Linder:
„Această abilitate de a învăţa unii de la alţii este o abilitate foarte puternică. Şi deja rămâne la discreţia fiecărui utilizator cât de dispus este el sau ea să înveţe de la alţii. Deci noi suntem o companie şi putem face atât de mult cât o companie poate face. Însă, în acelaşi timp, suntem
Atunci când se raportează un anumit caz de încălcare a regulilor Facebook, noi încercăm să comunicăm cu acel utilizator care a încălcat regulile şi să aflăm de ce regulile au fost încălcate şi ce poate face utilizatorul, pe viitor, pentru a evita astfel de situaţii.
mult mai puternici, avem o forţă mult mai mare decât persoanele în mod individual, care stau în spatele companiei. Ce putem face noi, în acest sens, este să încercăm să ne educăm utilizatorii noştri. Atunci când se raportează un anumit caz de încălcare a regulilor Facebook, noi încercăm să comunicăm cu acel utilizator care a încălcat regulile şi să aflăm de ce regulile au fost încălcate şi ce poate face utilizatorul, pe viitor, pentru a evita astfel de situaţii. Deci noi avem un director de cercetări şi asistenţă care discută şi oferă astfel de asistenţă utilizatorilor noştri, ca, într-un final, să transformăm aceşti utilizatori în cetăţeni Facebook mai buni.”

Europa Liberă: Revenind la e-guvernare, fiecare cetăţean vrea să se simtă clientul guvernului, nu să fie tratat ca o piesă mică, într-o maşinărie, ci să aibă o relaţie individuală. Cum reuşiţi dumneavoastră să creaţi senzaţia aceasta de tratament individual? Începând de la faptul că imediat apare ferestruica cu numele meu, în care eu pot să dau un comentariu, şi aceasta am remarcat şi m-a impresionat, în primul rând, ca procedeu tehnologic, dar, mai ales, cum reuşiţi să reacţionaţi la doleanţele fiecărui om? Eu, de exemplu, când am văzut că nu mai pot să fac tag-uri, am scris la administraţie, la administratori şi am văzut că situaţia mea chiar s-a rezolvat, în câteva zile, şi eu pot să fac, în continuare, tag-uri. Pe mine m-a impresionat şi m-a convins că este, într-adevăr, o companie căreia îi pasă de fiecare individ.

Elizabeth Linder: „Sper că ceea ce spuneţi dumneavoastră este cu adevărat aşa, fiindcă la început, când am început să lucrez în cadrul companiei Facebook - mi-am început activitatea 5 ani în urmă - lucrurile erau totalmente diferite, fiindcă Facebook-ul creştea mult mai rapid decât compania reuşea să crească şi atunci nu aveam capacităţi lingvistice de a răspunde la toate solicitările. Acum însă lucrurile s-au schimbat, avem specialişti lingvişti care vorbesc toate limbile de pe glob şi noi reuşim să răspundem tuturor solicitărilor. Şi scopul nostru final este să asigurăm o experienţă pozitivă pentru toţi utilizatorii Facebook. Însă aceasta nu înseamnă că am rezolvat toate problemele, mai avem încă provocări cărora trebuie să le facem faţă. Spre exemplu, un scop, pe care ni l-am propus, este să creăm un panou de raportare. Dacă un utilizator doreşte să raporteze un anumit conţinut, din anumite motive, să asigurăm o transparenţă maximă a acestui proces, ca utilizatorul să vadă cum a fost tratat mesajul său, ce decizii au fost luate, în rezultatul acestui mesaj, şi dacă conţinutul raportat a fost blocat sau nu. Deci, după cum am mai zis, scopul nostru final este să asigurăm o satisfacţie maximă a utilizatorilor, din utilizarea Facebook-ului.”

Europa Liberă: În sensul acesta, va trebui şi administratorii să apară cu o anumită identitate reală, ca să comunicăm cu cineva anume şi nu cu un robot sau cu o instituţie fără faţă. Face parte din filosofia companiei să aveţi comunicare interpersonală mai vizibilă? Sau e vorba despre reprezentanţi oficiali ai instituţiei, purtători de cuvânt?

Elizabeth Linder:
„Cu referire la utilizatorii individuali, compania Facebook are scopul de a asigura o relaţie pe cât de individuală posibilă, ţinând cont de faptul că avem miliarde de utilizatori. Încercăm să permitem utilizatorilor să raporteze conţinutul şi să aibă o relaţie individuală cu compania noastră. Dar, ca şi orice altă companie, noi, evident, avem şi purtători de cuvânt oficiali, care ne reprezintă interesele noastre şi ne exprimă opiniile noastre, în relaţiile cu politicienii, cu utilizatorii, cu publicul larg. Dar, în acelaşi timp, nu uităm şi de aceste relaţii individuale, pe care ni le-am propus să le dezvoltăm. Spre exemplu, în fiecare vineri, noi prezentăm o ştire oficială şi anume cum Facebook-ul a schimbat, a influenţat viaţa anumitor persoane, fie persoane individuale, fie anumite companii sau, spre exemplu, cum a fost schimbată viaţa Europei Libere, utilizând Facebook-ul. Deci noi încercăm, prin aceasta, să ne amintim nouă permanent că suntem o companie creată pentru oameni, cu scopul de a facilita relaţiile şi interacţiunea între oameni.”

Europa Liberă: Totuşi multă lume ajunge să regrete că şi-a dezvăluit secretele, viaţa personală pe Facebook. Cum îi ajutaţi pe ei să îşi revadă dosarul de pe Facebok?

Elizabeth Linder:
„Noi recent am lansat un nou jurnal, unde sunt înregistrate toate activităţile recente ale utilizatorului. Utilizatorul poate vedea ce informaţie a postat şi care sunt setările de siguranţă
Este foarte important să lucrăm şi cu profesorii, cu părinţii, să-i ajutăm pe ei să explice, în special, copiilor şi tinerilor, cum trebuie să utilizeze acest instrument sau această platformă de comunicare, Facebook.
pentru informaţia în cauză. Cred că acest serviciu este foarte util, în acest sens. De asemenea, este important să ne implicăm în activităţi de instruire. De fiecare dată când un nou produs sau un nou serviciu este lansat, noi plasăm filmuleţe video scurte, prin care educăm utilizatorii cum pot să utilizeze aceste servicii sau produse. Şi, în acelaşi timp, este foarte important să lucrăm şi cu profesorii, cu părinţii, să-i ajutăm pe ei să explice, în special, copiilor şi tinerilor, cum trebuie să utilizeze acest instrument sau această platformă de comunicare, Facebook, şi care este impactul mesajelor pe care le fac ei publice.”

Europa Liberă: Facebook-ul, de fapt, este o continuare a romanului lui Orwell „O mie nouă sute optzeci şi patru”. Când a apărut romanul acesta, era SF curat. Acum noi trăim în condiţiile lui Orwell. Dumneavoastră, Elizabeth, personal, vă simţiţi confortabil, într-o lume în care nu te poţi ascunde nici de sateliţi, nici de Facebook, nici de prieteni? Şi ce reţetă aveţi, cum vă păstraţi intimitatea, într-aşa o lume?

Elizabeth Linder:
„Eu sunt foarte atentă, când postez informaţii, informaţia publică şi informaţia care este menită doar pentru prietenii mei. Şi, în acest sens, folosesc, de fiecare dată, când este necesar, toate setările. Sunt foarte atentă, atunci când hotărăsc ce informaţie să o fac publică şi ce informaţie să o pun doar la dispoziţia prietenilor mei. Şi, pentru aceasta, folosesc cu grijă setările de asigurare a siguranţei informaţiilor menite doar
Avantajele tehnologice ne permit să oferim utilizatorilor noştri un control individual asupra profilurilor lor, fiindcă profilul pe Facebook este o pagină web individuală, personală a fiecărui utilizator.
pentru prieteni. Şi înţeleg că această posibilitate de a face schimb de informaţii şi opinii are foarte multe avantaje, dar, în acelaşi timp, implică şi foarte multe riscuri. Deci eu, ca angajat al Facebook-ului, folosesc aceste setări de siguranţă. Dar este extrem de important să menţionez că avantajele tehnologice ne permit să oferim utilizatorilor noştri un control individual asupra profilurilor lor, fiindcă profilul pe Facebook este o pagină web individuală, personală a fiecărui utilizator, profilul unde utilizatorii pot gestiona şi pot hotărî ce informaţii să fie făcute publice, ce informaţii să rămână ascunse, disponibile doar prietenilor. Şi cred că este extrem de important să educăm utilizatorii, ca ei să fie conştienţi de aceste instrumente de control, pe care le au la dispoziţie, nu să vorbim doar despre riscuri.”
XS
SM
MD
LG