Scutul de la Deveselu - România devine o putere militară în regiune

În România au fost inaugurate luni lucrările la Scutul american antirachetă de la Deveselu. Ceremonia marchează practic începerea amenajării bazei pentru a primi rachetele interceptoare, care vor deveni operaţionale din 2015. Am discutat despre semnificaţia evenimentului cu corespondenta Europei Libere la Bucureşti, Sabina Fati:

Sabina Fati: „România devine în sine o putere militară în zonă. Cu toate că armata României nu s-a modernizat în ultimii 20 de ani, totuşi reformele armate care au avut loc şi mai ales Acordurile dintre România şi Occident i-au permis României să devină un actor important atât în Alianţa Nord Atlantică, cât şi în regiunea în care se află. România devine pentru prima dată în istoria ei recentă şi veche independentă din punct de vedere militar. Securitatea ei nu mai poate fi afectată dintr-o vecinătate apropiată sau mai îndepărtată.”

Europa Liberă: Dincolo de semnificaţia simbolică, contează şi scutul propriu-zis. Ce va apăra el, cum va apăra?

Sabina Fati: „S-a vorbit mult despre acest lucru, mai ales în contextul declaraţiilor date de înalţi oficiali de la Moscova, care au pretins mereu că instalarea acestui scut pe teritoriul României ar fi, de fapt, o provocare la adresa Rusiei şi un potenţial militar îndreptat împotriva Federaţiei Ruse. Pe de altă parte, atât oficialii români, cât şi oficialii americani au dat multe asigurări că acest scut este îndreptat împotriva eventualelor atacuri care ar putea veni, de pildă, dinspre Orientul Mijlociu, din zona iraniană. Deci, un scut care ar putea apăra întreaga regiune Est-Europeană: Balcanii, România, o parte din Moldova, poate şi o parte din Europa Centrală, de orice atac cu rachete balsitice care vine dinspre Orientul Mijlociu.”

Europa Liberă: Vorbeaţi mai devreme că România devine o putere militară chiar dacă nu şi-a dotat prea bine armata până acum. Autorităţile de la Bucureşti sunt conştiente că va trebui şi armata să corespundă unor cerinţe mai mari sau nu neapărat?

Sabina Fati: „Sunt deja, de altfel, în discuţie achiziţionarea de noi avioane militare. Se duc negocieri intense pentru achiziţionarea unor avioane militare F 16, din păcate, bugetul militar, bugetul Ministerului Apărării, nu a fost niciodată prea bogat, dar cu toate acestea România şi-a permis an de an să menţină trupe în afara ţării, în operaţiuni internaţionale. În Irak şi în Afganistan, de pildă, peste 30 de mii de militari s-au succedat în operaţiuni de menţinere a păcii în zonă de puternic conflict. Armata României este foarte bine pregătită, a fost reformată de jos în sus, cu ajutorul Aliaţilor occidentali. Sigur că îi lipsesc dotările care au rămas la nivelul anilor ’80 şi cele mai multe, trebuie să recunoaştem, sunt dotări din perioada Pactului de la Varşovia, deci armament compatibil mai degrabă cu armele din Federaţia Rusă, din punctul acesta de vedere, decât cu cele din Alianţa Nord Atlantică. Există programe de înzestrări însă lucrurile merg lent din lipsa fondurilor, iar criza economică care încă nu s-a terminat a blocat şi mai mult aceste intenţii ale armatei de a se moderniza şi din punctul de vedere al înzestrării. Dar prezenţa scutului în România accentuează o relaţie clară Bucureşti-Washington, ireversibilă şi un ataşament al României faţă de Occident, de asemenea, ireversibil.”

Europa Liberă: Ar putea întâmpina asta ostilitatea Moscovei sau ar putea Moscova deveni mai ostilă în raport cu România, odată cu începerea propriu-zisă a acestei construcţii?

Sabina Fati: „Există negocieri care se duc între NATO şi Rusia în acest parteneriat pentru că aşa cum se ştie acest scut antirachetă, care va fi găzduit de România în baza militară de la Deveselu, va deveni un scut al NATO şi există negocieri care se duc între Bruxelles şi Moscova pe această temă. Deocamdată aceste negocieri sunt blocate pentru că, aşa cum am înţeles din mai multe luări de poziţii, înalţi oficiali de la Moscova au cerut acces direct la butonul roşu la scutului anti-rachetă şi nu doar la împărtăşirea comună a anumitor informaţii între NATO şi Rusia în ceea ce priveşte eventualele pericole care vin dinspre zona complicată cum este Iranul, Siria, zonă unde există un pericol de terorism mai accentuat.”

Europa Liberă: Totuşi, alte state europene, altele decât România, au refuzat, unele dintre ele, să găzduiască scutul. România de ce a făcut-o?

Sabina Fati: „E o mare diferenţă între România şi Germania, de exemplu. România se află la periferia Europei şi face trecerea între Est şi Vest. A fost tot timpul o ţară de frontieră între civilizaţia Occidentală şi civilizaţia Estică. E o ţară care poate fi apărată mai greu în cazul unor atacuri care vin, spre exemplu, dinspre Iran. Ştim că acolo este o dictatură care nu poate fi controlată, ştim că există formaţiuni teroriste care se antrenează pe teritoriul diverselor ţări din Orientul Mijlociu şi care ar putea să folosească rachete de distanţă lungă în sensul acesta. România a acceptat pentru că avea nevoie de o asigurare de securitate. România nu are altă asigurare de securitate în afarea participării ei la Tratatul Nord-Atlantic, e o asigurare de care România a avut nevoie în toată istoria ei. Aceasta a fost o modalitate imediată. Românii s-au bucurat că americanii vor să pună scutul aici, pentru că în felul acesta tot teritoriul României este apărăt. În felul acesta, desigur, şi ţările din jur pot fi apărate, dar pentru România era esenţial să aibă o umbrelă proprie, imediată şi nu abstractă, de securitate. Dacă NATO era o umbrelă simbolică prin care României nu i se asigura securitatea naţională, prezenţa scutului american anti-rachetă pe teritoriul României este o asigurare imediată, vizibilă, concretă, de care poate că România avea nevoie.”