Petru Cosoi s-a nascut la 29 noiembrie 1993 in satul Puhoi, raionul Ialoveni. In 2012 a absolvit Liceul Teoretic din satul natal. Student la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii. Mereu plin de viata si energic iar mottoul de care se ghideaza este: Optimismul ma defineste.
Luni
Deșteptarea la ora șapte; de cu seara mă gîndeam că mă voi trezi greu deoarece duminică am lucrat pîna tîrziu, dar nu a fost așa. Deci dimineața a început cu un zîmbet pe fața, îmi place ringtonul deșteptătorului. La universitate totul a decurs perfect. Dupa amiază am încercat să fac ceva, dar nu mi-a reușit, nu am avut destulă tărie de caracter sa mă mobilizez.
Spre seara merg la muncă, aici consum ceva nervi, lucrez chelner si am de a face cu lume diferita. Nu lucrez în domeniu deoarece am de platit un contract pentru universitate, iar eu mijlocas, adica anul ll, nu cred ca voi aduna acesti bani datorită profesiei. Seara se incheie de la miezul noptii, putin dezorientat, înca nu am înteles din ce cauză, poate obosit, psihologic ceva mă influențează...
Marti
Trezit, motivul trezirii nu era că s-a făcut dimineața, ci în cameră era galăgie, colegii pleaca la universitate, eu neavînd primele doua ore aveam de gînd să dorm ceva mai mult, dar nu a fost să fie; într-un final m-am trezit și eu.
La facultate totul a fost productiv, mulțumit că am ajutat cîteva colege. Prima parte a după-amezii am fost la bucătarie, de mult nu am gătit și am decis să mă delectez cu ceva bun, pregatit de mine. Nu am reușit să gust din ceea ce am facut deoarece întîrziam la muncă.
După cinci ore am revenit la camin, cînd am intrat în camera mare mi-a fost mirarea, colegii mei, împreuna cu alti prieteni din camin, au improvizat un mini-cinematograf. Ca sa nu stric atmosfera mă așez undeva într-o parte și vizionez impreuna cu ei; a fost un film reusit, pozitiv, la fel ca și sfîrșitul serii.
Miercuri
Am dormit peste program, am ajuns la facultate la ora nouă. Aici ca de obicei atmosferă energizantă, colegii bine dispuși si oameni binevoitori. Eu niciodata nu am zis că la universitate merg lucrurile pe dos, totul a fost perfect, sau aproape perfect. De cîteva zile am un gînd care-l au toți, vreau sa dorm și eu la amiază, în sfîrșit mi-am îndeplinit dorința.
Am împlinit o săptămînă de cînd lucrez; „jubileu”, gândeam în mintea mea, mulțumit în privința la toate, îndeplinindu-mi obligațiunile de serviciu iată că aceasta zi se termină cu bine. Odata ajuns acasă îmi fac un ceai, cred că sunt dependent de el; sfîrșitul serii îl pertrec la calculator.
Joi
Ziua mi-am dedicat-o în mare parte mie, de dimineața am fost la cumpărături, la opt dimineața. Mi-am permis să lipsesc de la ore, am trebaluit pe la cămin ca un adevărat.
După amiaza am participat la cel de-al treilea master class organizat de Centrul Tinarului Jurnalist, cu genericul de: „Jurnalism de calitate pentru tinerii din Moldova”. Aș vrea sa spun un mare mulțumesc Centrului Tinarului Jurnalist din Moldova deoarece am avut onoarea de a participa la trei trainiguri de mare calibru. Am avut o după-amiază plăcută cu discuții productive.
Seara întorcîndu-mă de la serviciu în troleibuz trei fete și un băiat erau mascați, desenați, la cît de obosit sunt îmi aduc aminte că e Hallowen-ul, mă uit la ei și încep a zîmbi, îndrăzneț, mă ridic de pe scaun și merg spre ei, îi întreb cum îi cheamă și dacă au un aparat foto pentru a face o poza cu ei; binevoitori veseli și fericiți am facut cîteva fotografii totodată și schimb de numere de telefon.
Cobor in statie si merg pe drum zîmbind mă mai întîlnesc cu cineva pe drum, la fel deghizați, le spun că arată super și zîmbesc în continuare. Sunt mulțumit la maxim, am vorbit cu persoanele dragi mie, am vorbit cu cei de acasă, vreau acasă și aștept cu nerabdare ziua de sîmbătă...
Vineri
Dimineța mă prinde bine dispus, îmi fuge gîndul acasă, imi e dor de toți, nu am fost acasa de trei săptămîni.
La Moldexpo sunt cîteva expoziții, vreau să scriu cîteva știri pentru universitate. Mă întîlnesc cu o prietena care nu am vazut-o de mult timp. Ca la sfărșit de săptămînă mă simt împlinit, îmi fuge gîndul din nou la casa parintească și nu am răbdare să vină ziua de sîmbătă. Seara mă prinde din nou la lucru doar că muncesc cu mai mare placere, vreau acasă... la tata, la Puhoi, pacat ca nu ma intalneste si mama.
