Locatarii unui bloc nou din sectorul Botanica au devenit prieteni la cataramă. E un fapt rarisim pentru epoca tranziţiei, dar minunea s-a întîmplat. Iar pentru a cimenta prietenia lor, locatarii au construit, în curte, un soi de şopron în care să se adune serile, să chefuiască şi să stea la taclale.
Pentru facerea şopronului, pentru o masă lungă cu scaune au trebuit să plătească nişte bani. Dar, de dragul prieteniei, oamenii acceptă sacrificii şi mai mari. Şi au început frumoasele întîlniri în fapt de seară. Eliberîndu-se de grijile familiale, locatarii se adunau în şopron, scoteau din buzunare cîte 100 de lei fiecare şi-l trimiteau pe cineva la minimarketul din apropiere. Solul se întorcea cu băuturi alcoolice şi cu mîncare şi… începeau dezbaterile. Uneori acestea se terminau în dricul nopţii.
Locatarii dădeau peste cap păhărelele cu vin şi coniac, li se dezlegau limbile şi flecăreau, discutau despre toate celea. Reuniunile astea din şopron aveau un farmec aparte. Acolo locatarii aceluiaşi bloc puteau să vorbească despre lucruri pe care nu le puteau lua în discuţie cu soţiile. Acolo nu mai conteneau vorbele de duh, rîsul nechezat, bancurile şi beştelirea politicienilor. Şi anume acolo, seară de seară, locatarii se pătrundeau de sentimentul că au nişte vecini de treabă, nişte vecini drepţi şi buni la suflet.
Ei bine, idila nu a durat foarte multă vreme. Într-una din seri, unul dintre locatarii cheflii, mai gospodăros decît alţii, mai responsabil şi mai ataşat de spiritul civic, a propus un lucru care i-a lăsat mască pe prietenii la cataramă. Cetăţeanul gospodăros a zis aşa: „Fraţilor, iaca noi cheltuim aici mulţi bani pe mîncare şi pe băutură. Dar nu ar fi oare bine să plătească fiecare dintre noi pentru maşina parcată în curte măcar cîte 25 de lei, iar banii adunaţi să-i folosim pentru problemele blocului nostru? Ce ziceţi, fraţilor?”
S-a aşternut o linişte de mormînt. Fraţii au bolovănit ochii la cetăţeanul gospodăros preţ de cîteva clipe. Apoi au început să curgă reproşurile garnisite cu înjurături. Nu, nu voiau locatarii să plătească pentru maşinile parcate în curte. Nu voiau, şi l-au exclus imediat pe cetăţeanul gospodăros din grupul lor. Aşa s-a produs prima fisură în cimentul prieteniei acelor locatari.
