Parlamentarii din multe sisteme legale s-au bucurat intotdeauna de anumite privilegii, menite a le asigura deplina libertate de exprimare, pentru a le permite sa legifereze in totala independenta.
Parlamentul britanic, cel mai vechi din lume, datind din Evul Mediu timpuriu, e cel care ofera exemplul clasic al privilegiilor parlamentarilor. Printre acestea, cel mai solid si mai logic este “imunitatea parlamentara”. Deputatii, membrii parlamentului, nu pot fi arestati sau dati in judecata pentru fapte comise in timpul mandatului lor de parlamentar.
Un alt privilegiu care decurge de aici este acela ca un deputat poate vorbi liber despre orice subiect in fata egalilor sai, fara teama de urmari legale care ar decurge din interpretarea limbajului sau, chiar daca anumite interventii ar putea fi considerate abuzive verbal.
Unul din efectele directe ale acestor legi privind statutul deputatilor este acela ca ei nu cad sub incidenta legislatiei privind calomnia, de pilda. In majoritatea tarilor, in afara cazurilor de flagrant delict in chestiuni penale de drept comun, un parlamentar nu poate fi anchetat sau interogat de justitie decit dupa ridicarea imunitatii sale de catre ceilalti deputati reuniti in plen.
Daca privilegiile meritate ale parlamentarilor au fost stabilite pentru prima oara in Marea Britanie, tot acolo a inceput in ultimii ani si marele scandal al coruptiei parlamentarilor intr-o democratie. Deputati care solicita bani de la firme de lobbying pentru a introduce amendamente… Deputati care folosesc fondurile discretionare ale parlamentului pentru cheltuieli private s.a.m.d, abuzurile revelate public au fost nenumarate…
La fel, ultimii ani au revelat o serie de scandaluri care au facut sa fie chestionate pina si privilegiile parlamentarilor europeni, la rindul lor prinsi in scandaluri de coruptie si de abuz al pozitiei lor in favoarea unor firme de lobbying, sau in alte interese private. Un exemplu este eurodeputatul român Adrian Severin.
Grecia e o tara europeana care a acordat puteri abuzive parlamentului in cazul unor anchete asupra unor deputati sau fosti ministri. In Grecia, incepand din 2003, parlamentul poate opri orice ancheta asupra unuia din membrii sai, legea impunand si un set de limitari desfasurarii unor asemenea anchete, cu exceptia cazurilor in care deputatul, sau ministrul, ar fi fost prins in flagrant delict.
*
„În condiţiile în care nu există voturi pentru modificarea constituţiei, iniţiativa pare a fi mai degrabă o acţiune de piar. Dar este evident că majoritatea societăţii pledează cauză abrogării imunităţii şi în sensul acesta iniţiatorii joacă o partidă cu câştig asigurat.”
Dacă ar vrea cu adevărat să lupte cu corupţia, inclusiv in mediul parlamentarilor, deputaţii ar proceda la reformarea, întâi de toate, a procuraturii, mai crede Anatol Ţăranu, şi abia după ar proceda la amendarea constituţiei în sensul lipsirii deputaţilor de imunitate.
„Funcţionarea procuraturii într-un regim normal ar aduce cu mult mai multă eficienţă în lupta cu corupţia şi abuzurile puterii. Imunitatea, însă, nu este direct legată cu lupta cu corupţia. Dar din punct de vedere propagandistic, desigur că există un efect bine conturat. De aceea şi se pedalează pe abolirea imunităţii, dar se patinează în ceea ce priveşte reforma procuraturii.”
Abolirea imunităţii pentru deputaţi este o iniţiativă a PLDM datând încă din 2011. Numai că partidele – partenere de coaliţie - nu s-au arătat până acum dispuse să sprijine demersul. Până la un moment în care un fruntaş democrat cu reputaţia contestata de importanţi lideri de opinie si instituţii de presa a anunţat, odată cu retragerea din parlament, că ar face pasul inclusiv pentru a pune capăt speculaţiilor că s-ar ascunde în spatele imunităţii parlamentare. Gestul democratului Vlad Plahotniuc i-a determinat, se pare, pe liberal-democraţi să le ceară aliaţilor mai hotărât să subscrie iniţiativei lor, iar aceştia nu au mai avut motive să se împotrivească.
Grupurile parlamentare, altele decât cele din coaliţie, au anunţat, unele mai ferm, altele - cu jumătate de voce, că nu-şi vor da votul pentru iniţiativa majorităţii.
„După nereuşita îndeplinirii promisiunilor electorale, unica speranţă a coaliţiei este de a lupta cu PCRM. Şi această acţiune se înscrie perfect în această intenţie – de a lupta prin presiuni, intimidări, limitări cu PCRM”, a sonorizat poziţia partidului său deputatul comunist, Artur Reşetnicov.
„Este o vorbă la noi: dă-i moldoveanului putere. Într-o bună zi te vei trezi că doar „şeful” va fi la libertate, restul o să fie toţi închişi”, a spus pe de altă parte liberalul Mihai Ghimpu.
„Este vorba despre piar politic. Vor un argument în discuţia cu electoratul, pentru că alte argumente nu există, politicile sociale sunt la pământ. Nu cred că vor reuşi”, ne-a spus şi socialistul Igor Dodon.
Modul teatral in care majoritatea parlamentara vrea sa renunţe la imunitate ii determina pe unii analişti sa o suspecteze de cinism. După ce exploatează, zic ei, invariabila dorinţă populară de a doborî tot ce înseamnă privilegii, elitele guvernatoare se simt în totală siguranţă la adăpostul instituţiile de drept controlate politic.
