Alexandru Bordian: născut la 18 iunie 1988 în satul Hădărăuţi, Ocniţa. A absolvit Facultatea de Istorie a USM. În prezent activează la televiziunea online Privesc.Eu. Blogger.
Luni
Dimineața a început la ora 6:00, cu ideea de a reuși să-mi beau ceaiul și să ajung la orele practice de la Școala Auto. Ele încep la 7:00. Chiar dacă, la o așa oră matinală, te trezești imediat în ambuteiaj, totuși, această ședință a fost pentru mine o adevărată plăcere. Stilul de lucru a fost exact pe gustul meu și anume aceste situații dificile și, deseori imprevizibile, te fac să reții mai lesne regulile de circulaţie. O lecție pe care am deprins-o din prima a fost că în Republica Moldova NU există o cultură a șofatului, iar majoritatea conducătorilor auto nu se respectă. Aglomerația, graba sau alte motive îi fac să-și piardă răbdarea și să se comporte urât în trafic. Ziua de muncă a continuat cu o conferință de presă la Ministerul Agriculturii. Totodată, am început să citesc cartea lui Gabriel
García Márquez „Cronica unei morți anunțate”. De mult timp vroiam să cunosc opera acestui autor, iar Valentina, soţia, mi-a spus că are un stil și o abordare deosebită a evenimentelor. După serviciu, eram nerăbdător să ajung acasă, să văd cei doi ochișori curioși ai Ilincăi. Chiar dacă scumpul meu odoraș abia adormise, nu m-am abținut să o sărut pe frunte. Am luat cina în familie și pe seară, ca de obicei, am discutat cu nevasta-mea despre multe și, în același timp, despre nimic.
Marți
Ziua a început cu o nouă experiență în ale șofatului. Instructorul a spus că voi fi un șofer atent. Evenimentul la care am mers astăzi a fost Gala Premiilor pentru Tineret 2013, organizată de Ministerul Tineretului și Sportului, unde au fost premiați tineri activi din diferite sfere de activitate. Tot acolo a fost desemnată Capitala Tineretului - orașul Soroca, baștina mea. La amiază am venit acasă deoarece aşteptam medicul de familie. După ce a examinat-o pe Ilinca, am acceptat câteva sfaturi despre alimentația, somnul și îngrijirea ei de fiecare zi. Seara urma să ne viziteze Stela, viitoarea nănică a Ilincăi, însă, din păcate, nu am reușit să o văd, deoarece m-am reținut la muncă. În drum spre casă, am cumpărat pentru prima oară Pampers. Ştiu că aceasta va fi sarcina mea de acum încolo. Acasă mă aștepta o altă experiență: scăldatul Ilincăi. Pentru prima oară în viață, atât eu, cât și Valentina am trăit niște momente deosebite. Am avut impresia că am susținut un examen foarte important. Ilinca însă părea destul de mulţumită și după băiță a adormit ca cel mai dulce îngeraș.
Miercuri
Am fost invitat la Universitatea de Stat să le vorbesc studenților din anul trei de la Jurnalism despre blogging. Această lecție am petrecut-o împreună cu Nati Vozian. Am discutat despre importanța unui blog, avantajele și plăcerea de a scrie. Despre impactul scrisului în societate și cum are un feedback. Pot spune că am fost eu însumi entuziasmat, mai ales că aceste ore mi-au amintit de primul meu job, când predam istoria. Probabil și studenții au fost mulțumiți, întrucât am fost invitați la un alt seminar despre foto blogging. Ulterior am mers la conferința de presă susținută de bașcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal, care învinuiește PD-ul de un joc murdar contra lui. Apoi a urmat conferința comuniștilor, în cadrul căreia aceștia au învinuit actuala guvernare de susținerea rețelelor teroriste din Libia. Haios. Acum înțelegem foarte bine: campania electorală a început.
Joi
In ultima vreme somnul meu nu durează mai mult de 6 ore, deoarece Ilinca are grijă să ne facă un program cum îi place ei. Diminețile sunt mai mult decât frumoase când încep cu zâmbetul ei. Mă conving tot mai mult că am nevoie de mașină. Mă obosește să văd atâta indiferență și haos în transportul public. Femei însărcinate, doamne în etate, bătrâni bolnavi care stau în picioare, iar pe scaune câteva mutre tinere, indiferente și înăcrite, care își aruncă privirea pe fereastră și se fac că plouă. Șoferi care sunt deseori iresponsabili și pasageri grosolani. Sau invers. De aceea doresc să-mi cumpăr mașină și să evit situațiile neplăcute din transportul public. Imediat după orele de șofat am revenit acasă. Cum lucrul meu urma să înceapă la ora 15, am decis să privim și un film - Sapho. Am terminat de citit romanul lui
Márquez. Până acum nu prea am avut ocazia să citesc despre crime. Totul este scris din punctul de vedere al unei investigaţii asupra a tot ceea ce s-a întâmplat, chiar cu scopul editării acestei cărţi. Iar ideea prinsă de mine este că dacă moartea vrea neapărat să te cunoască, atunci nici chiar toate încercările de a o opri nu o vor face să dea înapoi. Înainte se somn, am plimbat-o pe Ilinca prin casă. Îi este interesant să examineze tot ce vede, în mici detalii și cu mare atenție. Of, probabil prea mult vorbesc despre paternitate în ultimul timp, dar este unul dintre cele mai frumoase lucruri care i se poate întâmpla unui bărbat.
Vineri
Pot spune că toată ziua am petrecut-o la şedința Parlamentului. Gălăgie și haos. Comuniştii au blocat tribuna și sala de ședințe s-a transformat într-un circ contemporan. Au fost dezbateri aprinse despre situaţia tensionată din Găgăuzia și proiectul de modificare a Regulamentului Parlamentului. În pauzele ședinței, am început să citesc o altă carte a Annei Gavalda, „Darul unei zile”. Asta după ce m-a impresionat foarte mult „O iubeam”. Îmi place în special stilul simplist de a scrie al autoarei, fără detalii și ușor de digerat. Ideile sunt expuse clar și tăios de multe ori. Gavalda scrie despre noi. Despre cât de greu e să luăm anumite decizii, prețul lor. Despre lașitățile și iubirile noastre. Despre curaj și emoții. După ședință, am mers într-un suflet acasă, la scumpele mele care mă așteptau. La cină, am servit un pahar de vin roșu și am decis cu Valentina să vizionam un film bun. Nu adorm. Președintele Comisie Europene, Jose Manuel Barroso a anunțat că va propune ridicarea vizelor pentru R. Moldova. Sper să nu mai visez viza.
