„Legea descentralizării conține prevederi extrem de grave asupra patrimoniului istoric”, constată Asociația „Salvați Bucureștiul”, amintind că din 1977, când Nicolae Ceaușescu a desființat Direcția Monumentelor Istorice „nu a existat o prevedere legală cu consecințe mai grave asupra patrimoniului”.
Proiectul descentralizării, care a trecut prin asumarea răspunderii guvernamentale, fiindcă opoziția nu poate depune o moțiune de cenzură, este criticat de organizațiile neguvernamentale mai ales pe două direcții Mediu și Cultură.
Consiliul Director al ICOMOS România, organizație de expertiză a UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știintă și Cultură) atrage de asemenea atenția că „în loc să se întărească, după modelul european” responsabilitatea pentru patrimoniu și cultura sa, România promovează „un mecanism administrativ ce va stârni perplexitatea Europei”. Altfel spus monumentele, muzeele, sit-urile istorice, operele de artă, în loc să fie protejate prin instituții centrale, care se află sub control parlamentar sau măcar sub ochii, mai mult sau mai puțin vigilenți, ai presei centrale sunt lăsate la îndemâna Consiliilor Județene, care nu au nici expertiza, nici mijloacele financiare de a avea grijă de ele.
Temerea generală este că la nivel local lucrurile vor fi scăpate de sub control, cel puțin în acest domeniu atât de sensibil. De pildă în cazul Roșiei Montana, unde e posibil să aibă loc exploatarea cu cianuri a aurului din zonă, autoritățile de acolo s-au pronunțat deja împotriva înscrierii localității pe lista patrimoniului UNESCO. Uneori la nivel local sacrificiile se fac mai ușor, în favoarea unor interese private.
Procesul descentralizării ar trebui să fie pozitiv, pentru că majoritatea domeniilor vor ajunge mai aproape de cetățeni. Marea problemă a Legii pentru care guvernul de la București și-a asumat răspunderea și care nu a fost dezbătută în Parlament mai de loc, este că în loc să întărească primăriile, mută întreaga putere la nivelul județelor și a șefilor Consiliilor Județene. Școlilor sau spitalelor, spre exemplu, li s-ar da mult mai multă atenție, dacă ar depinde de primari. Comunitatea îl penalizează mult mai repede pe primar, fiindcă este mai aproape de oameni, iar în acest cerc primarul ar fi la rândul lui mult mai responsabil pentru serviciile de care răspunde în fața aleșilor.
Pe de altă parte, legitimitatea dată de Legea alegerilor locale primarilor și șefilor consiliilor județene este destul de mică potrivit ultimei variante, care a fost folosită de altfel la scrutinul din 2012, fiindcă permite alegerea din primul tur a liderilor locali și județeni, indiferent de prezența la vot. E posibil ca în acest fel cineva să conducă un județ, cu toate avantajele date de Legea descentralizării, iar el să fi fost ales cu 20 de procente din 40% prezenți.
Întărirea rolului șefilor consiliilor județene prin atribuțiile primite odată cu descentralizarea ar trebui completate prin revenirea la algerea acestora din două tururi de scrutin, în așa fel încât să fie încurajată competiția.
Descentralizarea poate, deci, aduce beneficii în zona educației și sănătății dacă județele au administratori buni, sau dimpotrivă poate avea efecte negative în ceea ce privește patrimoniul, construcția drumurilor naționale, și mai ales mediul, unde avizele s-ar putea să fie date cu mult mai multă ușurință decât se întâmpla la ministere. Din nou exemplul Roșia Montana este concludent, fiindcă ministerul a refuzat până acum să dea avizul de mediu, în vreme ce direcția județeană ar putea fi mult mai maleabilă și chiar mai ușor de cumpărat.
