Despre satiră și umor în anii comunismului s-au scris teze întregi de doctorat, care fac o tipologie a subiectelor și a glumelor sau a bancurilor ce au circulat, analizează similitudinile, influențele și diferențele dintre ele în spațiul est-european, stabilesc adevărate fluxuri de circulație și, în ultimă instanță, te fac pînă astăzi, citindu-le, să zîmbești.
Ceea ce s-a studiat mai puțin, atît cît știu, este tipologia, s-ar putea spune, a bufonilor, a artiștilor ce au îndrăznit să inventeze o mare parte a lor și să le pronunțe în public pe o scenă, unii în rolul unui soi de dizident ad-hoc, nu odată riscîndu-și cariera de actori, atunci cînd, pentru a-l cita pe Mircea Crișan, nu au găsit cu cale să se transforme în... „albină”, adică după expresia lui, „să o roiască” în Occident.
La fel, mai puțin studiată este măsura în care circulația acestui tip de satiră a fost permisă de oficialități, ca o supapă necesară direcționării spre ridicol și aplanării unor nemulțumiri și exasperări populare.
Actorul Mircea Crișan, care s-a stins din viață zilele trecute și ale cărui funeralii s-au desfășurat astăzi la Düsseldorf, în Germania, este, probabil, pentru România, figura cea mai marcantă în domeniul satirei, din primele decenii ale comunismului, pînă la stabilirea sa în Occident, în 1968.
Practic necunoscut generațiilor mai tinere din țara sa de origine sau din Moldova - nimeni nu s-a gîndit să-i reediteze pe disc cupletele celebre scrise împreună cu prietenii săi Alexandru Andy și Radu Stănescu - Mircea Crișan a marcat și într-o mare măsură a deschis ochii celor contemporani lui. Spectacolul său, „Eu și materia moartă”, pus în scenă la Teatrul de Păpuși și Marionete Țăndărică, ar putea fi, pînă astăzi, un prototip al teatrului de cabaret românesc de cea mai bună calitate.
Dar, Mircea Crișan este, aparent, mai cinstit în Germania, unde s-a stabilit după evadarea sa de la Paris, în timpul unui turneu. În urmă cu o săptămînă doar, unul din posturile de televiziune culturale germane, Eins Festival, îi evoca figura alături de o cunoscută actriță de teatru și cabaret Gisela Schlüter (1914-1995).
Mircea Crișan în spectacol în Germania...
Pentru cei care nu știu, Mircea Crișan s-a născut în 1924 la București, unde a studiat, după ce România a întors armele, între 1944 și 1946, în clasa de artă dramatică a Mariei Filotti. Debutul și l-a făcut la Teatrul evreiesc Barașeum, într-un spectacol pe un text de Shalom Alehem. Shalom Alehem, un autor care, peste decenii, în anii '70, avea să-l facă extrem de popular în Germania, în rolul principal al celebrului music hall Fiddler on the roof/Violonistul pe acoperiș, rebotezat pentru scena germană Anatevka.
În România, a jucat la Teatrul Armatei, la Savoy și la Teatrul de Estradă. Peste ani, într-un interviu apărut în 2002, în România Liberă, avea să-și amintească împrejurările în care l-a cunoscut, în 1947, pe Nicolae Ceaușescu, pe atunci general, care i-ar fi spus: „Asta este diversiune burghezo-moșierească! Abați atenția clasei muncitoare de la probleme și faci lumea să rîdă!!”
Venirea lui Ceaușescu la putere, în 1965, - spunea el într-un alt interviu, cu Sorin Cunea, la Europa Liberă - avea să-l determine să se decidă să râmînă în Occident, prevăzînd, înaintea altora, ce curs avea să ia politica culturală a României...
Dar, vă las să-l ascultați mai bine, în documentul care urmează, un extras din Arhiva istorică a postului nostru de radio...
