În zilele următoare, la Vilnius, parafarea Acordului de Asociere și de Liber Schimb va permite Republicii Moldova să treacă un prag simbolic pentru destinul său. Guvernarea s-a mobilizat, mediile de informare au lansat campanii de promovare a valorilor europene: libertate de exprimare, stat de drept, educație, prosperitate…
Însă odată încheiat fastul ceremoniilor, vom reveni, implacabil, la realitățile de acasă, unde eforturile de europenizare se izbesc de împotrivirea virulentă a comuniștilor. După ce au avut și ei un flirt cu Occidentul, prin 2005-2006, ajunși în opoziție comuniștii și-au schimbat (a câta oară!) azimuturile geopolitice. Azi, pentru PCRM asocierea cu Bruxelles-ul înseamnă trădare națională și, mai rău, dinamitarea relațiilor cu Rusia. Dacă dorim să ne europenizăm, susține Voronin, o putem face cel mai bine aderând la Uniunea Vamală a lui Putin!
Mitingul de sâmbătă, 23 noiembrie, al PCRM a pus în scenă, convingător, aceste „perle” ale gândirii primului comunist al țării, dar mai ales ne-a arătat ce fel de viață ne așteaptă sub o nouă guvernare comunistă. Marea problemă în Moldova în acest moment nu o reprezintă dezbaterile ideologice sau dilema Est/Vest, ci faptul că o eventuală revanșă comunistă, la alegerile din 2014, va anula toate libertățile democratice dobândite și consolidate în ultimii 4 ani.
Am putea, firește, relativiza belicoasa retorică a comuniștilor pentru că, nu-i așa, Opoziția trebuie să fie dârză, intransigentă, chiar „feroce”. Însă combativitatea unui partid de opoziție nu trebuie împinsă până acolo încât să pună în discuție valorile fundamentale ale societății. Pericolul e real: PCRM rămâne un partid puternic și dispune de o importantă capacitate de mobilizare a propriilor suporteri.
Voronin și comilitonii săi au o mare problemă cu presa, împroșcând injurii și promisiuni de răfuială fizică. Ultimul incident de acest fel l-a avut ca protagonist pe Iurie Muntean, fruntaș PCRM, care a amenințat o jurnalistă de la o televiziune de știri. Ideologul comunist, Mark Tkaciuk, a clamat la mitingul din 23 noiembrie că Partidul Comuniștilor nu va mai respecta legile adoptate de Coaliția Pro-Europeană. Voronin, la rândul său, regretă sincer că nu a semnat planul Kozak în 2003, pentru a avea, azi, o Moldovă croită după tiparele Moscovei.
În campania electorală din 2014, comuniștii vor îmbrățișa discursul justițiar, cu priză la populație, uitând de corupția de pe timpul guvernării lor și de averile ilicite pe care ei înșiși le-au agonisit. La fel a procedat și Lukașenko în Belarus, când venea la putere în 1994: a instaurat „ordinea” și a strivit democrația. Comuniștii au destule informații incriminatoare – presa a lucrat din greu pentru ei, investigând afacerile dubioase ale actualei guvernări, așa cum nu și-a permis în cei 8 ani ai regimului Voronin. Comuniștii vor folosi aceste informații nu pentru a face dreptate și echitate socială în Moldova, ci pentru a-și îngropa adversarii, curățind terenul pentru un nou regim cleptocratic.
Dacă vor să supraviețuiască, partidele din Coaliție vor trebui să realizeze rapid niște beneficii pentru populație. Să-i convingă pe donatorii externi de oportunitatea unor investiții și programe sociale. Peste un an, mi-e teamă că nu „valorile europene” vor decide rezultatul alegerilor, ci portmoneul alegătorului.
Poate sună frustrant, dar ar fi nevoie de oarece moderație și înțelepciune și din partea forțelor democratice rămase în afara guvernării și a partidelor extraparlamentare pro-europene, care vor miza pe acțiuni de „demascare” a actualei puteri. „Nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește”, spune un proverb românesc. Nu faci europenizarea printr-un iureș voinicesc asupra liniilor inamice. E un război de uzură, în care contează fiecare palmă de pământ câștigat: cu luciditate, răbdare și tenacitate.
