În urmă cu zece ani, reîntors dintr-o vizită în China, Victor Ponta – pe atunci ministru în guvernul Adrian Năstase – declara că „România poate reprezenta pentru China poarta de intrare în Uniunea Europeana”. Este exact formula care a fost folosită acum, cu ocazia vizitei în România a premierului chinez şi a Forumului Economic care a adus la Bucureşti 16 lideri din Europa centrală şi de est. Putem deduce de aici că, timp de un deceniu, nu s-a întâmplat mare lucru în ce priveşte prezenţa Chinei în această parte a Europei şi că, în consecinţă, e necesar un nou început.
Sosirea prim-ministrului chinez în capitala României a declanşat, la posturile TV subordonate puterii, o adevărată criză de adoraţie mistică faţă de ţara care a devenit o mare putere mondială. Regăsim un laitmotiv mai vechi, pentru că elogiul miracolului economic chinez a făcut parte integrantă din mitologia comunistă. Sigur, de data aceasta mitul are acoperire în realitate şi nimeni nu contestă spectaculoasele progrese şi mai ales uriaşul potenţial economic al Chinei. În plus, guvernul de la Beijing a apărut în ipostaza foarte avantajoasă de Moş Crăciun, care a venit să împartă un sac plin de bani. „Investiţii excepţionale”, „Bani din China” – cam aşa sunau titlurile scrise cu litere mari pe ecranele televizoarelor. În fapt, nu ni s-a spus cu precizie care este volumul investiţiilor pe care Beijingul este dispus să le facă. Patru miliarde de euro? Şase miliarde? Opt? Zece? Acest vals al cifrelor a dat un plus de mister şi de atracţie mirajului sacului cu bani.
Dacă proiectele despre care s-a vorbit se vor concretiza, atunci e foarte bine. Deocamdată însă ştim prea puţin despre ele încât excesul de entuziasm este cam deplasat. Şi mai e ceva. Vizita premierului chinez a scos din nou la suprafaţă, prin ricoşeu, sentimente antioccidentale şi nostalgii comuniste. Au fost puse faţă în faţă imaginea unei Uniuni Europene care ne ceartă şi ne impune bugete de austeritate şi imaginea unei Chine generoase care împarte bani cu amândouă mâinile. De asemenea, unii au profitat de ocazie şi au afirmat că reuşita Chinei este o dovadă că ne-am pripit despărţindu-ne de comunism. Raţionament complet fals, pentru că boom-ul economic chinez se datorează tocmai aplicării unor reţete capitaliste. Până una-alta, China este un stat totalitar, în care domneşte partidul unic şi unde libertăţile individului sunt în suferinţă. Aşa că declaraţia euforică a lui Victor Ponta cum că între China şi România s-a instaurat o „prietenie politică”mi se pare nelalocul ei.
