Victor Neagu: Născut pe 28 iunie 1983, în Bălți. A absolvit liceul în Marea Britanie. Licența și-a obținut-o în Relații Internaționale, iar masteratul în Politici Publice la Universitatea Alexandru Ioan-Cuza, Iași. A făcut studii și cercetare în domeniul e-guvernării și dezvoltării internaţionale în Marea Britanie și SUA. Din 2008 este Specialist în Comunicare la Oficiul Băncii Mondiale din Moldova. Anterior a lucrat în cadrul Ambasadei Marii Britanii la Chișinău, Programul Națiunilor Unite pentru HIV/SIDA și în proiecte finanțate de guvernul SUA.
Luni
Nu-mi plac zilele de luni. Sunt prea adanc ancorat in serile relaxante de duminica. Lunea aceasta am dormit ceva mai mult pentru ca mi-am lasat baiatul acasa din cauza unei infectii virale, care parca printr-o putere magica se raspandeste cu viteza luminii in randul copiilor de varsta lui. Am noroc de soacra-mea care are un program ceva mai flexibil si a acceptat cu mare drag sa-l cocoleasca toata ziua. E bine sa-i ai pe cei dragi aproape atunci cand ai nevoie de o mana de ajutor, iar Teo e in culmea fericirii cand ramane cu bunicii. Si asta pentru ca oricat ai incerca, ca si parinte, nu prea poti sa-i influentezi pe bunici la capitolul „educatia nepotilor”. Eu si sotia ne-am resemnat definitiv, dar oricum mai incercam sa-i aliniem la rigorile noastre.
La serviciu lunea e ca de obicei plina de discutii si planuri ce vizeaza urmatoarele cinci zile. Impreuna cu colegii de la Centrul de Jurnalism Independent participam la Clubul de Presa unde incercam sa punem in discutie o problema extrem de complexa, si anume restructurarea sistemului de alimentare centralizata cu energie termica. Vorbim cu vreo 10-15 jurnalisti si incercam sa prezentam optiunile viabile pentru restructurarea Termocom-ului si crearea unei entitati care ar asigura servicii de calitate chisinauienilor si ar fi viabila din punct de vedere operational si financiar. Ajung tarziu acasa si nu prea am timp decat pentru a privi o dezbatere televizata in stilul tipic politicului nostru. Fara argumente, fara respect reciproc si fara multa sinceritate.
Marti
Incerc sa limitez consumul de cafea pe parcursul zilei de lucru, dar astazi am avut nevoie de una chiar acasa, desi acasa, de obicei, prefer ceaiurile dimineata. Traseul batatorit ma duce la serviciu, unde o colega, pentru a-mi energiza dimineata, imi arata o secventa din emisiunea Moldova are Talent. Eu nu urmaresc acest show, dar acele exemple pe care le-am vazut pana in prezent imi creeaza impresia ca este mai curand un show de comedie decat cautarea neobosita a talentelor patriei. E bine ca vin si astfel de show-uri la noi, dar cred ca mai avem mult de lucru aici. Urmeaza apoi o discutie comparativa despre un alt show, din Romania, si remarc ca noi, cei din Moldova, suntem firi suparacioase, care nu acceptam deseori critica, si nu putem iesi cu gratie dintr-o situatie in care exista altii mai buni ca noi. Cred ca acest lucru ingreuneaza si acceptarea unei schimbari mai rapide in societatea noastra.
Nu stiu daca rutina zilei merita prea multa atentie, dar chiar si in aceasta rutina dai peste oameni deosebiti, de la care ai ce invata. Cel putin la capitolul cunostinte si know-how am marea bucurie de a fi intr-un mediu care zilnic produce ceva nou. Astazi spre exemplu m-am familiarizat cu recomandarile unui studiu privind crearea locurilor de munca in Europa si Asia Centrala, studiu care va fi prezentat si la Chisinau pe la mijlocul lunii decembrie. Deseori mi-as dori sa avem un interes mai mare din partea media, societatii civile, sectorului privat si public pentru cunostintele de ultima ora care sunt impartasite gratuit, dar au un cost mare de producere. Cred ca accesul la informatie de calitate inseamna diferenta dintre o performanta stralucita si una mediocra in ziua de azi. Noi suntem insa cuprinsi de un oarecare dezinteres fata de nou.
Miercuri
Dupa amiaza este dedicata planificarii unei vizite in teren la un proiect finantat de Banca Mondiala. Un proiect important pentru comunitatile Moldovei deoarece aduce gradinite moderne in zonele rurale ale tarii si ofera sansa unui viitor mai bun pentru picii nascuti pe acest pamant. Azi seara imi iau baiatul de la gradinita. E in convalescenta, dar l-am reincadrat in campul academic dupa o scurta boala. Discutia cu sotia in drum spre casa este interesanta pentru ca pomenim, printre altele, ideea unei calatorii scurte la Iasi pentru a vedea un film in original, cu subtitre in romana, si a face o vizita la Mall sau la Mitropolia Moldovei. Imi place foarte mult sa calatoresc. Cu avionul, cu trenul, cu masina si o fac de fiecare data cu sufletul unui copil care descopera ceva nou.
Joi
O dimineata care incepe mai devreme ca altele. Pe la 8 urc in masina cu destinatia Panasesti, Straseni si Todiresti, Ungheni. Vizitez doua gradinite renovate cu finantare din partea Parteneriatului Global pentru Educatie. Satele Moldovei sunt frumoase, cu oameni gospodari si cu suflete mari, dar sunt atat de diferite de satele Germaniei sau chiar a Ungariei. Decalajul rural-urban e enorm la capitolul servicii publice, infrastructura, oportunitati si dezvoltare economica. Acest lucru limiteaza oportunitatile multor tineri talentati si-mi trec prin cap aceleasi ganduri pe care le impartaseam idealist la 20 de ani. Mi-as dori foarte mult ca fiecare persoana din Moldova sa se bucure de oportunitati egale pentru a-si fructifica talentele si abilitatile si a contribui la dezvoltarea acestei bucati de pamant.
Revin la Chisinau in intunericul serii. Serile de joi imi pompeaza multa buna dispozitie in sange pentru ca ma apropie de weekend, dar in aceasta seara de joi am ocazia sa-i urez un La Multi Ani calduros tatalui meu. Face 52 de ani. Am mostenit si am invatat multe lucruri bune de la tatal meu si-i multumesc pentru asta, si ma bucur ca avandu-l alaturi, suntem 4 generatii de Neagu. Iacob, Anatol, subsemnatul Victor si Teodor Neagu. Primul si ultimul, adica generatia 1 si 4, nascuti romani care nu stiu ce inseamna a-ti redobandi cetatenia proprie. Uite asa e roata vremii.
Vineri
Ma trezesc cu gandul ca partea cea mai frumoasa a zilelor de vineri sunt serile. Seara de vineri este dedicata fara rezerve sotiei si fiului, iar cand adoarme Teo si unui pahar bun de vin, mai ales de cand nu-l cumpara Federatia Rusa. Si asta-i seara cand se poate deschide si o carte scrisa de Busuioc sau Cioran si te poti simti intr-un fotoliu, acasa, in largul limbii tale.
La serviciu imi incep ziua prin a scrie un blog despre o initiativa inovatoare pe care a realizat-o Moldova. Proiectul www.budgetstories.md analizeaza cum sunt cheltuiti banii publici si prezinta aceasta informatie publicului intr-un mod usor de inteles. Astazi se incheie Summitul de la Vilnius si eu sunt imersat in citirea stirilor. Vilnius a fost mediatizat pe larg la noi si reprezinta o portita spre Europa care ofera sansa unui curs ireversibil. Sper sa fie asa, dar adevarata ireversibilitate a acestui curs este tema de acasa a clasei politice moldovenesti. Iar mai important decat acest angajament institutional este doar schimbarea ireversibila de mentalitate si valori pe care trebuie s-o realizam cu totii, impreuna, ca societate. Fara a idealiza prea mult avantajele si beneficiile integrarii europene, munca, cinstea, bunul simt, respectul reciproc, adevarul, dreptatea, echitatea sociala, libertatea raman a fi valori general umane si ele trebuiesc readuse acasa, in familie, in scoala, in societate, in administratie. Este o seara optimista pentru Moldova si eu sper sa construim cu totii multe lucruri frumoase pe acest val de optimism.
