Gheorghe Cojocaru: „Deşi a fost prezent la reuniunea Parteneriatului Estic de la Vilnius, preşedintele Victor Ianukovici, după cum a şi anunţat anterior, nu şi-a pus semnătura sub acordurile de asociere a Ucrainei la Uniunea Europeană, în pofida protestelor de la Kiev, orchestrate de forţele de opoziţie. Principalul motiv al acestei decizii ar fi de natură economică, Ucraina riscând să piardă enorm, în urma închiderii pieţelor şi deteriorării relaţiilor economice cu marele său vecin din răsărit.”
Europa Liberă: În consecinţă, între Ucraina şi Republica Moldova a apărut, de fapt, un hat, ca să zicem aşa. Cum poate fi caracterizată situaţia celor două state vecine, după ce, iată, Chişinăul a parafat, iar Ucraina a refuzat să semneze Acordul de Asociere?
Gheorghe Cojocaru: „Practic, odată cu parafarea acordurilor de către autorităţile de la Chişinău, şi Republica Moldova, şi Ucraina – care a parafat aceste acte importante încă anul trecut – se vor regăsi pe aceleaşi poziţii, în relaţiile lor oficiale cu Uniunea Europeană, în acest fel, realizându-se o aliniere a celor două state vecine, în raport cu comunitatea europeană. Numai că, dacă Republica Moldova se va număra printre premianţii Parteneriatului Estic, Ucraina, dimpotrivă, s-a înscris printre restanţierii clasamentului. De unde şi atitudinea diferită din partea Bruxellesului faţă de autorităţile de la Kiev şi cele de la Chişinău. Această diferenţă de atitudine nu ar trebui, bineînţeles, să provoace vreun fel de „ameţeli de pe urma succesului” responsabililor de la Chişinău, mai ales că uşa UE rămâne deschisă în faţa Ucrainei vecine.”
Europa Liberă: Prin urmare, sugeraţi că au rămas în acelaşi pluton şi Kievul, şi Chişinăul? Dar totuşi decizia Kievului de a zăbovi, cel puţin, cu semnarea acordurilor de asociere deja a indus nişte stări de spirit mai revoluţionare sau mai roşii la Chişinău. Cum va influenţa de acum înainte poziţia Kievului situaţia din Republica Moldova?
Gheorghe Cojocaru: „Republica Moldova are nevoie de solidaritatea şi includerea plenară a Ucrainei în acest proces de apropiere de Uniunea Europeană, pentru ca, prin exemplul pozitiv al societăţii ucrainene, şi evoluţiile sale democratice interne să câştige în consistenţă şi să devină previzibile. Pauza, pe care a cerut-o Kievul pentru a-şi clarifica raporturile cu Moscova, nu poate întoarce roata istoriei înapoi, iar, dacă în acest interval de timp Ucraina va reuşi să identifice şi soluţiile la gravele probleme economice cu care se confruntă, atunci momentul Vilnius va putea fi recuperat.”
Europa Liberă: Dar, dacă Ucraina totuşi va întârzia să ia o decizie fermă în raport cu UE pentru că Ianukovici are alegeri prezidenţiale, are proteste pro şi contra? Deci situaţia rămâne destul de dificilă, ce se va întâmpla în continuare?
Gheorghe Cojocaru: „Situaţia Ucrainei rămâne neclară deocamdată. Dar, dacă Ucraina va ezita să-şi aprofundeze relaţiile cu UE şi va da preferinţă altor opţiuni, bineînţeles că Republica Moldova va rămâne descoperită, în faşa imensului spaţiu estic, fapt care ar putea avea drept urmare slăbirea forţelor politice de orientare europeană de aici. Iată de ce Chişinăul are nevoie de o Ucraină angajată pe calea integrării europene, după cum şi Ucraina însăşi are nevoie vitală de UE, ca şi de menţinerea relaţiilor sale tradiţionale cu Federaţia Rusă.”