Născut la 15 iulie 1995, în Chişinău. Îşi face studiile la Liceul Teoretic Gaudeamus în clasa 12-ea, profil economic. Fost preşedinte al Senatului Liceal, activează în prezent în mai multe ONGuri (ex: Viceprimar al Consiliului Local al copiilor şi tinerilor din mun. Chişinău).
Luni
Am început săptămâna cu totul diferit de cum o fac deobicei. Odată ce acele ceasornicului au dat start celei mai lungi zile din săptămână, eu, mă aflam pe cărarea ce ducea către dor. La propriu, vorbind cât se paote de serios. Patru de yero îmi arată ceasul şi mă aflu la graniţa Moldova-Ucraina, în drum sore casă, spre dor. Mă întorceamde la un proiect intercultural, organizat în Germania. Un program unic cu oameni de valoare şi experienţă deosebită.
Luni mă înfricoşează. Ziua ce dă start rutinei monotone. Însă lunia aceasta sunt fericit. Fericit, fiindcă aflasem că sesiunea de iarnă s-a schimbat pe miercuri.
Trei şi patru minute, mă aflu în incinta Direcţiei Generale de Educaţie, Tineret şi Sport. Are loc şedinţa ordinară a lunii decembrie a Consiliului Local al Copiilor şi Tinerilor din municipiul Chişinău. Preşedinţii de comisie prezintă rapoartele de activitate, iar eu stau pe gânduri.
Înainte de a oficiliza încheierea zilei cu un somn, am decis să fac o plimbare prin centrul oraşului. Aveam aceleaşi gânduri ca şi la consiliu. După o săptămână de absenţă, m-am culcat cu gândul: Oraşul meu. Cel mai frumos !
Marţi
Ce monoton. Ce plictisitor şi totodată plină de activităţi e ziua aceasta. Ora trei şi suntem în mijlocul şedinţei boardului de conducere al Consiliului. Discutăm, dezbatem, argumentăm şi căutăm compromise. Suntem la etapa unei noi comisii, crearea căreia o privesc foarte sceptic.
În sfârşit şi ceva care îmi bucură sufletul. Întrevederea pe care o aşteptam deja de o săptămână. Mă văd cu un prieten bun, care a apărut recent în rutina mea zilnică. Cel puţin cineva mă înveseleşte în această zi.
Stau la marginea patului. Mă gândesc că mâine am sesiunea de iarnă la engleză. Ştiu că am să o dau bine, dar mă gândesc dacă îmi place cum scrie stiloul meu. Hmm, mi se pare că e perfect pentru ziua de mâine. Deci, noapte bună Chişinău !
Miercuri
In Parlament deputatii discuta motiunea de cenzura inaintata de comunisti. La dezbaterile dinaintea votului, premierul Iurie Leancă a apărat politica integrării europene a Republicii Moldova, pe care opoziția comunistă și socialistă o consideră îndreptată împotriva intereselor naționale și a bunelor relații cu Federația Rusă. Motiunea a esuat. Eu, ca tanar asa si nu am inteles de ce ortacii lui Voronin nu doresc o Moldova europenizata.
Nervi ? Nici vorbă. Deşi am sesiune, sunt plin de energie şi fericit. De ce ? Fiindcă azi, am ocazia după ceva timp să mă odihnesc cu adevărat. Pe lângă vizita mea la Direcţie nu mai am nimic ce să mă sustragă de la irosirea timpului doar pe mine. M-am gândit că am să o petrec şi cu prietenii la o halbă de bere.
Nu mă aşteptam. Ninge ! Mă copleşeşte un tremurici. Presupun că sărbătorile de iarnă sunt de vină. Mereu le iubeam.
O zi perfectă. Nu mă aşteptam că mă voi simţi atât de împlinit. M-am distrat cu prietenii, am surprins căderea primelor fulgi şi am realizat că pentru fericire avem nevoie de puţin în viaţa noastră.
La final de zi o urare pentru toţi: Găsiţi-vă puţinul necesar în viaţă. Fiţi fericiţi cu adevărat !
Joi
Mă simt epuizat de forţe. Probabil aşa e fiecare joi la mine, deoarece sunt în aşteptarea zieli de vineri. Astăzi, meditez. Cum e felul oamenilor de a fi? De ce, atunci când ştii că persoana îţi este apropiată şi dragă,tu, eşti gata să renunţi la orice interacţiune din cauza unui mărunţiş.
Mă simt rătăcit în propriile cunoştinţe. Am sesiune la matematică, mâine. Nu ştiu cum mă voi descurca, deşi înţeleg că la un obiect real ai nevoie să înveţi doar exemplele şi să practici exerciţii, pentru ca să-ţi între în obiceiuri deja soluţionarea problemelor. Unu plus unul este doi, la asta se reduce toată matematica în viaţa reală.
Prietenii singur oferă ajutorul fără ca să le ceri. Învăţătura mea de azi. Nu găsesc metode de a exprima mulţumirea mea. Îi datorez un mulţumesc pritenului ce m-a ajutat cu practicarea matematicii înainte de teză. Iată aşa. Joia este o zi a dedicaţiilor. Mulţumesc prietenilor !
Vineri
Urmăresc fluxul de ştiri. Desigur mă interesează ce se mai întâmplă pe Maidanul de la Kiev. Admir curajul semenilor mei din ţara vecină şi mă gândesc la viitorul notru comun, este cel european!
Vineri, ziua aşteptată de toţi şi cântată prin intermediul versurilor Carla’s Dreams, de seară până următoarea zi de toţi tinerii. O zi cu nimic mai specială de altele. Totuşi, unica zi cu puterea de a finisa monotona rutină şi pentru acest fapt eu îi spun mulţumesc. Azi e ziua întrevederilor libere. Atunci când dedici timpul cui vrei tu. Eu ca deobicei îl dedic într-o companie, cu prietenii.
Planurile pe azi sunt simple şi totodată trezesc emoţii complicate şi mari. Ziua când toţi sunt buni şi toţi sunt prieteni. Triăiţi simplu, căci asta e cea mai mare realizare. Mottoul meu de azi: Hai să fim mai buni !
