Președintele Ucrainei Viktor Ianukovici a mers astăzi la Moscova cu speranța că va primi ajutoare economice rusești în schimbul suspendării procesului de integrare europeană. La orele dimineții se aștepta ca Ucraina să primească de la Kremlin un credit și gaze naturale la preț scăzut. Cât de folositoare vor fi aceste daruri? Vor ajunge ele cu adevărat la ucraineni? Într-o relatare tradusă de Mircea Țicudean corespondentul Europei Libere, Charles Recknagel, trece în revistă mai multe promisiuni de ajutor rusesc care nu s-au materializat niciodată.
Rusia și Ucraina
Ucraina are ea însăși experiență cu promisiuni rusești de ajutor niciodată materializate. În 2010 Moscova a promis gaze mai ieftine cu 30% în schimbul prelungirii contractului de închiriere a bazei navale de la Sevastopol cu cel puțin 25 de ani.
Așa-numitul „acord de la Harkov” a fost ratificat de cele două parlamente, dar Moscova a semnalat destul de repede că nu-l va respecta. Vladimir Putin, pe atunci premier, a spus la numai câteva zile după semnarea înțelegerii că „nicio bază militară nu merită atâția bani”.
Rusia a scumpit de atunci de câteva ori gazele livrate Ucrainei. În august 2011 Kievul plătea 350 de dolari pe mia de metri cubi, în noiembrie 2011 - 400 de dolari, iar în ianuarie 2013 prețul ajunsese la 430 de dolari pe mia de metri cubi.
Cu toate acestea, Rusia insistă că, fără acordul de la Harkov, prețul gazelor pentru ucraineni ar fi fost și mai mare.
Rusia și Serbia
Rusia a încercat să adâncească legăturile economice cu aliatul ei tradițional din Balcani, Serbia, mai ales în sectorul energetic, folosind ajutoarele și investițiile pentru a ține Belgradul aproape de Moscova.
Dar în realitate ajutoarele rusești pentru sârbi „curg” într-un ritm extrem de lent. Dintr-un ajutor de un miliard de dolari, promis de Moscova în 2011, Belgradul a primit numai 200 de milioane, cu care și-a cârpit deficitul bugetar, dar partea leului, 800 de milioane pentru modernizarea căilor ferate, încă n-a venit. Rusia spune mereu că încă n-a văzut din partea sârbilor proiecte convingătoare, dar asigură că nu și-a uitat promisiunea.
Rusia și Kirghistan
Când Moscova a căzut de acord să ofere Kirghistanului un credit de două miliarde de dolari în 2009 era tot în contextul unei dispute cu Vestul - ca acum cu Ucraina. Atunci terța țară erau Statele Unite, care supărau Rusia folosind baza militară de la Manas, lângă Bișkek.
Kurmanbek Bakiev, pe atunci președintele țării, a liniștit Moscova anunțând că baza va fi închisă, iar Rusia a promis de îndată Bișkekului ajutoare de miliarde de dolari.
Numai că fluxul de asistență rusească s-a oprit aproape instantaneu, după ce Bakiev a semnalat că ar putea totuși prelungi contractul cu americanii.
Rusia și Islanda
Cea mai bizară promisiune de ajutor rusesc pentru străinătate a fost pachetul de salvare de 5,4 miliarde de dolari oferit Islandei după ce sistemul bancar al insulei din Atlanticul de nord a fost distrus la începutul crizei din 2008.
De la început oferta a părut mai mult de vitrină, venind într-un moment când nici partenerii occidentali tradiționali ai Islandei nu o puteau ajuta.
Până și ambasadorul rus la Reykjavik s-a arătat sceptic, spunând la televiziunea rusă că Islanda o să înapoieze împrumutul în... heringi.
Dar promisiunea către islandezi, iar ceva mai recent, în împrejurări similare, către ciprioți și-a făcut probabil singurul efect urmărit de Kremlin: acela de a capta atenția presei, oferind lumii imaginea unei Rusii în stare să joace rolul salvatorului pe scena mondială.
