Un guvernant, pentru care avem tot respectul, a vorbit zilele astea despre corupţie. A vorbit frumos, a vorbit tranşant. Guvernantul a recunoscut, pe bună dreptate, că succesele repurtate în lupta contra corupţiei sunt liliputane. A regretat faptul că nu prea avem cinovnici, judecători, vameşi şi poliţişti băgaţi în puşcărie pentru corupţie. Dar a precizat, cu mîndrie, că recenta arestare a unor judecători care luau mită e un început, un început care arată dorinţa fermă a autorităţilor de a stîrpi corupţia.
Ce să spun? Discursul guvernantului pare simpatic, fără doar şi poate. Şi intenţia lui de a desfiinţa hidra corupţiei pare sinceră. Dar vreau şi să-l contrazic. Recenta arestare a judecătorilor nu mi se pare nici pe departe un început promiţător. E aceeaşi Marie, cu altă pălărie. De fapt, nimic nou nu s-a întîmplat. Şi în anii precedenţi au tot fost arestaţi şi învinuiţi oameni cu funcţii importante. Dar mai nimeni dintre ei nu a ajuns după gratii. Apropo, ce se mai întîmplă oare cu fostul şef al fiscului căruia i s-au adus învinuiri grave mai multe luni în urmă? E vinovat el sau nu?
De aceea, repet, nu văd nimic deosebit. Un început vom avea numai şi numai atunci cînd cei corupţi vor ajunge să-şi ispăşească vina în închisoare. Acesta ar fi cu adevărat un început. Pînă să se întîmple aşa ceva, toate arestările şi învinuirile mă lasă rece, iar toate declaraţiile răsunătoare mi se par nişte baloane de săpun.
După 22 de ani de proliferare a corupţiei pe toate palierele, a venit timpul să vedem nişte vinovaţi după gratii. Îmi dau seama că şi guvernanţilor şi judecătorilor nu le este uşor. Bunăoară, cum să-l bagi în puşcărie pe un vinovat care are 99 de cumetri influenţi? Da, e foarte greu, chiar imposibil, pesemne. Dar în atari condiţii şi discursurile despre lupta cu corupţia sunt un soi de exerciţiu stilistic demagogic şi steril.
