Ariel Sharon, unul din cei mai influenți lideri din istoria Israelului, comandant militar care în culmea carierei sale a redesnat harta politică israeliană, a încetat din viață în vîrstă de 85 de ani la un spital din apropiere de Tel Aviv, unde se afla în comă, in urma unui accident cerebral suferit în 2006.
Ariel Sharon şi-a lăsat ca nimeni altul amprenta în politica Orientului Mijlociu, prin invaziile miliare, construirea de aşezari evreiesti In Gaza si Cisiordania și apoi prin decizia de a se retrage din Gaza, scrie agentia Reuter.
A fost idealizat si demonizat deopotriva. Timp de 30 de ani a deţinut diferite portofolii ministeriale, mai ales la apărare și externe și a fost premier intre 2001 si 2006.
„Ca unul care am luptat in toate razboaiele Israelului am invatat din proprie experienţă că fara a avea o forta militara importanta nu avem nici o şansă sa supravieţuim in aceasta regiune. Dar am invaţat, tot din experienţă proprie, că numai sabia nu poate nu poate sa decidă asupra teritoriului disputat al acestei ţări”, spunea Sharon în 2005, explicînd decizia de retragere a Israelului din Gaza.
A fost comandat militar in armata isaeliana de la infiinţarea ei în 1948, a jucat un rol esenţial in războaiele din 1956 şi 1967 şi a supravietuit unor dezbateri crincene legate de rolul jucat in masacrul din taberele de refugiaţi din Liban, de la Sabra si Shatila, pe cind era ministrul apararii al Israelului.
A fost poreclit de palestinieni „Buldozerul” pentru promovarea construirii de aşezari evreisti in teritoriile ocupate şi „Măcelarul” pentru rolul jucat in masacrele din 1982.
S-a nascut in 1928 în Palestina britanica din parinti evrei belaruşi şi cariera sa militara, intinsa pe 25 de ani, l-a pus in postura de a fi unul dintre cei mai faimoşi generali israelieni, alaturi de David Ben Gurion, care este considerat fondatorul statului Israel.
Sharon a fost direct implicat in cele mai importante momente ale istoriei ţării sale. Analistul politic israelian Bernard Susser explică:
„Asta a inceput in anii '50 şi '60 in perioada in care premier era Ben Gurion. Este celebra caracterizarea pe care i-a facut-o Ben Gurion, că Sharon nu este omul care sa se opreasca la semaforul rosu. Si asta a fost evident in războiul din Liban, unde ca ministru al apărarii a avut o agenda diferita de a cabinetului premierului Menachem Begin şi şi-a urmat agenda proprie strălucitor, dar pina la urma, asta s-a terminat cu o tragedie.”
Acea invazie israeliana din Liban a oprit Autoritatea Palestiniana sa foloseasca Libanul pentru a lansa atacuri asupra Israelului. Palestinenii il considera pe Sharon principalul răspunzator al masacrelor de la Sabra şi Şatila.
In 2000, Sharon, atunci lider al opozitiei a vizitat, moscheea Al-Aqsa, cel mai sacru loc al musulmanilor din Ierusalim, dar si locul Templului de pe Munte, loc sfint si al evreilor. In urma vizitei, palestinienii au declansat a doua intifada.
In 2005, ca premier, Sharon a decis retragerea din Fişia Gaza si din citeva părţi din Cisiordania, punind capat cîtorva zeci de ani de control militar israelian asupra regiunii.
Partidul pe care l-a creat, se răzvrateste, Sharon pleaca din partid si infiinţeaza partidul de centru dreapta Kadima. Analistul Bernard Susser spune ca e foarte dificil de înţeles aceasta schimbare politica majora a lui Sharon, considerată însă drept una dintre cele mai importante ale guvernului său.
„S-ar putea sa nu ştim niciodata. Pot sa speculez, ca, la batrineţe (Sharon avea atunci 75 de ani) a vrut sa işi lase amprenta in instoria ţării sale si a Orientului Mijlociu. Ştia ca i-a mai ramas puţin timp şi vroia sa lase moştenire graniţe clare pentru Israel şi chiar sa creeze o forma diferita de guvernare, mai apropiata de sistemul prezidenţial decît de democratia de tip parlamentar.”
Ajuns la bătrânețe, Ariel Sharon a spus într-un imnterviu că şi-ar dori să faca un singur lucru: sa ajunga la pace.
A fost casatorit de doua ori. Prima soţie a murit intr-un accident de maşină in 1962. Au avut impreuna un fiu, care a fost impuşcat din greşeala de un prieten in 1967.
S-a recasatorit in 1963 cu sora fostei soţii, care a murit de cancer in 2000. Au avut împreuna doi fii.
Lui Sharon îi plăcea să mănânce copios și era un admirator al spectacolelor muzicale de pe Broadway.
Premierul isrealian Beniamin Netaniahu a dat publicităţii un comunicat in care spune ca Ariel Sharon a fost un mare conducator si memoria sa va fi pastrata pentru totdeauna de israelieni.
