Moldovenii se află actualmente, vizavi de posibilitatea de a lucra în occident, în situația în care se aflau românii acum două decenii.
Restricțiile impuse românilor au continuat, de altfel, chiar și după ce România a intrat (împreună cu Bulgaria) în Uniunea Europeană în 2007.
În momentul în care România și Bulgaria au intrat în UE, unele țări vechi ale Uniunii au putut impune o serie de restricții în privința accesului la piața muncii, restricții ce au putut fi menținute până în 2011, iar în cazul Angliei au putut chiar fi prelungite cu doi ani, pînă pe 1 ianuarie anul acesta. Ba chiar, cum s-a văzut, Londra ar dori să continue să mențină restricțiile, chiar cu riscul încălcării unuia din principiile fundamentale pe care se bazează Uniunea Europeană, și anume: libera circulație.
Dintre țările Europei Occidentale, doar doua au decis de la inceput sa nu impuna nici o restrictie lucratorilor din Europa de Est – este vorba de Suedia si Finlanda. Alte țări si-au liberalizat piata muncii doar in anumite sectoare. Astfel, in Italia lucrătorii estici nu au avut nevoie niciodată de permis de munca in agricultura, industria hoteliera, constructii si inginerie.
In alte țări, patronii au putut angaja lucrători din noile țări membre, insa numai daca dovedeau că pentru posturile respective nu puteau fi găsiți lucratori din celelalte 25 de state ale UE, câte erau atunci.
Dintre tarile foste comuniste intrate in UE inaintea Romaniei, Polonia e țara din care provine cel mai mare flux de lucratori ajunsi in Vest, în primul rand în Irlanda si Marea Britanie. Românii si bulgarii prefera sa mearga in Spania, careia i se adauga, in cazul romanilor, si Italia.
Comisia UE a argumentat întotdeauna că prin ridicarea restricțiilor impuse țărilor partenere ar fi combatuta in mod mult mai eficace munca la negru si că, pe de alta parte, efectul acestei migratii – in mare parte sezonieră – asupra economiei tarilor-țintă este mai degraba pozitiv.
