În România un partid parlamentar este pe cale să fie înghițit definitiv de coaliția de guvernământ, care însumează oricum 70 la sută din Parlament. Pe de altă parte, deși este atât de puternică majoritatea care guvernează la București, legislativul pare paralizat și supus întru totul deciziilor executivului. Opoziția autohtonă se comprimă periculos, în vreme ce presa este tot mai fragilă. Arată un studiu publicat astăzi de Institutul pentru Politici Publice.
Dacă ar fi să luăm în discuție cele șapte criterii care definesc o democrație (după modelul de cercetare folosit de Freedom House) am putea constata că, de fapt, România are probleme în câteva puncte cheie. Firește că avem de-a face cu (i) alegeri libere și relative corecte, iar (ii) dreptul de a alege și de a fi ales este respectat. Totuși (iii) guvernul nu funcționează transparent, nu furnizează suficiente detalii despre ceea ce face și nu este aproape de loc deschis către organizațiile mediatice sau neguvernamentale care îl critică. Există de asemenea o serie de anchete în privința felului în care se fac achizițiile publice. (iv) Libertatea de expresie este asigurată prin Constituție, însă marile trusturi mediatice au devenit jucători politici în arena electorală cu toate implicațiile care decurg de aici, inclusiv cenzura sau autocenzura pe care și-o asumă tot mai mulți jurnaliști români. (v) Dreptul de asociere și organizare este respectat, dar în privința criteriului care privește (vi) statul de drept lucrurile sunt discutabile, mai cu seamă că Raportul Comisiei Europene dat publicității săptămâna trecută observă o deteriorare treptată a independenței justiției, prin declarații ale politicienilor care vor să intimideze magistrații. (vii) Există de asemenea reclamații privind nerespectarea drepturilor omului, făcute în special de maghiari, care se plâng că nu li se respectă dreptul la școală sau la justiție în limba maternă sau pur și simplu că sunt discriminați la angajare din rațiuni etnice.
O cercetare a Institutului pentru Politici Publice (IPP) de la București scoate la iveală în special slăbiciunile parlamentului: de exemplu, 93 la sută dintre proiectele de lege adoptate de Parlament anul trecut au fost inițiate de Executiv. În plus parlamentarii fac orice pentru a evita dezbaterile, inclusiv amânarea unor proiecte, în așa fel încât să ajungă la termenul la care pot fi adoptate în mod tacit: 43 de acte normative au trecut în acest fel de Camera Deputaților în 2013. La lucrările Comisiei pentru modificarea Constituției nu au fost admiși reprezentanți ai presei sau ai organizațiilor neguvernamentale, iar la discuțiile diverselor comisii jurnaliștii sau reprezentanții societății civile sunt dați afară înainte de vot, mai notează Raportul IPP intitulat “Oglinda activității parlamentarilor în 2013”.
În primul lor an de mandat, 9 la sută dintre cei aleși în legislativul român și-au schimbat cel puțin o dată grupul parlamentar. Este vorba despre 52 de parlamentari care au plecat dinspre opoziție spre putere, cei mai mulți provin din partidul populiștilor (PPDD-Partidul Poporului Dan Diaconescu), care a obținut la alegerile parlamentare peste 14 la sută din voturi și care este pe cale să se dizolve în marea familie a socialiștilor, după cum a anunțat chiar astăzi unul dintre senatorii intrați pe listele populiștilor. Raportul IPP mai observă că în comisiile de specialitate, partidele nu-și trimit oamenii cei mai pricepuți, ci mai degrabă pe cei cu ambiții și influență. Așa a ajuns Gigi Becali în comisia Juridică a Camerei Deputaților, deși după aceea a fost condamnat de două ori la închisoare. Șeful Comisiei juridice din Senat, liberalul Tudor Chiuariu, condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare într-un dosar de corupție, și-a dat astăzi cu greu demisia din această funcție, dar vrea să rămână în Parlament, deși potrivit sentinței nu are voie să ocupe funcții elective sau executive pe perioada celor trei ani de condamnare.
Democrația autohtonă tinde să eșueze, dacă parlamentul va continua să fie nefuncțional și să adăpostească politicieni corupți în căutare de imunitate, dacă premierul va persista în criticile la adresa judecătorilor, dacă legile sensibile vor fi și pe mai departe votate pe furiș, dacă achizițiile publice se fac pe criterii de partid, dacă transparența va fi considerată în continuare un moft al occidentalilor care vor să colonizeze România.