În dezbatere: Violența în școli și prevenirea ei

Astăzi este Ziua Internațională pentru Nonviolență în Școală. Cât de grav este fenomenul în Republica Moldova și ce măsuri de combatere iau autoritățile?

Şcoala, care pentru unii este o a doua casă, numită a cunoştinţelor, a devenit în ultimii ani şi un mediu în care mulţi copii sunt intimidaţi de colegi, sau sunt agresaţi, verbal şi fizic, constată specialiştii. Deşi s-ar părea că acţiunile copiilor sunt nevinovate, joaca ajunge uneori la bătaie, iar comportamentul agresiv este tot mai vizibil, inclusiv în spaţiul virtual.

Pentru că cel mai des violenţa este acceptată ca normalitate, profesorii sau părinţii constată doar anumite schimbări în comportamentul elevului, este de părere Vera Balan, directoarea liceului „Petre Ştefănucă din Ialoveni. Ea spune că responsabili sunt profesorii dar şi părinţii, care nu triază sursele de informare şi recreere la care au acces şcolarii: „Televiziunea care promovează acum toate filmele care sunt cu violenţă îi influenţează şi ne trezim cu copii, chiar şi din familii mai bune, nu dezavantajate care pot manifesta comportament violent. Nu toţi copii sunt monitorizaţi de părinţi, o bună parte din ei sunt singuri, pentru că părinţii sunt plecaţi. Lipsa de monitorizare este şi atunci când el iese din pereţii instituţiei şi o bună parte din zi ei sunt singuri, aceeaşi părinţi sunt la serviciu.”

Profesoara mai spune că despre existenţa violenţei se poate deduce mai ales din chestionarele anonime pe care le completează elevii. Daniela Sâmboteanu, directoarea Centrului Naţional de Prevenire a abuzului faţă de copii, crede că şcoala unde profesorii sunt zilnic cu ochii pe copii, trebuie să fie un actor principal în prevenirea violenţei: „În raport cu problema violenţei, instituţia de învăţământ ar trebui să apară în cel puţin două ipostaze. Deci una, de mediu prietenos, nonviolent pentru copii. Profesorii, prin propriul exemplu, demonstrează comportamente pozitive. Iar în cea de a doua ipostază, trebuie să apară în calitate de actori comunitar care veghează, care monitorizează respectarea dreptului copiilor, de orice formă de violenţă.”

În acest an, peste o mie de dascăli au fost instruiţi cum să identifice cazuri de violenţă şi ce atitudine să ia în discuţia cu copilul. Rodica Josanu, specialist la Ministerul Educaţiei, spune că în multe şcoli au fost prezentate filmuleţe instructive, cu cazuri concrete, de violenţă fizică, verbală şi psihologică, despre care elevii au discutat cu profesorii. Ea constată că sunt şi cadre didactice restante la capitolul toleranţă şi comportament prietenos: „Fiecare profesor este în contact cu copilul, nu neapărat copilul să vorbească despre problemele sale. Sunt anumiţi indicatori psiho-comportamentali care demonstrează că ceva nu e bine la acel copil şi noi suntem implicaţi să intervenim. Formările noastre îi ajută pe profesori, pe elevi, să recunoască singuri, să vorbească despre problemele lor. Mai mult ca atât, nu excludem faptul ca şi în cadrul sistemului să avem personal care manifestă o atitudine intolerantă şi asta este puţin spus.”

Specialişti din domeniul protecţiei copilului notează că pe lângă orele instructive tematice, educaţia copiilor trebuie să conţină şi lecţii de comunicare eficientă, cu tehnici de soluţionare a conflictelor. Anul trecut organele de poliţie au înregistrat șase cazuri de violenţă în instituţiile de învăţământ, iar în prima lună a acestui an au fost anunţate patru.

Pentru ca în cazurile de abuz asupra copiilor responsabilitatea sa nu fie pasată de la o instituţie la alta, autorităţile au pregătit un mecanism de cooperare, care stabileşte clar ce are de făcut şcoala, asistenţii sociali, şi colaboratorii de poliţie. Proiectul a fost avizat pozitiv de ministere şi urmează să fie aprobat de guvern.