Când se plânge românul de taxe și impozite nici nu-și închipuie ce invenții drăcești de control al câștigului cetățeanului ies prin alte părți.
Astfel, în Belgia guvernul va introduce începând de anul viitor un dispozitiv obligatoriu pentru restaurante, baruri și cafenele care îi va face în mod cert pe foarte mulți cârciumari să închidă definitiv. Deja, previziunile cele mai prăpăstioase sînt că între un sfert și o treime din stabilimente vor fi nevoite să închidă.
Este vorba de ceea ce se numește de pe acum o „cutie neagră“, ca la avioane. O cutie care măsoară și reține tot. Este un dispozitiv electronic informatizat, conectat în permanență la casa de plată a restaurantului sau cafenelei, dar conectat în același timp și la o bază de date națională accesibilă în permanență fiscului.
Practic nicio plată nu va mai fi posibilă fără ca ea să fie înregistrată definitiv într-un registru electronic. Asta înseamnă că simpla deschidere inutilă a sertarului casei, cel în care se țin bancnotele și mărunțișul și care, prin închidere, poate imprima un bon, un tichet, asta înseamnă și că simpla deschidere inutilă a acelui sertar, fără a scoate sau vârî nimic înăuntru, poate să lase o urmă electronică și produce suspiciune.
Nu este însă decât o prelungire firească a unor apucături administrative vechi.
Belgia a fost intotdeauna una din țările cele mai taxatoare din lume, la nivelul Olandei sau al țărilor scandinave. De pildă, cine are răgazul de a privi fațadele prin Bruxelles sau alte mari orașe belgiene va vedea extrem de multe fațade pe jumătate oarbe, cu rânduri de ferestre zidite, sau uneori cu câte o fereastră din două zidită. Asta pentru că acum multe decenii s-a introdus brusc un impozit pe ferestre. Cu cât casa îți era mai luminoasă, cu atât impozitul funciar era mai mare.
Belgia a avut așadar un impozit pe ferestre, precum acel „fumărit“ din România veche, când se taxau hornurile. Mulți proprietari mai scăpătați au fost atunci nevoiți să își zidească ferestrele, iar majoritatea, mai ales după ce s-a refăcut zidul pe dinăuntru, au rămas așa, oarbe, ca o mărtuire neestetică, dizgrațioasă, a furiei taxatoare.
