Au fost odată ca niciodată, undeva departe, doi tineri ageri, talentaţi, inteligenţi. Au fost, repet, undeva departe, pe alte meridiane, peste mări şi ţări, căci în Republica Moldova nu se poate întîmpla ceea ce o să vă povestesc.
Şi au încercat tinerii aceia promiţători să-şi valorifice talentul. Şi au participat ambii la un concurs organizat de o prestigioasă instituţie de stat. Era un concurs dificil, erau mulţi concurenţi, dar cei doi tineri talentaţi şi-au etalat valoarea şi au învins detaşat.
Mare le-a fost bucuria, imensă a fost şi mîndria părinţilor, unde mai pui că - pentru cunoştinţele arătate - celor doi învingători li se dădea şi cîte o sumă frumoasă, cîte 500 de dolari. Ce fain e ca tinerii deştepţi să fie încurajaţi, să fie remuneraţi pentru efortul lor!!!
Ei bine, înainte să-şi ia banii, tinerii talentaţi au fost invitaţi la o discuţie între patru ochi cu un reprezentant al instituţiei de stat. Cinovnicul i-a felicitat pe tineri, iar apoi, arborînd o mină gravă, le-a spus că, de fapt, ei puteau să nu cîştige nimic. Nu erau ei chiar cei mai buni, mai existau şi alţi copii valoroşi, şi doar un soi de simpatie a juriului i-a făcut învingători. De aceea, era logic ca cei doi tineri să împartă premiile cu instituţia care avea nevoie urgentă de un laptop, a luat taurul de coarne cinovnicul.
Cei doi tineri învingători au făcut ochii mari. Rezulta că din cei 1000 de dolari ei trebuiau să-i dea cinovnicului tocmai 600 de dolari! Tinerii s-au gîndit că ar fi bine să cumpere ei un laptop mai ieftin şi să le rămînă mai mulţi bani, dar cinovnicul a cerut ultimativ suma de 600 de dolari. Şi iată aşa s-au întors acasă tinerii talentaţi cu o sumă mai mică decît cea anunţată de juriu.
Şi o decepţie cruntă i-a copleşit pe tinerii învingători, ba chiar le-a trecut prin minte ideea îngrozitoare că în ţara lor cam în felul acesta sunt soluţionate toate problemele. Şi s-a frînt ceva în sufletele celor doi tineri valoroşi.
Repet, această istorie a avut loc peste mărţi şi ţări. Nu poate aşa ceva să se întîmple într-o ţară ca Moldova, o ţară a oamenilor frumoşi, corecţi, altruişti, drepţi şi buni la suflet. Şi de ce v-am spus povestea? E simplu, stimaţi ascultători. Ca să realizăm că avem cu ce ne mîndri, ca să ne bucurăm că în spaţiul nostru asemenea chestii sinistre nu au sorţi de izbîndă. Noi sîntem plămădiţi dintr-un alt aluat! La noi în capul mesei a fost mereu omenia!
