Pentru a apropia agricultura Republicii Moldova de nivelul celei din Uniunea Europeană, autorităţile de la Chişinău au schimbat, din acest an, modalitatea de împărţire a banilor din Fondul de subvenţionare. În primul rând, în 2014, Ministerul Agriculturii va acorda subvenţii în sumă totală de 500 milioane de lei, cu o sută mai mult decât anul trecut. De asemenea, a fost majorată de la 30 la 35 vârsta până la care un fermier se înscrie în categoria „tinerilor”, pentru a încuraja astfel investiţiile în domeniu. Cum văd agricultorii moldoveni schimbările iniţiate de autorităţi, aflăm de la Diana Răileanu.
Rezumând acţiunile întreprinse de autorităţi pentru dezvoltarea businessului agricol, ministrul din domeniu, Vasile Bumacov, a spus că, din acest an, banii alocaţi din Fondul de subvenţionare vor fi îndreptaţi cu prioritate spre tinerii fermieri. La fel, pentru creşterea legumelor pe teren protejat, adică în sere sau pentru procurarea echipamentelor de procesare şi ambalare a alimentelor - domenii considerate până acum vulnerabile pentru agricultură.
Totuşi, Vasile Bumacov, a scos în evidenţă şi un şir de probleme care ar pune piedici în calea celor care vor să investească în domeniu: „Astăzi, lipsa gajului şi cerinţele băncilor ca acesta să constituie până la 300 % din valoarea creditului, este cel mai mare împiediment în calea modernizării sectorului, iar dacă vorbim de tinerii agricultori, obţinerea creditelor cu gaj, este ca în filmul cela „O misiune imposibilă”. Doi, obţinerea de surse nerambursabile adiţionale pentru a subvenţiona o parte din investiţiile agricultorilor, mă refer la acele surse europene care, după cum vedeţi, în fiecare an sunt tot mai mari. Ultima, poate cea mai importantă, Ministerul trebuie, prin toate structurile pe care le are, să descopere potenţialii beneficiari, pentru că ne vom trezi că vom avea fonduri financiare şi nu vom avea beneficiari.”
Destinatarii fondurilor, agricultorii, într-un glas, se arată mulţumiţi de schimbările iniţiate de autorităţi, deşi recunosc că şi-ar dori majorarea în continuare a Fondului de subvenţionare, considerând că un miliard de lei este suma care ar satisface necesităţile domeniului.
Andrei Gîrlea, din Ţareuca, Rezina, prelucrează peste 3700 de hectare de terenuri agricole pe care cultivă grâu, rapiţă, orz şi plante aromatice. Fermierul observă că dacă până nu demult, problema cea mai acută a agricultorilor era lipsa banilor, astăzi majoritatea se plâng de lipsa forţei de muncă: „Sigur că aici ar trebui să se ocupe mai mult statul cu pregătirea nu doar a agricultorilor, cât şi a specialiştilor din agricultură. Mă refer la mecanizatori, tractorişti, combanieri, sudori şi alţii. Iată aici avem probleme mari.”
Pe de altă parte, Alexei Ivanov, fermier din Mălăieşti, Orhei, care are o gospodărie de 650 de hectare, crede că este incorect să se ceară un şir de reforme din partea statului fără să se insiste şi asupra unor schimbări în bine necesare în interiorul breslei: „Nu ştiu de ce, dar la noi, în condiţiile Moldovei, prea rânzoşi suntem şi nu ne putem organiza în grupuri. Avem unele neînţelegeri între organizaţiile non-guvernamentale, suntem cam pe diferite poziţii, ceea ce este rău. De asemenea, faptul că nu ne putem organiza în grupuri tot e rău. Autocritic pot să vă spun, cu toate că încercăm, până când nu ne reuşeşte.”
Alexei Ivanov anticipează că agricultorii moldoveni, de bună voie sau impuşi de circumstanţe, vor reuşi să treacă peste neînţelegerile din interiorul breslei. În primul rând, pentru că în competiţia cu agicultorii din Uniunea Europeană, pe piaţa căreia speră să ajungă, au şanse doar dacă vor învăţa împreună cum să facă agricultură performantă.
