Discutam, în curtea blocului, cu un vecin gospodăros. Era sîmbătă, o zi în care poporul se odihneşte.
La un moment dat, s-au apropiat de noi, în mare grabă, două doamne şi un bărbat. Una dintre femei, cu un catalog la subsuoară, ne întrebă: „Ştiţi dacă e acasă omul din apartamentul nr.13?”
„Ca să vă răspundem la întrebarea asta, trebuie să ştim cine sînteţi…”
„Sîntem de la Moldova-Gaz, iar locatarul din apartamentul 13 e unul din rău-platnicii blocului vostru. Am fost la el, dar nu ne deschide uşa…” a spus doamna agitată, cu catalog.
„Hm… Vasăzică, nu v-a deschis uşa… Dar bmw-ul lui e aici… Prin urmare, ar putea să fie acasă…” a conchis vecinul gospodăros.
Fruntea doamnei cu catalog se încreţi. Apoi, ea ne-a vorbit despre oamenii din blocul nostru de locuinţe. De la ea am aflat lucruri interesante despre vecini mei pe care nu-i cunosc deloc. Doamna cu catalog ne-a comunicat că în blocul nostru sunt cîţiva oameni cu venituri mari care nu achită facturile la gazul consumat. Vecinul gospodăros a fost şi el de părere că rău-platnicii enumeraţi sînt prosperi: „Păi, e suficient să le vezi maşinile parcate în curte…”
Doamna cu catalog ne-a povestit despre eforturile sisifice pe care le depune pentru a-i convinge pe aceşti oameni să plătească pentru gazele folosite. Ea trebuie să-i caute, deseori în week-end, să-i roage, să le explice, să-i ameninţe. Conversaţiile cu rău-platnicii nu sunt prea plăcute. Unii nici nu vor să converseze. Cineva nu a plătit pentru gazele naturale aproape doi ani, apoi, după ce doamna cu catalog a mers la pretură, a achitat toate datoriile, revenind însă peste o vreme la obişnuinţa proastă.
„Nu pot să înţeleg de ce nişte oameni cu maşini de lux nu vor să plătească, iar nişte pensionari sărmani plătesc facturile din ultimii bani…” a zis mesagera furnizorului de gaze naturale.
Nici noi nu înţelegeam.
Doamna cu catalog ne-a vorbit şi despre implicarea benefică a vecinilor în soluţionarea problemelor cu rău-platnicii. Cică în dricul iernii un bloc de locuinţe a rămas fără gaze din cauza unui omulean iresponsabil. Iar vecinii cu copii au venit şi l-au pus la respect, l-au făcut cu ou şi cu oţet pe rău-platnic. Şi acesta şi-a asumat întreaga vinovăţie şi a plătit imediat datoria, iar gazele au revenit în casele oamenilor.
I-am spus doamnei cu catalog că nu mi se pare normal ca un bloc să rămînă fără gaze din cauza unor rău-platnici, i-am spus că mie nu mi-ar plăcea să responsabilizez datornicii, dar doamna a înălţat din umeri: „Ştiţi, şi cuvîntul vecinului înseamnă mult…”
