Gheorghe Cojocaru: „În acest an, 2014, în care se vor împlini o sută de ani de la izbucnirea primului război mondial, Ucraina ultimelor luni se transformă sau există riscul să se transforme într-un butoi cu pulbere al Europei, tot așa după cum în secolul al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea zona Balcanilor era privită ca regiunea cu cele mai mari riscuri pentru securitatea europeană și globală. O sută de ani în urmă, Europa nu a putut gestiona cu mijloace pașnice criza balcanică, provocată de asasinarea principelui Franz Ferdinand la Saraevo, și lumea întreagă s-a trezit antrenată într-un devastator și pustiitor război mondial...”
Europa Liberă: Îngrozită, după primul război mondial, lumea credea că nu se va mai întâmpla cel de-al doilea. Iată că și în secolul XXI, când există instituții puternice internaționale care veghează respectarea standardelor democratice, mai putem oare gândi astăzi în termenii începutului de secol XX?
Gheorghe Cojocaru: „Da, într-adevăr, toate acestea există: și Uniunea Europeană, și NATO, și ONU, și o sumedenie de alte instituiții care au drept misiune asigurarea păcii și respectarea democrației în lumea întreagă. Și, cu toate acestea, confruntările violente și războaiele nu au fost eliminate, ca și injustiția sau sărăcia, și nici nu se întrevede vreo soluție general mulțumitoare, în acest sens. Criza internă din Ucraina, de la sfârșitul anului trecut – începutul acestui an, a scos în relief ca niciodată, în istoria recentă a Europei, nu numai divergențele profunde din interiorul statului ucrainean, clivajele dintre Estul și Vestul acestei țări, dar și contradicțiile puternice dintre o Europă unită și Rusia, care au puncte de vedere divergente asupra locului Ucrainei în lumea contemporană. Pentru Moscova, Ucraina este o piesă strict indispensabilă în proiectele sale eurasiatice, a cărei migrare către alte spații geopolitice riscă să compromită intențiile Rusiei de reconfigurare continentală, în timp ce UE, în orice caz aceasta este impresia, abia acum, în această complicată situație din Ucraina, începe să realizeze adevărata anvergură și potențialul acestei țări pentru viitorul marelui proiect european.”
Europa Liberă: Astăzi, pe benzile de știri s-au întâlnit două noutăți similare: în America Latină un protest de două săptămâni s-a soldat cu cinci morți. În Ucraina numai două zile au făcut 46 de victime. Când le compari, nu-ți vine să crezi că ești în Europa. De unde vine cel mai mare pericol pentru Ucraina, din interior sau din exterior?
Gheorghe Cojocaru: „Într-adevăr, o statistică cutremurătoare. Ucraina, cu moștenirea ei istorică, este astăzi, ca și Republica Moldova, de altfel, o țară nesudată, din punct de vedere identitar, o societate măcinată de clivajul dintre Estul care gravitează tradițional în jurul Rusiei și Vestul care tinde spre Occident. Apoi, Ucraina are Crimeea care este bântuită, de mai mulți ani încoace, de mai bine de două decenii, de tentația ruperii de statul ucrainean. Și aceste vulnerabilități, și contradicții interne se pot acutiza abrupt, în perioada de criză, cum și se întâmplă, de fapt, pot fi speculate și din exterior și pot arunca în aer întreaga societate ucraineană.”
Europa Liberă: Există un remediu rapid, eficient, cât de cât?
Gheorghe Cojocaru: „Probabil, dacă clasa politică, autoritățile și opoziția de la Kiev ar fi ajuns la o înțelegere, înainte de atestarea acestor numeroase victime, atât din rândul protestatarilor, cât și din rândul apărătorilor ordinii publice, atunci poate că s-ar fi găsit o soluție. Însă, odată ce a fost trecută această linie roșie, este mult mai complicat astăzi să se ajungă la o înțelegere. Deși oamenii responsabili, și acești oameni responsabili se găsesc atât în rândul opoziției, cât și în rândul autorităților de la Kiev, acești oameni sunt mânați, cu siguranță, de dorința de a ajunge la o înțelegere care să fie benefică societății ucrainene. Iar în ziua de astăzi, care a fost declarată zi de doliu în toată Ucraina, la Kiev, se atestă în continuare oameni decedați, sute de răniți. Tragedia ucraineană este în curs de desfășurare, autoritățile par depășite de evoluții. Nimeni nu poate prezice deocamdată cum va arăta Ucraina, și poate și Europa întreagă, după toate aceste triste evenimente din capitala Ucrainei.”