Valeriu Lazăr: „Nu le-am rezolvat pe toate, dar toate sunt în proces. Nimic nu e uitat, nimic nu e ignorat.”

Valeriu Lazăr: „La capitolul nivelul de satisfacție a oamenilor vizavi de locurile de muncă, vizavi de salarii, vizavi de alte beneficii, să zic așa, de ordin economic sau social, niciodată calificativul nu va fi unul foarte bun pentru oricare guvernare, nu este valabil doar pentru Republica Moldova. Pentru noi este foarte important să realizăm tot ce ne stă în puteri, ca să creăm condițiile necesare pentru ca aceste locuri de muncă să apară. Este prima dată când în programul de guvernare, una din primele priorități este crearea locurilor de muncă. Problema este și mai complicată pentru Republica Moldova pentru că oamenii au nevoie nu doar de locuri de muncă, dar au nevoie de un loc de muncă stabil și, cel mai important, să li se ofere un salariu competitiv, fiindcă putem să discutăm foarte mult de ce pleacă oamenii. Pleacă oamenii, în primul rând, de aceea că salariul, pe care îl primesc aici, nu este unul competitiv, în raport cu necesitățile lor și în raport cu salariile pe care pot să le primească în afară. De aceea, obiectivul nostru acesta este. Dar aceasta ce înseamnă? Locuri de muncă nu creează guvernul.”

Europa Liberă: Guvernul trebuie să creeze condiții favorabile pentru atragerea investițiilor.

Valeriu Lazăr: „Absolut corect. Guvernul creează la direct locuri de muncă doar în sectorul bugetar, adică în sectorul public. Dar locuri de muncă creează acei care investesc. Adică locuri de muncă înseamnă sinergia de a investi în tehnologii și a investi în oameni. Un investitor ia decizia de a investi atunci când prima întrebare la care el își propune să răspundă e unde merge țara aceasta, care e viitorul acestei țări, cine va guverna această țară, care vor fi regulile de joc, ce model de guvernare va fi în această țară. Dar e important faptul că noi, în sfârșit, ne-am determinat: vectorul dezvoltării Republicii Moldova este preluarea modelului european. În momentul în care am spus lucrul acesta, investitorii știu că aceasta înseamnă legislație clară, transparentă. Ei știu că această lege se aplică, ei știu că, dacă sunt anumite reguli de joc, sunt instituții care le respectă. Ei știu că, dacă cumva au un litigiu, merg în instanță și justiția le face dreptate. Aceasta înseamnă model european, aceasta înseamnă una din premisele cele importante pentru investitor – să facă această investiție.”

Europa Liberă: Multe dintre condițiile pe care le enumerați dumneavoastră sunt scoase în prim-plan de investitori, atunci când încep să se confrunte cu un șir întreg de probleme.

Valeriu Lazăr: „Ei le scot absolut legitim în prim-plan, dar, dacă vă uitați atent ce face guvernul și ce găsiți pe linia de priorități a guvernului, tot aceasta găsiți. Ce ne propunem noi să facem? Reformă regulatorie ca să scoatem barierele administrative în plus pentru mediul de afaceri. Ne propunem să reformăm justiția, să venim cu programe de suport pentru cei care produc. Anul acesta, la propunerea noastră, Parlamentul a aprobat câteva lucruri foarte importante. Întreprinderile reclamau că nu li se deduc cheltuielile pentru pregătirea profesională a cadrelor, practic integral. Acum legea permite o cheltuială a unei întreprinderi, ca să își pregătească oamenii, se deduce în baza fiscală. Noi spuneam că întreprinderile au problema ca să angajeze oameni nu din localitatea unde ei activează, în satele din împrejurimi. Nu erau deductibile cheltuielile de transport, pentru alimentație. Gata, am făcut-o. Adică nu doar pe lista de așteptări ale oamenilor de afaceri, dar și pe lista de prioritățile ale guvernului se găsesc aceleași probleme. Și, de aceea, pas cu pas, practic le rezolvă. Nu le-am rezolvat pe toate, dar toate sunt în proces. Adică nimic nu e uitat, nimic nu e ignorat.”

Europa Liberă: Și atunci de ce în mediul rural lumea plânge că nu are loc de muncă?

Valeriu Lazăr: „Problema mediului rural este una foarte și foarte complexă. Și sarcina noastră este, poate cea mai importantă, să găsim modelul prin care oamenii să nu plece din spațiul rural. Cei mai mulți au plecat de aceea că nu au loc de muncă, alții au plecat de aceea că, chiar dacă au avut un loc de muncă, salariul era necompetitiv. A treia categorie de oameni au plecat fiindcă nu au infrastructura necesară. Oamenii vor să aibă apă, canalizare, gaz, obiective de menire socială, culturală. De aceea dezvoltarea rurală și soluționarea acestei probleme, de fapt, înseamnă că trebuie să duci aceste infrastructuri, trebuie să le ai pe toate acolo. Doi: trebuie să ai un sector agroindustrial foarte dezvoltat fiindcă acesta e potențialul. Și trei: trebuie să ai așa-numite afaceri non-agricole. Adică omului trebuie să îi dai de lucru în sat, fiindcă, dacă omul pleacă din sat, nu îi dai un loc de lucru, nu mai merită să faci nici investițiile în infrastructuri, ele au o anumită fiabilitate. De la un anumit număr de populație poți face un sistem de canalizare, fiindcă altfel el falimentează. De la un anumit număr de populație trebuie să ai o școală în satul acesta. De aceea sarcina noastră este să dăm locuri de muncă fie în sat, fie în regiune, astfel încât oamenii să nu plece din localitățile rurale.”

Europa Liberă: După patru ani de guvernare, ziceți tot „trebuie”.

Valeriu Lazăr: „Nu. Noi asta facem. Poate nu am avut o privire per ansamblu, pe care spunem că deja o avem. Ministerul Agriculturii făcea ceva, Ministerul Economiei făcea ceva, Ministerul Transporturilor, la fel, fiindcă noi toți facem dezvoltare rurală. Programul PARE 1+1, sută la sută din mijloacele acestui program au mers în sate. Adică criteriul de eligibilitate acesta este: afacerea să fie în spațiul rural.”

Europa Liberă: Și credeți că remitențele au dezvoltat comunitățile, din moment ce satele mai rămân a fi sărace?

Valeriu Lazăr: „Din o mie și ceva de localități, o mie șapte sute, noi am ajuns cu acest program doar în trei sute. Nu e suficient. De aceea, sarcina noastră aceasta este, să investim bani în infrastructurile rurale, să le dăm apă, canalizare, drum, la nivel de localitate, în regiuni să avem poluri de creștere industrială și vă dau exemplul Bălților, vă dau exemplul Unghenilor, exemplul Strășenilor. Da, să zicem, la Bălți, în zona economică liberă, din trei mii de angajați, o mie sunt din Bălți, două mii sunt din satele din împrejurimi. Acesta e modelul spre care noi tindem. Și nu vorbim teoretic. Îl avem deja.”

Europa Liberă: Dar aceasta nu se întâmplă la Cahul, la Edineț.

Valeriu Lazăr: „Încă nu se întâmplă. Și deloc întâmplător, eu mi-am propus în fiecare raion să avem, cel puțin, un parc industrial, să avem o platformă industrială care oferă, să zicem, o mie de locuri de muncă. Avem șase parcuri industriale, avem șase zone economice libere, eu vreau să vă zic că, cel puțin, vreo douăzeci-treizeci de mii de locuri de muncă sunt, de fapt, după acest model.”

Europa Liberă: Dar aveți răspuns la întrebarea cine are astăzi grijă de dezvoltarea rurală, din moment ce atât Ministerul Economiei, cât și Ministerul Agriculturii trag jăratic la turta lor?

Valeriu Lazăr: „A trage jăratic înseamnă a-ți trage responsabilitate. Nu există absolut niciun conflict. Conflictul, cred că, este în mintea celor care vor să bage conflicte. Sunt acțiuni complementare. Dezvoltarea rurală e o sarcină intersectorială. Domnul ministru Bumacov, într-adevăr, este principalul responsabil. De ce? Pentru că vrem noi, nu vrem, oamenii de la sate, în primul și în primul rând, nivelul lor de viață depinde de sectorul agroalimentar. Ei au terenul, alt potențial nu au. De aceea, în mod firesc, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare este principalul responsabil. Tradițional, oamenii de la sate, în primul rând, se ocupă de agricultură. Ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, are aceeași sarcină, fiindcă el trebuie să dezvolte, în spațiul rural, întreprinderile mici și mijlocii. Cei care nu fac agricultură, fac mici industrii.”

Europa Liberă: Infrastructura satului cine o dezvoltă, domnule Lazăr?

Valeriu Lazăr: „Corect. Domnul ministru Botnari, trebuie să aibă grijă atunci când dezvoltă rețeaua de drumuri, să facă drumuri și în sate. Domnul ministru de la mediu, care are în responsabilitate asigurarea țării cu apă și canalizare, să aibă și dumnealui grijă că alocă suficiente resurse ca apa și canalizarea să nu apară numai la Chișinău, dar să apară, în primul rând, în satele noastre. De fapt, nu veți găsi ministru în guvernul actual care nu are responsabilități în domeniul dezvoltării rurale. Or, spațiul rural, cu excepția Chișinăului și Bălțului, cam e tot, toți avem acolo competențe. Întrebarea este alta, de aici vine confuzia, trebuie să existe o instituție coordonatoare. Da, noi am decis, în ședință de guvern, că instituția coordonatoare va fi Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare. Ceea ce înseamnă instituție coordonatoare, ei au avut grijă, împreună cu noi, dar ei au fost principalii responsabili, să vină acest document care integrează și coordonează. Ei trebuie să aibă grijă că, în procesul de monitorizare și evaluare, se implementează și, dacă un ministru nu alocă suficiente resurse, să aibă grijă: domnule ministru, uitați-vă ce scrie în Strategie, alocați, vă rog, mijloace. Aceasta e funcția de coordonare, dar nu e funcția de substituire. Dacă noi lucrul acesta îl înțelegem, noi înțelegem perfect că nu vorbim de conflicte de interese, noi vorbim de complementaritate și noi vorbim de sinergia dintre activitățile tuturor. Nu veți găsi ministru care nu face dezvoltare rurală, dar trebuie să avem o instituție lider și toți care, de fapt, implementează. Dă Doamne sănătate și dă Doamne să avem toți resurse pe domeniile de competență, să alocăm cât mai multe resurse dezvoltării rurale.”