Se ştie că în Moldova viaţa e grea nu doar pentru că e multă sărăcie. Ci şi pentru că lucrurile simple, elementare, care nu ar trebui să provoace probleme, se metamorfozează pe neaşteptate într-o mare corvoadă.
Mă sună la redacţie, zilele astea, un venerabil intelectual, un octogenar care a suportat o operaţie, şi-mi vorbeşte despre un lucru simplu care a căpătat pentru el proporţiile unei suferinţe. Nu prea am timp să trec în revistă toate detaliile acestei bizarerii. De aceea, o sa încerc să prezint situaţia în linii mari.
Iar în linii mari, iată cam despre ce e vorba. Omul primeşte lunar nişte facturi în care figurează un consum de apă mai mare decît cel real. În fiecare lună i se propune să mai plătească suplimentar pentru 2-3 metri cubi de apă, aceasta fiind un soi de pedeapsă pentru faptul că al lui contor nu a fost verificat metrologic. Şi nu ar fi fost supărarea pensionarului foarte mare dacă nu era altul adevărul.
Or, în realitate, contorul a fost verificat şi poate fi folosit pînă-n anul 2015. Pur şi simplu, cei de la Apă Canal, care îi trimit facturile, nu ştiu nimic despre verificarea acelui contor. Adică există un soi de certificat care a dispărut undeva pe drumul dintre SEL şi Apă Canal. Această dispariţie alimentează în continuare nedreptatea, iar la telefon omul nu poate s-o repare: cei de la SEL îi zic să sune la Apă Canal, cei de la Apă Canal îi propun să limpezească lucrurile cu SEL-ul. Şi nu se găseşte nici un lucrător drept şi bun la suflet care să-l viziteze pe venerabilul intelectual şi să se convingă că acel contor e în regulă.
Mai pe scurt, avem de-a face cu o absurditate. Omul e impus să plătească pentru nişte metri cubi inexistenţi. E impus pentru că nu se ştie că al lui contor e OK. Aici, dacă se pierde un act, lucrurile pot lua o turnură dramatică. E inutil să mai spun că pentru un octogenar fără venituri mari nu e deloc plăcută această gafă. Pentru un simplu pensionar contează fiecare leu. Asta ar trebui să înţeleagă cei care fac facturile
