După Crimeea. Va urma… Transnistria?

Liderul de la Tiraspol Evgheni Şevciuk declara luni, la TVR1, că locuitorii regiunii transnistrene au optat deja, în cadrul mai multor referendumuri, pentru independenţă şi că din punctul lor de vedere „Transnistria este un stat recunoscut”. Şi daca Tiraspolul sau Moscova ar vrea să transforme în realitate acest „punct de vedere” în ce condiţii ar putea avea loc o integrare de jure a regiunii transnistrene în Federaţia Rusă?

În opinia analistului politic de la Tiraspol, Andrei Safonov, anexarea regiunii transnistrene nu ar face parte din planurile Kremlinului:

„Toată atenţia Federaţiei Ruse este îndreptată acum spre criza din Ucraina şi spre recent alipita Crimeea. Cât priveşte Transnistria, din punct de vedere geografic, ea este separată de Federaţia Rusă printr-o parte semnificativă din teritoriul Ucrainei. Prin urmare, probabil că problema prioritară pentru Federaţia Rusă este federalizarea Ucrainei, un mijloc de asigurare a neutralităţii politico-militare, astfel încât Ucraina să nu intre pe deplin în orbita de influenţă a UE. Dar Transnistria, în opinia mea, este acea regiune care îşi va determina simpatiile, antipatiile şi viitoarea soartă mult mai târziu, când va fi mai clară harta soluţionării crizei din Ucraina.”

L-am întrebat pe Andrei Safonov dacă în regiunea transnistreană ar putea avea loc un referendum, precum cel din Crimeea? Cel puţin pentru moment Safonov exclude acest scenariu, întrucât un referendum similar a avut loc în 2006, rezultatele căruia au arătat că majoritatea locuitorilor din regiune sprijină independenţa regiunii transnistrene şi, în perspectivă, aderarea la Federaţia Rusă:

„Până nu va exista o propunere sau o iniţiativă concretă din partea Moscovei privind disponibilitatea anexării regiunii transnistrene e puţin probabil să fie organizat un asemenea referendum. Să nu uităm că în regiunea transnistreană au avut loc deja 7 referendumuri, începând cu cel din 1990 şi terminând cu plebiscitul din 2006 şi cred că chestiunea nu figurează pe agenda politică.”

Analistul politic de la Chişinău Oazu Nantoi crede şi el că regiunea transnistreană nu prezintă nici un interes şi nici o valoare pentru Federaţia Rusă, decât în calitate de instrument de control şi de şantaj asupra Republicii Moldova:

„Nu va fi nici un fel de alipire. Rusia are nevoie de Republica Moldova şi nu de aşa-zisa Transnistria. De aceea noi trebuie să ne temem de comportamentul clasei noastre politice în perspectiva semnării şi ratificării Acordului de Asociere. Aici este riscul principal. Totuşi cred că probabilitatea unor destabilizări grave de situaţie în zona de securitate, cu jertfe omeneşti, a scăzut din momentul când lui Putin nu ia reuşit blitzkrieg-ul în zona de sud-est a Ucrainei.”

Oazu Nantoi nu pune la îndoială că pericolul pentru Republica Moldova există. Însă acest pericol nu poate fi tratat separat de evoluţia situaţiei în Ucraina, crede analistul:

„Dacă regimul lui Putin va fi oprit în Crimeea, dacă noua guvernare de la Kiev va reuşi desfăşurarea alegerilor prezidenţiale recunoscute de comunitatea internaţională şi Rusia nu va reuşi să destabilizeze situaţia în zona de sud-est a Ucrainei cu ieşirea la Republica Moldova, e vorba de iarăşi această Transnistria şi să nu uităm că mai există şi zona de sud a Republicii Moldova, atunci această Transnistrie va rămânea în suspans. Fiind izolată de Federaţia Rusă, cu atitudine evident neprietenoasă din partea Ucrainei şi totalmente dependentă de Ucraina şi de Republica Moldova în ceea ce priveşte comunicarea cu Federaţia Rusă.”

Oazu Nantoi se arată convins că dacă situaţia din Ucraina se va stabiliza vor apărea scenarii şi noi oportunităţi pentru soluţionarea conflictului transnistrean, însă depinde în ce măsură societatea moldovenească, dar mai cu seamă clasa politică, îşi vor asuma această responsabilitate.