Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a declarat că ar fi convenit cu secretarul american de stat John Kerry, ca Rusia şi SUA să depună eforturi pentru obţinerea de către regiunea transnistreană a unui statut special în cadrul unei R. Moldova „unite, suverane şi neutre”. Prin ce s-ar deosebi aceste eforturi ale Rusiei, de data aceasta în tandem cu SUA, faţă de eforturile Moscovei de până acum? Eforturi care ori n-au fost ceea ce s-a susţinut că sunt, ori nu s-au soldat cu nimic până acum în reglementarea transnistreană? Opiniile de expert pe această temă şi altele ale analistului politic Oazu Nantoi.
Europa Liberă: Aşadar, dle Nantoi, în ultimele câteva zile autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană pare să devină o temă de discuţie la nivel global – preşedintele Putin îi vorbeşte preşedintelui Obama cât de prost, economic şi ca drepturi ale omului, se simte această regiune separatistă din cauza unei blocade contestate de toată lumea… Serghei Lavrov anunţă, în numele său şi al secretarului de stat american John Kerry, eforturi comune pentru introducerea regiunii transnistrene într-un statut special, al unei Moldove unite, suverane şi neutre. Retorica Rusiei este la fel de veche ca şi conflictul. Dar vedeţi oare o şansă în plus pentru o reglementare dorită odată apărut acest tandem expres, la un nivel atât de înalt pentru o regiune atât de mică?
Şi se pare că de data aceasta, spre deosebire de agresiunea Rusiei asupra Georgiei, reacţia comunităţii internaţionale, cu toate că fără efecte teatrale, dar a fost mult mai consolidată şi mult mai eficientă, iar Putin este oprit în Crimeea. Deocamdată cel puţin.
Este evident că Federaţia Rusă va încerca să destabilizeze situaţia în Ucraina în zona de sud-est şi va încerca să declare alegerile prezidenţiale din 25 mai drept nelegitime, nereprezentative, dar oricum acest scenariu pare că va eşua şi atunci se va dovedi că aşa zisa Transnistria, care este o parte din teritoriul republicii Moldova ocupat de Federaţia Rusă, asta este poziţia mea personală, va rămâne în suspans, între teritoriul Ucrainei care deloc nu va avea sentimente prieteneşti în raport cu Federaţia Rusă, şi restul teritoriului Republicii Moldova care, să sperăm, totuşi va semna Acordul de Asociere, ceea ce înseamnă că agenţii economici din stânga Nistrului vor profita de prevederile Acordului de liber schimb şi aceasta va însemna erodarea firească a acestui regim.
Şi va apărea problema ca acest instrument al Rusiei, care a fost utilizat pentru şantajul Republicii Moldova (să nu uităm de anul 2003, când acest instrument mai că nu a fost pus în aplicare – e vorba de semnarea aşa-zisului Memorandum Kozak când se propunea modelul atât de iubit de Rusia de federalizare a Republicii Moldova) va deveni unul inutil şi condamnat la dispariţie. Anume din această cauză domnul Putin s-a dovedit a fi alarmat de soarta locuitorilor Transnistriei. Asta după ce el a inundat cu sânge Cecenia, cu zeci de mii de jertfe printre populaţia civilă. Acum el este foarte preocupat de dreptul la libera circulaţie a câtorva mii de persoane cu cetăţenie rusească din raioanele de est ale Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Întrebarea firească care se cere acum este cu ce se vor solda aceste încercări ale Rusiei de a se gândi de pe acum cum să procedeze Transnistria în viitorul în care se va pomeni în suspans, cum spuneţi?
Oazu Nantoi: „În primul rând nu e cazul să ne relaxăm (e vorba de cetăţenii Republicii Moldova şi conducerea noastră) în ceea ce priveşte semnarea Acordului de Asociere şi ratificarea lui. Deoarece Federaţia Rusă este conştientă de aceste riscuri legate de perspectiva semnării Acordului de Asociere şi atâta timp cât acest acord nu este semnat şi nu este ratificat există probabilitatea reală a organizării unor provocări prin intermediul aşa-zisei Transnistriei şi prin agentura rusească de pe malul drept al Nistrului în scopul zădărnicirii acestui acord.
Rusia ar putea să exploateze slăbiciunile, incoerenţele şi trădările comise de guvernările de la Chişinău în peste 20 de ani de zile de până acum. Anume graţie incompetenţei celor de la Chişinău, Federaţia Rusă a reuşit să impună acest format de negociere pentalateral, în care Rusia are statutul inocent de mediator, fiind totodată ţară agresor. Iar marionetele ruseşti din stânga Nistrului au statut de parte în conflict, cu un singur mandat – de a spune „nu” atunci când li se indică de la Kremlin.
De aceea, să vorbim despre o perspectivă reală de soluţionare a conflictului, totuşi eu cred că aven nevoie de o altă calitate de guvernare la Chişinău. Când spun guvernare, am în vedere şi calitatea Parlamentului, şi poziţia Preşedinţiei, şi comportamentul Executivului. Dar aceasta va fi o problemă pe care o vom examina sper că după alegerile parlamentare.”
Europa Liberă: Cum pot fi purtate negocierile, de vreme ce Rusia insistă din capul locului pe ceea ce toată lumea practic consideră că este un neadevăr, blocada regiunii? Blocadă care are darul, cum a remarcat un editorialist, să asigure în ianuarie februarie numai o creştere cu 50% a exporturilor din regiune? Iar a volumului comerţului exterior - cu 14%?
Oazu Nantoi: „Mai mult, există surse demne de încredere, cum se spune, care afirmă că fluxul de contrabandă prin regiune s-a întrerupt doar pentru câteva zile, atunci când criza de la Kiev a luat amploare. După aceasta, fluxul de contrabandă s-a restabilit în deplinul volum. Eu cred că aici trebuie să ţinem cont de faptul că diplomaţia rusă care porneşte de la neadevăruri evidente are de pierdut.
Altceva este că depinde foarte mult de noi, societatea civilă şi conducerea Republicii Moldova. Ca să fim de data aceasta pro-activi şi să venim cu poziţia noastră în ceea ce priveşte viziunile asupra rezolvării conflictului. Deoarece există riscul că Federaţia Rusă face lobby în favoarea ideii de federalizare a Republicii Moldova, sub pretextul soluţionării conflictului, dorind iarăşi să transforme Republica Moldova într-un stat nefuncţional, paralizat din interior de contradicţii interne. De aceea, înainte de a ne uita în gura lui Lavrov, trebuie să ne uităm ce avem noi ca rezervă, ca potenţial al cetăţenilor acestui stat.”
Europa Liberă: În presă, cel puţin, au fost redeschise discuţii despre abandonarea la nevoie a regiunii, ca pe o povară care poate strivi întreaga Republica Moldova pe drumul spre UE. Fostul premier Vlad Filat a declarat că aşa ceva este inadmisibil. Pe de altă parte, preşedintele Băsescu a surprins mai multă lume susţinând că „niciodată, după experienţa Cipru, Uniunea Europeană nu va mai primi în interiorul său o ţară cu probleme teritoriale sau cu trupe de ocupaţie pe teritoriu…” Dvs. admiteţi că poate apărea o abordare justificată de felul acesta: ori Transnistria, ori aderarea la UE ?”
Oazu Nantoi: „Fireşte că nu admit. Poziţia mea este foarte simplă: dacă societatea moldovenească cu adevărat va fi în stare să implementeze standardele europene pe teritoriul controlat de puterea constituţională de la Chişinău, atunci aceste standarde în mod normal se vor extinde şi asupra acestei fâşii înguste de pământ, unde locuiesc vreo 300 de mii de oameni. Trebuie să cunoaştem realităţile: este o regiunea depresivă, tot mai mult depopulată şi Băsescu nu a descoperit nimic nou. Este absolut evident că UE nu va accepta Republica Moldova în componenţa sa fără acest conflict nesoluţionat, în special ţinând cont de faptul că europenii înţeleg foarte bine că în spatele acestui conflict stă nu evghenii Şevciuk, ci Moscova.”
Europa Liberă: Este adevărat, dar cum este posibil de imaginat că o populaţie care a votat în proporţie de peste 90% pentru separarea regiunii transnistrene cu ulterioara alipire la Rusia - un fel de „kaliningradizare” - ar putea reveni prin exerciţii democratice în vreo formă de convieţuire cu restul R. Moldova şi face eforturi să se armonizeze cu o societate care face eforturi să se integreze în UE?
Oazu Nantoi: „În primul rând trebuie să uităm cuvântul referendum şi săuităm acele cifre care au fost anunţate la 17 septembrie 2006. Acele cifre au fost inventate pe placul Kremlinului. Ceea ce s-a întâmplat la 17 septembrie 2006 nu are nimic în comun cu un exerciţiu democratic numit referendum. Şi atunci când vorbim despre soluţionarea conflictului, eu am în vedere nu numai proceduri democratice.
Dat fiind faptul că urmează să aibă loc demilitarizarea acestei regiuni, această regiune trebuie să fie epurată de elemente criminale, inclusiv prin realizarea unui program de repatriere a cetăţenilor ruşi care nu vor dori să trăiască în Republica Moldova reîntregită. Nu trebuie să ne ascundem după deget, deoarece noi până în prezent plătim un preţ foarte mare pentru faptul că în republica Moldova a fost aplicată varianta zero de cetăţenie. Când toată populaţia a obţinut cetăţenia Republicii Moldova, pe când o bună parte s-a dovedit a fi neloială faţă de proiectul statalităţii Republicii Moldova. Şi aici se cere o abordare pragmatică, care să pornească de la esenţa regimului care există în stânga Nistrului, dar nu de la Declaraţia universală a drepturilor omului. ”
