20 de ani de separatism între Tiraspol și Chișinău nu au lăsat amprente diferite în atitudinile oamenilor de pe cele două maluri ale Nistrului. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de trei cercetatori americani, John O’Loughlin de la Universitatea Colorado, Gerard Toal, de la Virginia Tech, și Rebecca Chamberlain-Creangă de la Banca Mondială.
În vara anului 2010, cercetătorii au desfășurat sondaje de opinie social-științifice simultan atît în dreapta, cît și în stînga Nistrului, pentru a observa dacă cetățenii de pe cele două maluri au păreri și atitudini diferite privind starea economiei, memoria istorică, legitimitatea politică și orientările geopolitice. Rezultatele sondajelor arată că în pofida separării teritoriale dintre Chișinău și Tiraspol, oamenii împărtășesc păreri și atitudini similare.
În perioada anilor 1990 – 2007, numărul populației rurale în Moldova a crescut. Astfel, în Moldova 60% din populație locuiește în zonele rurale și 40% în orașe. În Transnistria, din contra, datorită dezvoltării industriale și investițiilor rusești, 65% din populație locuiește în orașe, și numai 35% în zonele rurale.
Cercetătorii au comparat atitudinile cetățenilor de diferite naționalități de pe ambele maluri ale Nistrului: de exemplu, în Transnistria au fost intervievați 209 moldoveni, iar în Moldova – 874. Deși moldovenii din stînga și dreapta Nistrului prezintă anumite caracteristici comune, sunt anumite aspecte care îi diferențiază: în primul rînd, numărul cetățenilor moldoveni din Transnistria care vorbesc rusa este de două ori mai mare decît al celor din Moldova. În dreapta Nistrului, moldovenii sunt un grup titular și respectiv limba română este dominantă.
Diferențele dintre moldovenii din dreapta și stînga Nistrului se observă și la nivel de ocupație și loc de trai: cei din Transnistria sunt angajați mai mult în activități industriale și locuiesc în zone urbane. De asemenea, moldovenii din stînga Nistrului au o situație materială mult mai bună decît cei din dreapta Nistrului: autorii studiului au putut determina acest lucru în baza capacității oamenilor de a-și permite să cumpere diverse bunuri materiale. Cei din Transnistria au un nivel de trai mai înalt decît cei din Moldova propriu-zisă. Deși încrederea în ziua de mîine este joasă pe ambele maluri (mai puțin de 50% dintre respondenți din ambele regiuni cred că vor trăi mai bine peste doi ani), numărul optimiștilor este un pic mai mare în Transnistria, unde sunt mai multe investiții economice în orașe, în comparație cu orașe de mărimi similare în Moldova. De asemenea, datorită suportului financiar din partea Federației Ruse, transnistrenii au mai multă siguranță în viitor.
Gradul diferit de dezvoltare social-economică dintre cele două maluri ale Nistrului este o consecință a politicii industriale din perioada sovietică: sovieticii au vrut să facă din Transnistria o „vitrină” a industriei grele, iar partea dreaptă a Nistrului era percepută ca o regiune preponderent agricolă. Din cauza acestei scindări agro-industriale, componența etno-lingvistică și bunăstarea materială a acestor două regiuni a fost afectată. După cel de-al doilea Război Mondial, construcțiile de fabrici sovietice în regiunea transnistreană au atras un număr mare de muncitori calificați de etni etatee rusă din întreaga Uniune Sovietică. Modernizarea agro-industrială din dreapta Nistrului, din contra, nu a atras muncitori ruși: muncile agricole de sezon erau îndeplinite de moldovenii titulari din regiune.
Autorii notează, în același timp, că deși se observă anumite diferențe între cele două regiuni, ele totuși se aseamănă în multe aspecte: în ambele regiuni, rata de îmbătrînire a populației este mare, atît cei din Transnistria, cît și cei din Moldova au venituri relativ mici, rata migrației populației peste hotare este mare în ambele regiuni.
Comparînd felul în care locuitorii Transnistriei și cei din Moldova percep bunăstarea materială proprie, cercetătorii au observat că cei din Transnistria au o situație materială mai bună decît cei din Moldova: transnistrenii declară că își permit „majoritatea” sau „toate” bunurile de care au nevoie. Numai o treime dintre cei intervievați în Moldova spun că își permit acest lucru. Dintre categoriile de cetățeni, cei mai vulnerabili, pe ambele maluri ale Nistrului, sunt oamenii în etate: atît pensionarii din Transnistria, care beneficiază de anumite subsidii din partea Federației Ruse, cît și cei din Moldova, au o situație financiară precară. Mai mult, chiar și transnistrenii vîrstnici care dețin pașapoarte rusești se află în condiții economice grele.
Întrebați să răspundă la întrebarea dacă consideră că regiunea vecină de peste Nistru este mai bogată sau mai săracă decît propria regiune, autorii au observat că transnitrenii mai înstăriți, precum și moldovenii mai săraci (atît bărbați, cît și femei) – consideră că situația economică din Transnistria este mai bună. Cercetătorii menționează, însă, că numai transnistrenii care sunt angajați în posturi bine-plătite în companiile industriale din regiune, precum și cei care sunt angajați în structurile birocratice din Transnistria, consideră că viața este mai bună în Transnistria decît în Moldova.
O altă observație a cercetătorilor este că în Transnistria au fost înregistrate mai multe răspunsuri de „Nu știu/Refuz să răspund” la întrebările cu tematică politică. Concluzia lor este că temele politice reprezintă un subiect sensitiv: transistrenii nu discută deschis cu necunoscuți pe teme politice. În Moldova propriu-zisă însă, discuțiile pe teme politice sunt mult mai dese și mai sincere, acest lucru fiind vizibil din numărul mult mai mic de „Nu știu/Refuz să răspund.”
Întrebați dacă sunt de accord ori nu cu afirmația că „Războiul de pe Nistru face imposibilă re-unificarea Moldovei și Transnistriei” – 46% dintre transnistreni cred că re-integrarea teritorială este imposibilă, în contrast – doar 29% dintre moldoveni împărtășesc această opinie. Aceste rezultate nu sunt surprinzătoare, însă, consideră cercetătorii, întrucît timp de mai bine de 20 ani, transnistrenii au fost sub un regim politic care a încercat să construiască o identitate transnistreană; acest lucru a contribuit la formarea unei opinii care susține separatismul și independența.
Respondenții de pe ambele maluri ale Nistrului au fost întrebați dacă consideră că Transnistria și respectiv, Moldova, reprezintă „pioni strategigi” în relațiile internaționale. Mai mult de jumătate dintre respondenții din Moldova au fost de acord că Moldova și Transnistria sunt „pioni” ai marilor puteri. Transnistrenii, pe de altă parte, consideră că regiunea lor nu reprezintă un „pion” în jocurile politice internaționale, însă majoritatea dintre ei consideră că Moldova este un „pion”. Cetățenii din dreapta Nistrului au fost întrebați despre care cred ei că ar fi viitorul Transnistriei: răspunsurile arată că mai mulți dintre ei susțin ideea unei Transnistrii independente ori unite cu Rusia, decît o Transnistrie cu autonomie în interiorul Moldovei.
Dintre respondenții din Transnistria, numai 15% exprimă interes în a fi parte din Republica Moldova; două dintre opțiunile preferate de transnistreni sunt independența și integrarea în Federația Rusă. Cei care susțin integrarea în Federația Rusă sunt anume transnistrenii cu venituri mai mici, întrucît ei consideră că o integrare în Federația Rusă va produce mai multe beneficii, decît re-integrarea cu Moldova.
*John O'Loughlin, Gearoid O Tuathail (Gerard Toal) and Rebecca Chamberlain-Creanga. Divided Space, Divided Attitudes? Comparing the Republics of Moldova and Pridnestrovie (Transnistria) Using Simultaneous Surveys. Eurasian Geography and Economics (2013).
